⁸ Când au fost fideli, israeliţii au recunoscut suveranitatea lui Iehova şi l-au acceptat ca Rege al lor (Isaia 33:22). Deci ei alcătuiau un regat. Dar, aşa cum s-a arătat mai târziu, promisiunea despre „un regat“ (NW) avea să însemne mult mai mult. În plus, când ascultau de Legea lui Iehova, israeliţii erau curaţi, separaţi de naţiunile din jurul lor. Ei erau o naţiune sfântă (Deuteronomul 7:5, 6). Dar erau ei un regat de preoţi? În Israel, tribul lui Levi era pus deoparte pentru serviciul la templu, iar din acest trib făcea parte preoţia levitică. Când s-a dat Legea mozaică, bărbaţii leviţi au fost luaţi în schimbul întâilor-născuţi din fiecare familie nelevitică (Exodul 22:29; Numeri 3:11–16, 40–51).a Astfel, fiecare familie din Israel era, într-un anumit sens, reprezentată în serviciul la templu. Prin acest procedeu, israeliţii n-au făcut decât să se apropie cât mai mult de calitatea de preoţi. Şi totuşi, ei l-au reprezentat pe Iehova înaintea naţiunilor. Orice străin care dorea să se închine adevăratului Dumnezeu trebuia să facă aceasta în unitate cu Israelul. — 2 Cronici 6:32, 33; Isaia 60:10.