Capitolul 44

Revelaţia şi noi

 1. a) Ce asigurare îi dă lui Ioan îngerul în ce priveşte toate promisiunile minunate din Revelaţia? b) Cine este cel care spune: „Eu vin repede“, şi când are loc această ‘venire’?

CITIND încântătoarea descriere a Noului Ierusalim, poate că ne întrebăm: Este posibil ca un lucru atât de frumos să devină realitate? Ioan răspunde la această întrebare cu următoarele cuvinte ale îngerului: „Şi el mi-a zis: «Aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate. Da, Iehova, Dumnezeul declaraţiilor inspirate ale profeţilor, l-a trimis pe îngerul său ca să le arate sclavilor săi lucrurile care se vor întâmpla în curând. Iată că eu vin repede! Fericit este cel ce respectă cuvintele profeţiei din acest sul!»“ (Revelaţia 22:6, 7). Minunatele promisiuni ale Revelaţiei se vor împlini cu adevărat! Vorbind în numele lui Isus, îngerul spune că Isus vine „repede“. Isus vine „ca un hoţ“, pentru a-i nimici pe duşmanii lui Iehova şi pentru a anunţa gloriosul şi fericitul deznodământ al Revelaţiei (Revelaţia 16:15, 16). De aceea, ar trebui să ne aducem viaţa în armonie cu ceea ce spune „acest sul“, Revelaţia, dacă vrem să fim declaraţi fericiţi.

 2. a) Cum reacţionează Ioan la această revelaţie bogată în semnificaţii, şi ce îi spune îngerul? b) Ce învăţăm din cuvintele îngerului: „Ai grijă!“ şi „Lui Dumnezeu să te închini!“?

² Este lesne de înţeles că o revelaţie cu atâtea semnificaţii l-a copleşit pe Ioan: „Eu, Ioan, am auzit şi am văzut aceste lucruri. După ce am auzit şi am văzut, m-am prosternat ca să mă închin la picioarele îngerului care îmi arătase aceste lucruri. Dar el mi-a zis: «Ai grijă! Să nu faci lucrul acesta! Eu nu sunt decât un tovarăş de sclavie al tău şi al fraţilor tăi care sunt profeţi şi al celor care respectă cuvintele din acest sul. Lui Dumnezeu să te închini!»“ (Revelaţia 22:8, 9; compară cu Revelaţia 19:10). Acest avertisment împotriva închinării la îngeri, rostit de două ori, era oportun, pentru că în zilele lui Ioan unii practicau o astfel de închinare sau pretindeau că au primit revelaţii speciale de la îngeri (1 Corinteni 13:1; Galateni 1:8; Coloseni 2:18). Astăzi, acest avertisment arată că trebuie să ne închinăm numai lui Dumnezeu (Matei 4:10). Noi nu trebuie să pângărim închinarea curată închinându-ne altei persoane sau altui lucru în afară de Dumnezeu. — Isaia 42:5, 8.

 3, 4. Ce îi spune îngerul în continuare lui Ioan, şi cum a ascultat rămăşiţa unsă de cuvintele sale?

³ Ioan spune în continuare: „Şi mi-a mai spus: «Nu sigila cuvintele profeţiei din acest sul, căci timpul fixat este aproape. Cine practică nedreptatea să practice mai departe nedreptatea, iar cel murdar să se murdărească mai departe, dar cel drept să practice mai departe dreptatea, iar cel sfânt să fie mai departe sfinţit.»“ — Revelaţia 22:10, 11.

⁴ În zilele noastre, rămăşiţa unsă a ascultat de cuvintele îngerului şi nu a sigilat cuvintele profeţiei. Chiar primul număr al revistei Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence (Turnul de veghe al Sionului şi vestitorul prezenţei lui Cristos), apărut în iulie 1879, conţinea comentarii pe marginea multor versete din Revelaţia. Aşa cum s-a menţionat în capitolul introductiv, Martorii lui Iehova au publicat în decursul anilor şi alte cărţi care explicau Revelaţia. Acum le îndreptăm din nou atenţia celor ce iubesc adevărul spre profeţiile pline de forţă din Revelaţia şi spre împlinirea lor.

 5. a) Ce putem spune despre cei care aleg să ignore avertismentele şi sfaturile din Revelaţia? b) Cum ar trebui să reacţioneze cei smeriţi şi drepţi?

⁵ Dacă oamenii aleg să ignore avertismentele şi sfaturile din Revelaţia, sunt liberi s-o facă! „Cine practică nedreptatea să practice mai departe nedreptatea.“ Dacă aceasta este alegerea lor, atunci cei ce se complac în murdăria acestei epoci laxiste sunt liberi să moară în această murdărie. În curând, judecăţile lui Iehova vor fi pe deplin executate, începând cu distrugerea Babilonului cel Mare. Fie ca oamenii smeriţi să asculte cu atenţie cuvintele profetice: „Căutaţi-l pe Iehova . . . Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei lui Iehova“ (Ţefania 2:3). Despre cei care îi sunt deja dedicaţi lui Iehova îngerul spune: ‘cei drepţi să practice mai departe dreptatea, iar cei sfinţi să fie mai departe sfinţiţi’. Omul înţelept ştie că niciun avantaj temporar pe care-l aduce păcatul nu se compară cu binecuvântările eterne de care se vor bucura cei care urmăresc dreptatea şi sfinţenia. Biblia spune: „Verificaţi mereu dacă sunteţi în credinţă, dovediţi mereu ce sunteţi voi înşivă“ (2 Corinteni 13:5). Fiecare ne vom primi răsplata în funcţie de calea pe care alegem să umblăm şi să rămânem. — Psalmii 19:9-11; 58:10, 11.

 6. Ce spune Iehova când li se adresează pentru ultima dată în profeţie cititorilor Revelaţiei?

⁶ Iehova, Regele eternităţii, li se adresează acum pentru ultima dată în profeţie cititorilor Revelaţiei, spunând: „Iată că eu vin repede, iar răsplata pe care o dau este la mine, ca să-i dau fiecăruia după faptele lui. Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel din urmă, începutul şi sfârşitul. Fericiţi sunt cei care îşi spală robele, ca să aibă dreptul de a merge la pomii vieţii şi ca să intre pe porţi în oraş! Afară sunt câinii, cei care practică spiritismul, fornicatorii, ucigaşii, idolatrii şi toţi cei ce-şi găsesc plăcerea în minciună şi o practică“. — Revelaţia 22:12-15.

 7. a) Pentru ce ‘vine repede’ Iehova? b) De ce clerul creştinătăţii nu va face parte din Noul Ierusalim?

⁷ Încă o dată, Iehova Dumnezeu pune accent pe suveranitatea sa eternă şi pe faptul că ceea ce îşi propune va realiza. El ‘vine repede’ ca să execute sentinţa şi îi va răsplăti pe cei ce-l caută cu seriozitate (Evrei 11:6). Pe baza normelor sale se va stabili cine va fi răsplătit şi cine va fi respins. Membrii clerului creştinătăţii au acţionat ca nişte „câini muţi“, tolerând viciile pe care le descrie Iehova (Isaia 56:10-12; vezi şi Deuteronomul 23:18, nota de subsol). Ei ‘şi-au găsit plăcerea’ în doctrine şi dogme mincinoase şi le „practică“, ignorând sfaturile date de Isus celor şapte congregaţii. În consecinţă, ei nu vor face parte din Noul Ierusalim.

 8. a) Cine sunt singurii care pot „merge la pomii vieţii“, şi ce înseamnă aceasta? b) Cum şi-a „spălat robele“ marea mulţime, şi cum se păstrează ea curată?

⁸ Numai creştinii unşi care ‘şi-au spălat robele’ şi sunt curaţi în ochii lui Iehova au privilegiul de „a merge la pomii vieţii“. Cu alte cuvinte, ei primesc dreptul la viaţă nemuritoare în ceruri (compară cu Geneza 3:22-24; Revelaţia 2:7; 3:4, 5). După moartea lor ca oameni, ei sunt primiţi în Noul Ierusalim, fiind înviaţi. Cei 12 îngeri le permit să intre în el, dar îi resping pe toţi cei care, deşi pretind că au speranţă cerească, practică minciuna şi necurăţia. Membrii marii mulţimi de pe pământ şi-au „spălat [şi ei] robele“ şi le-au „albit în sângele Mielului“ şi trebuie să se păstreze curaţi. Ei pot face lucrul acesta evitând viciile cu privire la care Iehova avertizează aici, precum şi luând în serios avertismentele date de Isus în cele şapte mesaje adresate congregaţiilor. — Revelaţia 7:14; capitolele 2 şi 3.

 9. Ce spune Isus, şi cui îi este adresat în primul rând mesajul său şi întreaga Revelaţie?

⁹ După Iehova vorbeşte Isus. El le adresează cuvinte încurajatoare celor cu inima dreaptă care citesc Revelaţia: „Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul meu ca să vă depună mărturie despre aceste lucruri în folosul congregaţiilor. Eu sunt rădăcina, urmaşul lui David şi steaua strălucitoare a dimineţii“ (Revelaţia 22:16). Da, aceste cuvinte sunt, în primul rând, „în folosul congregaţiilor“. Ele constituie un mesaj adresat îndeosebi congregaţiei creştinilor unşi de pe pământ. Tot ce se spune în Revelaţia îi vizează în primul rând pe creştinii unşi, care vor locui în Noul Ierusalim. Prin intermediul acestei congregaţii, marea mulţime are şi ea privilegiul de a înţelege aceste adevăruri profetice preţioase. — Ioan 17:18-21.

10. De ce a spus Isus despre sine că este: a) „rădăcina şi vlăstarul lui David“? b) „steaua strălucitoare a dimineţii“?

¹⁰ Misiunea de a-i transmite lui Ioan Revelaţia şi, prin intermediul lui, congregaţiilor, i-a fost încredinţată lui Isus Cristos. Isus este atât „rădăcina“, cât şi „urmaşul lui David“. Din punct de vedere carnal, el a fost urmaşul lui David, întrunind, astfel, toate cerinţele pentru a fi Rege al Regatului lui Iehova. El va deveni „Tatăl Etern“ al lui David şi, prin urmare, „rădăcina“ lui David (Isaia 9:6; 11:1, 10). El este Regele permanent şi nemuritor din linia lui David, cel ce împlineşte legământul lui Iehova cu David şi „steaua strălucitoare a dimineţii“ anunţată încă din zilele lui Moise (Numerele 24:17; Psalmul 89:34-37). El este „luceafărul“ care răsare, făcând să apară ziua (2 Petru 1:19). Şiretlicurile marelui duşman, Babilonul cel Mare, nu au putut împiedica acest răsărit glorios.

„Vino!“

11. Ce invitaţie adresată tuturor oamenilor prezintă Ioan acum, şi cine poate răspunde la ea?

¹¹ Acum este rândul lui Ioan să vorbească. Cu inima plină de apreciere pentru tot ce a văzut şi a auzit, el exclamă: „Spiritul şi mireasa continuă să zică: «Vino!» Şi oricine aude să zică: «Vino!» Şi oricui îi este sete să vină şi oricine vrea, să ia apa vieţii fără plată“ (Revelaţia 22:17). De foloasele jertfei de răscumpărare a lui Isus nu se vor bucura numai cei 144 000, deoarece invitaţia de mai sus li se adresează tuturor oamenilor. Spiritul, sau forţa activă a lui Iehova, acţionează prin clasa miresei, astfel încât mesajul continuă să răsune clar: „Ia apa vieţii fără plată“ (vezi şi Isaia 55:1; 59:21). Oricine însetează după dreptate este invitat „să vină“ şi să beneficieze de generozitatea lui Iehova (Matei 5:3, 6). Ce mare privilegiu au viitorii membri ai clasei pământeşti care răspund invitaţiei adresate de clasa unsă Ioan!

12. Cum reacţionează marea mulţime la invitaţia din Revelaţia 22:17?

¹² De la începutul anilor ’30 ai secolului trecut, un număr tot mai mare de membri ai marii mulţimi ‘aud’ invitaţia şi-i acordă atenţia cuvenită. Asemenea tovarăşilor lor de sclavie unşi, ei sunt consideraţi curaţi înaintea lui Iehova. Ei aşteaptă cu nerăbdare timpul când Noul Ierusalim va coborî din cer pentru a binecuvânta omenirea. După ce a auzit mesajul plin de entuziasm al Revelaţiei, marea mulţime nu se mulţumeşte să spună „Vino!“, ci acţionează neobosit, adunându-i şi pe alţii la organizaţia lui Iehova şi învăţându-i să spună: „Oricui îi este sete să vină“. Astfel, numărul marii mulţimi continuă să crească, ajungând la peste 6 000 000 în peste 230 de ţări şi teritorii din întreaga lume. Colaborând cu clasa unsă a miresei, alcătuită acum din mai puţin de 9 000 de membri, ei îi invită pe oameni să ia „apa vieţii fără plată“.

13. Ce avertisment dă Isus?

¹³ Acum Isus vorbeşte din nou şi spune: „Eu depun mărturie oricui aude cuvintele profeţiei din acest sul: Dacă cineva adaugă ceva la aceste lucruri, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt scrise în acest sul. Şi, dacă cineva scoate ceva din cuvintele sulului acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea de la pomii vieţii şi din oraşul sfânt, lucruri despre care s-a scris în acest sul“. — Revelaţia 22:18, 19.

14. Cum priveşte clasa Ioan ‘profeţia’ din Revelaţia?

¹⁴ Membrii clasei Ioan trebuie să atragă atenţia asupra „profeţiei“ din Revelaţia. Ei nu trebuie nici s-o ţină ascunsă, nici să adauge ceva la ea. Mesajul ei trebuie predicat deschis, „de pe acoperişul caselor“ (Matei 10:27). Revelaţia este inspirată de Dumnezeu. Cine ar putea îndrăzni să schimbe un singur cuvânt din mesajul pe care Dumnezeu însuşi l-a rostit şi l-a transmis prin cel ce este acum Rege, Isus Cristos? Cu siguranţă, o asemenea persoană merită să piardă alergarea pentru viaţă şi să sufere plăgile care se vor abate asupra Babilonului cel Mare şi asupra întregii lumi.

15. Care este semnificaţia cuvintelor lui Isus potrivit cărora el „depune mărturie despre aceste lucruri“ şi ‘vine repede’?

¹⁵ Isus adaugă o ultimă încurajare: „Cel care depune mărturie despre aceste lucruri zice: «Eu vin repede!»“ (Revelaţia 22:20a). Isus este „martorul fidel şi adevărat“ (Revelaţia 3:14). Dacă el depune mărturie pentru viziunile din Revelaţia, ele trebuie să fie adevărate. Atât el, cât şi Iehova Dumnezeu subliniază de repetate ori că vor veni „repede“, sau curând. Isus repetă lucrul acesta pentru a cincea oară (Revelaţia 2:16; 3:11; 22:7, 12, 20). Ei „vin“ ca să execute judecata asupra marii desfrânate, asupra ‘regilor’ acestei lumi şi asupra tuturor celor ce se împotrivesc „regatului Domnului nostru [Iehova] şi al Cristosului său“. — Revelaţia 11:15; 16:14, 16; 17:1, 12-14.

16. Ştiind că Iehova şi Isus Cristos vin repede, ce ar trebui să fim hotărâţi să facem?

¹⁶ Ştiind că Iehova Dumnezeu şi Isus vin repede ar trebui să fim hotărâţi să păstrăm „viu în minte prezenţa zilei lui Iehova“ (2 Petru 3:12). Stabilitatea pământului în sistemul lui Satan este iluzorie. Succesul cerului conducătorilor lumeşti aflaţi sub autoritatea lui Satan este aparent şi trecător. Aceste lucruri vor trece (Revelaţia 21:1). Nimic nu este permanent, cu excepţia lui Iehova, a Regatului său condus de Isus Cristos şi a promisei sale lumi noi. Să nu uităm niciodată lucrul acesta! — 1 Ioan 2:15-17.

17. Cum ar trebui să ne influenţeze aprecierea pentru sfinţenia lui Iehova?

¹⁷ Să permitem deci lucrurilor pe care le-am învăţat studiind cartea Revelaţia să ne influenţeze profund viaţa! Văzând locul prezenţei cereşti a lui Iehova, suntem impresionaţi de extraordinara glorie şi sfinţenie a Creatorului nostru (Revelaţia 4:1—5:14)! Ce privilegiu să-i slujim unui asemenea Dumnezeu! Fie ca aprecierea faţă de sfinţenia lui să ne îndemne să privim cu toată seriozitatea sfaturile date de Isus celor şapte congregaţii şi să evităm materialismul, idolatria, imoralitatea, starea căldicică, sectarismul apostat sau orice alt lucru care l-ar putea face pe Iehova să respingă serviciul nostru pentru el (Revelaţia 2:1—3:22). Cuvintele apostolului Petru adresate clasei Ioan se aplică şi marii mulţimi: „În armonie cu Cel Sfânt care v-a chemat, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră“. — 1 Petru 1:15, 16.

18. La ce lucrare ar trebui să participăm cu zel, şi de ce este urgentă astăzi această lucrare?

¹⁸ Ne simţim îndemnaţi să proclamăm cu entuziasm „anul de bunăvoinţă al lui Iehova“ şi „ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru“ (Isaia 35:4; 61:2). Fie că facem parte din turma mică, fie din marea mulţime, să anunţăm cu zel vărsarea celor şapte cupe ale mâniei lui Iehova, vorbind despre judecăţile lui Dumnezeu împotriva lumii lui Satan! Să ne unim glasul anunţând cu bucurie vestea bună veşnică despre Regatul întemeiat al lui Iehova şi al lui Cristos (Revelaţia 11:15; 14:6, 7)! Să participăm la această lucrare cu sentimentul urgenţei. Fie ca mulţi dintre cei ce nu-i slujesc încă lui Iehova să-şi dea seama că ne aflăm în ziua Domnului şi să dorească să participe la lucrarea de proclamare a veştii bune. Fie ca şi ei să progreseze şi să-şi dedice viaţa lui Dumnezeu, având ca obiectiv botezul. Să nu uităm că „timpul fixat este aproape“! — Revelaţia 1:3.

19. Cu ce cuvinte încheie cartea vârstnicul apostol Ioan, şi cum ar trebui să reacţionăm?

¹⁹ Să ne rugăm fierbinte împreună cu Ioan: „Amin! Vino, Doamne Isus!“ Şi Ioan, bătrânul apostol, adaugă: „Bunătatea nemeritată a Domnului Isus Cristos să fie cu sfinţii!“ (Revelaţia 22:20b, 21). Dorim ca această bunătate să fie şi cu voi, care citiţi Revelaţia. Să aveţi convingerea că grandiosul deznodământ al Revelaţiei se apropie, ca să puteţi spune şi voi „Amin!“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 314]

„Afară sunt câinii . . .“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 315]

‘Fericiţi sunt cei care . . . intră pe porţi în oraş’