Întrebări de la cititori
◼ Ce trebuie să facă un creştin dacă nu poate să fie prezent la sărbătoarea Cinei Domnului?
Este important ca toţi creştinii să asiste la sărbătoarea anuală a Cinei Domnului, deoarece, cînd a instituit-o, Isus a zis: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ (Luca 22:19). Primii creştini au procedat într-adevăr aşa. De aceea, apostolul Pavel a putut să scrie despre fraţii corinteni care, în fiecare an, se ‘întruneau cu adunarea’ sau ‘se adunau’ în vederea Cinei de Amintire a morţii lui Isus (1 Corinteni 11:20, The New English Bible; NW). Dar care ar fi fost atitudinea lor faţă de Cină dacă se aflau în împrejurări dificile? De exemplu, ce a făcut Pavel însuşi în timpul anilor cînd a fost închis (sub supravegherea paznicilor şi poate chiar legat în lanţuri) în Cezareea? — Fapte 23:35; 24:26, 27.
Avînd în vedere porunca clară a lui Isus, chiar dacă Pavel se afla izolat cu ocazia Cinei Domnului, cu certitudine că el a recapitulat aspectele scripturale ale acestui eveniment. Întrucît era creştin uns de spirit, el a făcut tot ce îi stătea în putere pentru a se împărtăşi din cele mai adecvate lucruri pe care le putea folosi drept simboluri. Pe timpul acela vinul era o băutură foarte răspîndită, astfel că, deşi era deţinut, Pavel ar fi putut avea puţin vin şi un fel de pîine pe care sa le folosească drept simboluri. Aceasta ar fi fost cu atît mai lesne ulterior, cînd a fost închis la Roma, unde avea permisiunea să primească vizitatori. Probabil că unii fraţi din Roma au încercat să se adune împreună cu el, formînd astfel un mic grup pentru a sărbători Cina Domnului. — Fapte 28:30.
Astăzi, adunările Martorilor lui Iehova de pe întregul pămînt se întrunesc la data care corespunde zilei de 14 Nisan, pentru Cina de Amintire a morţii lui Cristos. Uneori, furtuni puternice sau inundaţii au împiedicat o adunare, sau cîţiva dintre membrii ei, să se întrunească la ora stabilită. În cazuri rare, legea marţială era în vigoare, iar soldaţii înarmaţi îi opreau pe cetăţeni să să părăsească locuinţele după apusul soarelui. Alteori unii creştini nu au putut să asiste la sărbătorirea în cadrul adunării, deoarece erau spitalizaţi sau grav bolnavi. Ce se poate face în asemenea împrejurări?
Deşi este adecvat ca întreaga adunare să fie prezentă la acest eveniment important, împrejurări ca cele de mai sus pot împiedica acest lucru. Cînd condiţiile climaterice excepţionale, o catastrofă naturală sau alte asemenea împrejurări împiedică o familie sau o parte din membrii unei adunări să se întrunească cu adunarea, cei care se află astfel izolaţi, se pot întruni şi discuta pasajele scripturale care se găsesc în Luca 22:7–23, 28–30 şi 1 Corinteni 11:20–31, precum şi semnificaţia acestui eveniment. În mod similar, dacă este interzisă prin decret părăsirea locuinţei după apusul soarelui şi, astfel adunarea nu poate să se întrunească în seara respectivă, întrunirea în cadrul grupurilor pentru studiul de carte sau a grupurilor din acelaşi cartier sau perimetru ar putea fi cea mai bună alternativă iar totalul celor prezenţi în aceste grupuri poate servi ca prezenţă consemnată în raportul de prezenţă al adunării. Dacă în grupul respectiv există un frate dedicat şi competent, se poate ţine chiar şi o scurtă cuvîntare. Nu trebuie să se manifeste nici o îngrijorare dacă nu sînt disponibile simbolurile corespunzătoare şi dacă nimeni dintre cei care se află în această situaţie de forţă majoră nu s-a împărtăşit anterior, în calitate de creştin uns, din pîine şi din vin.
Legea pe care Dumnezeu o dăduse Israelului conţinea o dispoziţie specială pentru persoana care nu putea să se împărtăşească din cina obişnuită care se servea la Paşte; persoana respectivă poate face aceasta peste o lună, respectiv cu 30 de zile mai tîrziu (Numere 9:10, 11; 2 Cronici 30:1–3, 15). În mod asemănător, cînd un israelit spiritual se află într-un caz excepţional şi nu poate consuma ori nu i se pot servi simbolurile la 14 Nisan el sau ea se poate împărtăşi peste 30 de zile. Dar această variantă este valabilă numai în cazul unui creştin uns, căruia îi este adresată porunca de a se împărtăşi din pîine şi vin. — Galateni 6:16.