Moise era în drum spre Egipt, împreună cu soţia sa, Sefora, şi cu fiii săi, Gherşom şi Eliezer, când s-au întâmplat următoarele: „În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas peste noapte, DOMNUL l-a întâlnit şi a vrut să-l omoare. Atunci Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui şi a zis: «Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.» Şi El l-a lăsat. Atunci a zis ea: «Soţ de sânge!», din cauza circumciziei“ (Exodul 4:20, 24–26). Deşi acest pasaj nu este suficient de clar şi nu se poate şti sigur la ce face el referire, Scripturile clarifică într-o oarecare măsură înţelesul lui.

La picioarele cui a aruncat Sefora prepuţul fiului său în încercarea de a îndrepta lucrurile? Îngerul lui Iehova era cel ce avea puterea să-l omoare pe fiul necircumcis. E logic deci că Sefora a aruncat prepuţul la picioarele îngerului, dovedindu-i astfel că era de acord cu legământul.

Cuvintele „soţ de sânge“ rostite de Sefora sunt neobişnuite. Ce sugerează ele? Supunându-se cerinţelor legământului circumciziei, Sefora a recunoscut că între ea şi Iehova exista o relaţie de legământ. Legământul Legii încheiat mai târziu cu israeliţii a arătat că, într-o relaţie de legământ, Iehova poate fi comparat cu un soţ, iar cealaltă parte cu o soţie (Ieremia 31:32). Aşadar, numindu-l pe Iehova (prin intermediul reprezentantului său îngeresc) „soţ de sânge“, se pare că Sefora a consimţit să se supună cerinţelor acestui legământ. Era ca şi cum ea ar fi acceptat în cadrul legământului circumciziei o poziţie asemănătoare cu a unei soţii, avându-l ca soţ pe Iehova Dumnezeu. În orice caz, datorită acţiunii sale energice prin care s-a supus cerinţei lui Dumnezeu, viaţa fiului ei n-a mai fost în pericol.