Capitolul 2

Cum s-a format cartea veştii bune

 1. Ce fel de carte ar fi de folos pentru întreaga omenire?

CE AI aştepta tu de la o carte, care conţine o veste bună pentru întreaga omenire? Cu siguranţă că ea ar trebui să fie disponibilă într-un mare număr de limbi. De asemenea mesajul ei ar trebui să fie plin de însemnătate şi să ajute oamenilor tuturor naţiunilor să ducă o viaţă fericită chiar şi în zilele noastre, şi să le transmită o speranţă de viitor. Această carte am amintit-o deja în primul capitol. Ea este: Biblia

 2. (a) Cît de veche este Biblia? (b) Pentru ce pot cei mai mulţi oameni să citească Biblia în propria lor limbă? (c) In ce măsură este răspîndită Biblia, în comparaţie cu alte cărţi? (Romani 10:14, 18).

² Ce fel de carte este Biblia? Ea este o carte foarte veche, căci aşternerea ei pe hîrtie a început deja cu peste 3 400 de ani înainte. Ea a ajuns în fiecare ţară şi chiar pe fiecare insulă izolată. Ea se poate găsi în simple colibe, ca şi în locuinţe moderne. Intreaga carte sau părţi din ea, au fost traduse în mai mult de 1 660 de limbi şi dialecte, astfel că aproape fiecare poate să citească Biblia, în propria sa limbă. Nici o altă carte nu s-a bucurat nici măcar aproximativ de o atît de largă răspîndire. Tirajul ei a ajuns de domeniul miliardelor. In fiecare an, Biblia se răspîndeşte în milioane de exemplare, în lumea întreagă.

 3. (a) Pentru ce este „Biblia“ un nume potrivit pentru această carte? (b) Din ce material au fost compuse scrierile originale?

³ In realitate, Biblia este compusă din 66 de cărţi mici, care au fost adunate într-o singură carte. Cuvîntul „Biblie“ provine din cuvîntul grecesc biblia ceea ce înseamnă „cărticică“. Cuvîntul biblia însuşi este derivat de la biblios şi cu acest cuvînt a fost denumit miezul moale al plantei de papirus. In ţările biblice se făcea din această plantă un fel de hîrtie. Cîtva timp papirusul a fost folosit pentru copierea cărţilor biblice dar la început ea a fost scrisă, probabil, pe piei de animale prelucrate special.

 4. (a) Cîţi scriitori au scris Biblia? (b) In ce perioadă a fost scrisă Biblia? (c) In ce măsură este Biblia o carte a înţelepciunii, unică în felul ei? (Ioan 17:17).

⁴ Cele 66 de „cărticele“ ale Bibliei au fost scrise de aproximativ patruzeci de scriitori într-o perioadă de peste 1 600 de ani, anume, între 1513 î.e.n. şi 98 e.n. Toţi scriitorii ei au fost, cu privire la învăţătură, în deplină armonie, şi ei au dezvoltat o temă, care trece prin toată Biblia. Rezultatul a fost o carte remarcabilă, chiar unică în felul ei, o carte a înţelepciunii.

 5. Ce denumiri sînt mai bune decît „Vechiul Testament“ şi „Noul Testament“ şi pentru ce?

⁵ Unele persoane împart Biblia în două „testamente“ şi susţin că „Vechiul Testament“ n-ar avea aceeaşi valoare ca „Noul Testament“. Dar nu aşa stau lucrurile, căci totul laolaltă este doar o singură Biblie. In afară de aceasta, prin cuvîntul „testament“ se înţelege un legămînt, iar Biblia se ocupă cu mai mult de două legăminte. Este aşadar, mai bine ca cele două părţi ale Bibliei să se denumească „Scrierile ebraice“ şi „Scrierile greceşti“, căci în aceste două limbi s-a scris cea mai mare parte a Bibliei. Scrierile ebraice formează temelia pentru înţelegerea Scrierilor greceşti, iar Scrierile greceşti sînt o continuare a Scrierilor ebraice şi conţin împlinirea lor. Fiecare din cele şaizeci şi şase de „cărticele“ ne ajută să primim o înţelegere deplină despre scopul Creatorului omenirii.

 6. (a) Ce fel de oameni au scris Biblia? (b) Cu care scop au fost scrise mai înainte aceste lucruri? (1 Corinteni 10:11).

⁶ Intocmai după cum vestea se adresează oricărui fel de oameni, tot aşa şi scriitorii ei au provenit din cele mai diferite domenii de viaţă. Intre ei erau păstori şi proprietari de turme de oi, pescari şi agricultori, un medic şi un vameş. Cel puţin doi dintre ei erau regi. Alţii erau preoţi, profeţi sau cărturari. Unul dintre scriitori, înainte a persecutat violent pe acei care credeau în vestea bună, dar el s-a schimbat şi a devenit unul din cei mai zeloşi sprijinitori ai veştii bune. După convertirea sa, acest reprezentant de frunte al falsei religii, apostolul Pavel, a scris despre cărţile Bibliei existente pînă la el:

„Tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea noastră şi prin mîngîierea din Scripturi, să putem avea nădejde“ (Romani 15:4).

 7. De ce ar putea fi caracterizată Biblia drept o carte orientală? (Romani 3:1, 2).

⁷ Cu toate că Biblia şi-a găsit cea mai mare răspîndire în ţările din lumea apuseană, în realitate ea este o carte orientală. Toţi scriitorii ei erau orientali şi au trăit în Orientul Apropiat. Cea mai mare parte a acţiunii ei s-a desfăşurat în ţările Orientului şi ea reoglindeşte obiceiurile dominante de acolo. De exemplu, viitorul domnitor al omenirii este comparat cu un păstor oriental, care, gata de a se sacrifica, se îngrijeşte de turma sa:

„El îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor, şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. In nici un caz nu merg după un străin . . ., păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi“ (Ioan 10:3, 5, 11).

Ce timp fericit va fi totuşi, cînd acest păstor din Orientul apropiat va fi domnitorul nostru plin de dragoste!

CUM A FOST CONSEMNATA IN SCRIS VESTEA BUNA

 8. In ce privinţă se aseamănă scriitorii Bibliei cu noi astăzi?

⁸ Bărbaţii care au aşternut Biblia pe hîrtie, au fost imperfecţi, au comis greşeli şi au putut să se înşele. Ca oameni, nu se deosebeau de ceilalţi. Apostolul Pavel a declarat bărbaţilor care i-au considerat în mod fals zei pe el şi pe tovarăşul său de activitate misionară, Barnaba: „Si noi sîntem fiinţe omeneşti, avînd aceleaşi deficienţe ca şi voi“ (Fapte 14:15). Cum a fost posibil, aşadar, ca oameni imperfecţi să aştearnă pe hîrtie darea de seamă, care, în realitate, este mesajul lui Dumnezeu?

 9. Cum puteau oamenii imperfecţi să scrie un mesaj perfect pentru omenire?

⁹ Deoarece ei n-au scris din propriul lor imbold, ci au fost inspiraţi de Dumnezeu. Ce înseamnă aici cuvîntul inspirat? Inseamnă că Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pămîntului, i-a îndemnat pe aceşti bărbaţi prin spiritul său sau prin forţa sa nevăzută, care împuterniceşte şi le-a pus în minte ceea ce trebuie să aştearnă pe hîrtie ca mesajul său „Cuvîntul“ său. De exemplu, scriitorul Psalmilor, David, a spus:

„Spiritul lui Iehova (Dumnezeu) a fost acela, care a vorbit prin mine, şi Cuvîntul său a fost pe buzele mele“ (2 Samuel 23:2).

Si apostolul Petru a scris despre mesaje profetice:

„Nici o profeţie din Scriptură n-a luat naştere dintr-o oarecare înterpretare privată . . . Căci profeţia n-a venit niciodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu în timp ce erau purtaţi de spiritul sfînt“ (2 Petru 1:20, 21).

10. (a) Cum a fost uşor pentru Dumnezeu să transmită mesaje bărbaţilor credincioşi? Adu un exemplu (Exod 34:27, 28; Ieremia 1, 2, 9; Ezechiel 1:1; Daniel 7:1) (b) Cum a fost supravegheată compunerea Bibliei întregi şi cum este denumită opera completă? (Apocalipsa 22:18, 19).

¹⁰ Pentru Dumnezeu ca Fiinţa supremă şi Creatorul întregului univers, n-a fost greu să transmită oamenilor credincioşi de pe pămînt mesaje. In timpul de astăzi oamenii au zburat în lună şi de acolo au difuzat spre pămînt mesaje care de la o depărtare de peste 400.000 de kilometri au ajuns clare şi uşor de înţeles. In afară de aceasta, au fost transmise de la aceeaşi depărtare imagini televizate, aşa că, aici pe pămînt, oamenii puteau să şadă în locuinţa lor şi să vadă cum se plimbau astronauţii pe lună. Dacă deja omul a putut să transmită mesaje în acest mod, cît de uşor trebuie să fie toate lucrurile pentru Creator să transmită mesaje şi viziuni oamenilor de pe pămînt, chiar dacă ele vin de mai departe decît din ‘cerurile cerurilor’! (1 Regi 8:27). Si aşa cum Dumnezeu a pus gîndurile sale în mintea scriitorilor Bibliei, ei au aşternut toate acestea pe hîrtie ca fiind „Cuvîntul lui Dumnezeu“ — ca mesajul său (Evrei 4:12). De asemenea, Dumnezeu a acţionat prin spiritul său astfel încît cele şasezeci şi şase de „cărticele“ să fie reunite laolaltă. Numai acestea constituie Biblia completă şi sînt denumite „canonul Bibliei“.

O DARE DE SEAMA EXACTA SI DEMNA DE INCREDERE

11. Adu un exemplu pentru exactitatea şi ordinea logică a Bibliei.

¹¹ Atenţia cu care relatează Biblia amănuntele precum şi armonia ei desăvîrşită este ceva surprinzător. De exemplu, în Genesa, capitolele 5 şi 10, este citat tabelul genealogic, care începe din vremea primului om, Adam, pînă pe vremea fiilor lui Noe, prin care se aruncă un pod peste o perioadă de peste 2 000 de ani. Mai tîrziu preotul Ezra a scris prima carte a Cronicilor şi a repetat şi lărgit, în primele nouă capitole, acest tabel genealogic dinainte. Insemnările sale cuprind alţi 1 500 de ani din vechime şi ajung pînă în momentul cînd israeliţii se întorc din robia babilonică. Incă mai tîrziu, Matei şi Luca au repetat în evangheliile lor părţi esenţiale din aceste însemnări de mai înainte şi au lărgit tabelul genealogic al Bibliei pînă la Isus Christos. (Matei 1:1–17; Luca 3:23–38). Sub conducerea spiritului lui Dumnezeu, scriitorii Bibliei au însemnat, aşadar linia genealogică de la strămoşul nostru Adam pînă la Isus „Fiul omului“, şi au aruncat prin aceasta un pod peste o perioadă mai mare de 4 000 de ani. Medicul Luca a scris despre propria sa evanghelie:

„Eu am cercetat toate lucrurile exact de la început, ca să le scriu în ordine logică“ (Luca 1:3).

Darea de seamă este, aşadar, exactă şi logica.

12. Cum a putut Moise să primească informaţii despre istoria timpurie a omenirii?

¹² Biblia vorbeşte şi de „istorii“ timpurii (Genesa 2:4; 5:1). Acestea poate că au fost transmise verbal. Cum putem noi fi siguri atunci că datele sînt demne de încredere! Ei bine, Dumnezeu a creat pe primul om, Adam, perfect. Mai tîrziu el s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu, aşa că Dumnezeu l-a condamnat la moarte. Insă, pînă cînd corpul său perfect odinioară a decăzut pînă acolo, încît a murit, a trecut un timp lung. El a trăit 930 de ani pînă pe vremea lui Lameh (tatăl lui Noe), care a putut să afle, aşadar, istoria timpurie a omenirii direct de la Adam. Lameh, a putut să comunice totul lui Noe şi fiului lui Noe, Sem, căruia, datorită corpului său încă aproape perfect, i-a fost posibil să supravieţuiască potopul cu aproape 500 de ani. Sem a fost apoi în stare să raporteze lui Avraam şi fiului său Isac toate amănuntele despre lumea de dinainte de potop. Isac a putut să dea mai departe raportul nepotului său Levi, iar Levi, probabil, nepotului său Amram, tatăl lui Moise. Dacă istoria timpurie a fost transmisă verbal, au fost necesare, aşadar, numai cinci verigi de legătură între Adam şi Moise: Lameh, Sem, Isac, Levi şi Amram.

13. Pentru ce a ordonat Creatorul să se consemneze sub inspiraţie istoria timpurie? (Psalm 102:18).

¹³ Pe baza imperfecţiunii moştenite şi probabil şi din cauza condiţiilor schimbate după potop, oamenii au devenit în schimb tot mai slabi. Isac a-trăit, de pildă, numai 180 ani, iar Moise numai 120 ani. In timp ce durata de viaţă a omului s-a scurtat la 70 pînă la 80 de ani, Creatorul a socotit că este bine ca istoria timpurie a omenirii să fie păstrată într-o dare de seamă durabilă şi, aşadar, să rămînă exactă. In acest mod, oamenii ar trebui să aibă întotdeauna informaţii de încredere despre începuturile omenirii. Creatorul i-a ordonat lui Moise, să redacteze, sub inspiraţie, această dare de seamă; care a devenit prima parte a Bibliei.

14. (a) Cine era Moise? (Evrei 11:23–27). (b) Cum au fost împuterniciţi Moise şi scriitorii de mai tîrziu, să aştearnă pe hîrtie darea de seamă biblică? (Fapte 3:2).

¹⁴ Cine a fost acest Moise? El era un urmaş al evreului Avraam şi a fost născut cînd poporul său, israeliţii, erau în sclavia egipteană. Moise a fost adoptat de fica lui Faraon, domnitorul Egiptului şi a crescut şi a fost educat la curtea regală. Cînd însă, a apărut o controversă, a arătat că el a apreciat mai presus bogăţia spirituală, pe care putea s-o aibă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, decît bogăţiile materiale, pe care le-ar fi putut poseda în Egipt. El a preferat să se lase tratat rău cu poporul lui Dumnezeu. In decursul vieţii sale în Egipt şi mai tîrziu ca păstor în pustie, el a dezvoltat o credinţă mare în Dumnezeu şi a devenit „de departe cel mai blînd om de pe faţa pămîntului“ (Numeri 12:3). El a fost împuternicit nu numai să conducă afară din Egipt naţiunea israeliţilor, care număra milioane, ci să servească şi ca scriitorul lui Dumnezeu, şi aşa a scris el sub influenţa spiritului lui Dumnezeu, prima parte a dării de seamă biblice. După el, alţi bărbaţi creştini au adăugat alte părţi la darea de seamă biblică, pînă cînd, în sfîrşit, cu 1 600 ani mai tîrziu, ea a fost completă. Pentru noi astăzi este foarte interesant şi valoros să cunoaştem conţinutul Bibliei.

[Schema de la pagina 12]

Biblia ajunge mai departe decît orice altă carte în trecutul istoriei omenirii

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

VECHILE SCRIERI RELIGIOASE MAI IMPORTANTE

(inclusiv anul terminării lor)

Anii dinaintea erei noastre (î.e.n.)

Anii

4026 Crearea omului

2370 Potopul

1473 Pentateuch (Biblia) 3 448 de ani

500 „Cărţile înţelepciunii“ hinduse (Vedele) 2 475 de ani

480 „Marea învăţătură“ confucianistă (Ta-hsio) 2 455 de ani

443 Se încheie Scripturile ebraice (Biblia) 2 418 de ani

43 Scrierile budhiste „Cele trei coşuri“ 2 018 de ani

Anii din era noastră (e.n.)

Anii

98 Incheiată întreaga Biblie 1 878 de ani

650 Coranul (Sfînta carte a Islamului) 1 326 de ani

720 Cărţile sintoiste „Codjiki“ şi „Nihongi“ 1 256 de ani

1830 Cartea Mormonilor 146 de ani

1976

(Datele nebiblice se bazează pe „Encyclopædia Britannica“, Ediţia 1973)

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 16, 17]

Dumnezeu a scris cele zece porunci.

Ingerii au vorbit cuvîntul lui Dumnezeu.

Viziuni în stare de veghe.

Spiritul lui Dumnezeu a vegheat asupra alegerii dărilor de seamă timpurii.

Visuri în timpul somnului.