6. Schiţaţi pe scurt ce anume avea loc în Ziua Ispăşirii?

⁶ Cel care oficia la tabernacolul sacru al Israelului, iar mai tîrziu la templu, era un mare preot care făcea parte din casa levitică a lui Aaron. Alţi membri de sex bărbătesc ai casei lui Aaron erau subpreoţi, iar restul bărbaţilor din tribul lui Levi serveau drept ajutoare. Pentru a procura un mijloc de acoperire a păcatelor, marele preot sacrifica două animale al căror sînge era prezentat pe rînd şi separat în Sfînta Sfintelor, conform indicaţiei lui Iehova. Mai întîi era adus ca jertfă un taur tînăr, de către marele preot aaronic, „pentru el însuşi şi pentru casa lui“, prin care se înţelegea întregul trib al lui Levi (Levitic 16:11, 14). Apoi era prezentat ţapul ca ofrandă pentru păcat „pentru popor“, adică pentru celelalte douăsprezece triburi (Levitic 16:15). În plus, păcatele Israelului erau mărturisite deasupra capului unui ţap viu, şi acesta era dus în deşert (Levitic 16:21, 22). Ce însemnau toate acestea?

 8. (a) Cum indica ceremonia din Ziua Ispăşirii cine avea să beneficieze întîi de jertfa lui Cristos? (b) Ce aplicare a jertfei lui Isus era indicată prin jertfa pentru păcat „pentru popor“? (c) Ce alt fapt era ilustrat prin ducerea în deşert a ţapului?

⁸ Aşa cum a fost dus în Sfînta Sfintelor mai întîi sîngele taurului, care a fost adus jertfă pentru casa lui Aaron, tot aşa foloasele jertfei lui Isus au fost aplicate mai întîi în favoarea acelora care aveau să fie asociaţi ai lui, în preoţia cerească. Lucrul acesta a fost înfăptuit din anul 33 e.n. încoace. Isus Cristos, spre deosebire de Aaron, n-a avut păcate pentru care să trebuiască să se facă ispăşire, dar aceia care aveau să fie subpreoţi ai lui Cristos erau păcătoşi. Aceştia erau ilustraţi prin tribul lui Levi (1 Petru 2:4, 5). Prezentarea sîngelui celei de a doua jertfe, a ţapului de ofrandă pentru păcat „pentru popor“, arăta că şi alţi membri ai oamenirii vor beneficia, după clasa cerească, de jertfa lui Isus. Aceştia aveau să fie oameni care urmau să cîştige viaţă în paradisul restabilit pe pămînt. Ei au fost ilustraţi prin „cele douăsprezece triburi [nepreoţeşti] ale Israelului“ în Ziua Ispăşirii (Matei 19:28; Psalm 37:29). Nu era suficient ca Isus doar să moară în folosul tuturor acestora, ci, în realitate, trebuia ca el să şi înlăture păcatele acelora pentru care a suferit o moarte de jertfă, aducîndu-le alinare. Lucrul acesta a fost ilustrat prin faptul că la urmă, după ce păcatele Israelului au fost mărturisite asupra ţapului viu, acesta era dus în deşert, pentru a nu mai fi văzut niciodată. — Psalm 103:12; Isaia 53:4–6.