CHEHATIT

(Ko′hath·ite) [din (ai lui) Chehat].

Descendenţi ai tribului lui Chehat, unul dintre cei trei fii ai lui Levi. (Ge 46:11; Nu 26:57) „Chehatiții” sau „fiii lui Chehat” au fost împărțiți în 4 familii, acestea fiind descendenții celor patru fii ai lui Chehat: amramiții, ițehariții, hebroniții și uzieliții. (Nu 3:19, 27) Căpetenia lor în perioada în care tabăra israeliților a rămas la muntele Sinai (1513 î.e.n) a fost Elițafan, fiul lui Uziel. (Nu 3:30)

Moise și Aaron erau chehatiți, din familia lui Amram (Ex 6:18, 20); răzvrătitul Core era și el un chehatit, din familia lui Ițehar (Nu 16:1), la fel și fidelul profet Samuel. (1Sa 1:1, 19, 20; 1Cr 6:33-38)

În urma recensământului întâilor născuți din pustiul Sinai s-au numărat 8 600 de sex bărbătesc de la o lună în sus ce aparțineau familiei chehatiților. (Nu 3:27, 28) Potrivit unor manuscrise din Septuaginta Greacă, numărul se ridică la 8 300. Dacă adunăm numărul mai mic la cei 7 500 și apoi la cei 6 200 consemnați în cartea Numerele 3:22, 34, suma totală este de 22 000 – aceeași cifră consemnată la Numerele 3:39. Cei de sex masculin între 30 și 50 de ani care „intrau în grupul de serviciu ca să slujească la cortul întâlnirii” erau în număr de 2 750. (Nu 4:34-37)

În timpul peregrinării prin pustiu, chehatiții au fost repartizați să se așeze în partea dinspre sud a tabernacolului (Nu 3:29), între tabernacol și locul unde erau așezate triburile lui Ruben, Simeon și Gad. (Nu 2:10, 12, 14) Chehatiții au avut privilegiul și responsabilitatea de a transporta arca legământului, masa, lampadarul, altarele și ustensilele locului sfânt, precum și paravanul de la Sfânta Sfintelor (Nu 3:30, 31), după ce aceste obiecte erau împachetate și acoperite de către Aaron și fiii săi, care erau tot chehatiți. În afară de Aaron și fiii săi, niciun chehatit nu avea voie să vadă nici măcar pentru o clipă ustensilele sau să se atingă de locul sfânt, altfel ar fi murit. (Nu 4:4-15, 20) Deși leviții primeau de la israeliți vite și care pentru transportarea componentelor tabernacolului, chehatiții nu primeau nimic. Fără îndoială, întrucât lucrurile ce trebuiau transportate erau sfinte, chehatiții trebuiau să le poarte pe umăr. (Nu 7:2-9) Ei erau ultimii dintre leviți care plecau când tabăra pornea la drum. (Nu 10:17-21)

După cucerirea Canaanului, când leviților li s-au repartizat anumite orașe, chehatiții au primit 23 la număr; “fiii” lui Aaron (dintre chehatiți) au primit 13 orașe din teritoriile lui Iuda, Simeon și Beniamin, iar restul chehatiților au primit alte 10 orașe din teritoriile lui Efraim, Dan și jumătatea tribului lui Manase. (Ios 21:1-5, 9-26; 1Cr 6:54-61, 66-70)

Lui Heman, un chehatit din familia lui Ițehar, i s-a oferit din partea regelui David o poziție de cântăreț la sanctarul lui Iehova. (1Cr 6:31-38) O sută douăzeci de chehatiți sub îndrumarea căpeteniei lor, Uriel, s-au numărat printre cei cărora David le-a încredințat sarcina de a aduce Arca de la casa lui Obed-Edom la Ierusalim, ocazie în care Heman a fost în fruntea cântărilor și a muzicii. (1Cr 15:4, 5, 11-17, 19, 25) Conform cărții 1 Cronici, când David a împărțit leviții în grupuri sau divizii, o parte din ei erau cântăreți (25:1, 4-6) și portari (26:1-9); alții se ocupau de depozite și de tezaurele lucrurilor sfinte (26:23-28); iar unii erau supraveghetori, judecători și administratori. (26:29-32) O parte din chehatiții supravegheau coacerea și prepararea pâinii pentru sabat. (1Cr 9:31, 32)

Chehatiții i-au adus laude lui Iehova atunci când au aflat că el avea să-i dea victorie regatului Iuda sub conducerea lui Iosafat împotriva forțelor combinate ale regatelor lui Amon, Moab și Seir. (2Cr 20:14-19) Leviții chehatiți au luat parte la curățarea casei lui Iehova în zilele regelui Ezechia. (2Cr 29:12-17) De asemenea, chehatiții Zaharia și Meșulam s-au numărat printre cei ce supravegheau atunci când regele Iosia a reparat templul. (2Cr 34:8-13)