Binecuvântări sau blesteme — există o alegere!
„Ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti.“ — DEUTERONOMUL 30:19.
1. Cu ce capacitate au fost înzestraţi oamenii?
IEHOVA DUMNEZEU ne-a conceput — pe noi, creaturile sale umane inteligente — ca persoane cu voinţă liberă. Nu am fost creaţi ca simple automate, sau roboţi, ci ni s-a dat privilegiul şi responsabilitatea de a face alegeri (Psalmul 100:3). Primii oameni — Adam şi Eva — au fost liberi să-şi aleagă modul de a acţiona, fiind răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru alegerea lor.
2. Ce alegere a făcut Adam, şi cu ce rezultat?
2 Manifestând generozitate, Creatorul s-a îngrijit ca viaţa umană să aibă parte de binecuvântări continue pe un pământ paradiziac. Dar de ce nu a fost încă realizat acest scop? Deoarece Adam a făcut o alegere greşită. Iehova îi dăduse omului această poruncă: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit“ (Geneza 2:16, 17). Dacă Adam ar fi ales să asculte, primii noştri părinţi ar fi fost binecuvântaţi. Neascultarea a dus la moarte (Geneza 3:6, 18, 19). Astfel, păcatul şi moartea au trecut asupra tuturor descendenţilor lui Adam. — Romani 5:12.
Binecuvântări care sunt posibile
3. Cum a oferit Dumnezeu o garanţie a faptului că scopul său cu privire la omenire avea să fie împlinit?
3 Iehova Dumnezeu a stabilit un mijloc prin care scopul său privitor la binecuvântarea omenirii avea să fie în cele din urmă realizat. El însuşi a prezis o Sămânţă, profeţind în Eden: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Mai târziu, Dumnezeu a promis că omenirea ascultătoare avea să fie binecuvântată prin intermediul acestei Seminţe, un descendent al lui Avraam. — Geneza 22:15–18.
4. Ce măsuri a luat Iehova pentru binecuvântarea omenirii?
4 Acea promisă Sămânţă care va aduce binecuvântări s-a dovedit a fi Isus Cristos. Privitor la rolul lui Isus în cadrul măsurilor luate de Iehova în vederea binecuvântării omenirii, apostolul creştin Pavel a scris: „Dumnezeu Îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5:8). Aceia din omenirea păcătoasă care ascultă de Dumnezeu şi se folosesc de valoarea jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos vor avea parte de binecuvântări (Faptele 4:12). Veţi alege ascultarea şi binecuvântările? Neascultarea va avea drept rezultat cu totul altceva.
Ce se poate spune despre blesteme?
5. Care este semnificaţia cuvântului „blestem“?
5 Opusul binecuvântării este blestemul. Cuvântul „blestem“ înseamnă a vorbi de rău pe cineva sau a invoca răul asupra cuiva. Cuvântul ebraic qelaláh derivă din verbul qalál, care înseamnă literalmente „a fi uşor“. Însă, când este folosit în sens figurat, el înseamnă „a invoca răul asupra“ sau „a trata cu dispreţ“. — Leviticul 20:9, NW; 2 Samuel 19:43, NW.
6. Ce incident în care a fost implicat Elisei a avut loc în apropierea Betelului din vechime?
6 Să reflectăm la un exemplu impresionant de acţiune promptă care a dus la un blestem. Aceasta s-a întâmplat când profetul lui Dumnezeu, Elisei, mergea pe jos de la Ierihon la Betel. Relatarea spune: „Pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: «Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!» El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele DOMNULUI. Atunci au ieşit două ursoaice din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii“ (2 Împăraţi 2:23, 24). Nu se ştie cu exactitate ce anume a spus Elisei când a rostit acel blestem prin care a invocat răul asupra acelor copii batjocoritori. Totuşi acea declaraţie verbală a avut rezultate, deoarece a fost rostită în numele lui Iehova de un profet al lui Dumnezeu care acţiona în armonie cu voinţa divină.
7. Ce s-a întâmplat cu copiii care l-au batjocorit pe Elisei, şi de ce?
7 Motivul principal al acelei batjocuri pare să fi fost faptul că Elisei purta bine cunoscuta manta a lui Ilie, iar copiii nu voiau să mai fie vreun succesor al acelui profet în împrejurimi (2 Împăraţi 2:13). Pentru a răspunde provocării de a fi succesorul lui Ilie şi pentru a-i învăţa pe aceşti tineri şi pe părinţii lor respectul cuvenit faţă de profetul lui Iehova, Elisei a invocat răul asupra gloatei de batjocoritori în numele Dumnezeului lui Ilie. Iehova şi-a arătat aprobarea faţă de Elisei ca profet al său, făcând ca două ursoaice să iasă din pădure şi să-i sfâşie pe 42 dintre aceşti batjocoritori. Iehova a acţionat fără ezitare din cauza flagrantei lor lipse de respect faţă de canalul de comunicare pe care îl folosea el pe pământ la data aceea.
8. Ce a fost de acord să facă poporul Israel, şi cu ce perspectivă?
8 Cu ani înainte, israeliţii arătaseră o lipsă de respect similară faţă de măsurile luate de Dumnezeu. Iată cum s-a ajuns aici: În 1513 î.e.n., Iehova i-a arătat poporului lui Israel favoare, eliberându-l din sclavia egipteană ca pe „aripi de vultur“. La scurt timp după aceea, ei au promis solemn că vor asculta de Dumnezeu. Observaţi că ascultarea era inseparabil legată de primirea aprobării lui Dumnezeu. Iehova a spus prin Moise: „Dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi ţine legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu“. După aceea, poporul a răspuns afirmativ, zicând: „Vom face tot ce a zis DOMNUL!“ (Exodul 19:4, 5, 8; 24:3). Israeliţii au declarat că îl iubeau pe Iehova, îi erau dedicaţi şi au jurat că vor asculta de glasul său. Acest lucru avea să le aducă mari binecuvântări.
9, 10. Ce au făcut israeliţii în timp ce Moise se afla pe Muntele Sinai, şi care au fost consecinţele?
9 Însă, înainte ca regulile fundamentale ale acelui legământ să fie gravate pe piatră de „degetul lui Dumnezeu“, blestemele divine au devenit necesare (Exodul 31:18). De ce erau meritate aceste consecinţe tragice? Nu arătaseră israeliţii că doreau să facă tot ce spusese Iehova? Într-adevăr, prin cuvânt ei cereau binecuvântări, dar prin acţiunile lor ei au ales o cale care merita blesteme.
10 În timpul unei perioade de 40 de zile, când Moise era pe Muntele Sinai pentru a primi cele Zece Porunci, israeliţii şi-au încălcat promisiunea de loialitate făcută mai înainte lui Iehova. „Poporul, spune relatarea, văzând că Moise întârzie să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: «Scoală-te, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat»“ (Exodul 32:1). Acesta este un alt exemplu de atitudine lipsită de respect faţă de agentul uman pe care îl folosea atunci Iehova pentru a-şi conduce şi îndruma poporul. Israeliţii au fost ademeniţi să imite idolatria egipteană şi au secerat rezultate dezastruoase, aproximativ 3 000 dintre ei fiind ucişi de sabie într-o singură zi. — Exodul 32:2–6, 25–29.
Pronunţarea de binecuvântări şi de blesteme
11. Ce instrucţiuni referitoare la binecuvântări şi blesteme a urmat Iosua?
11 Spre sfârşitul călătoriei lor de 40 de ani prin pustiu, Moise le-a înşiruit israeliţilor binecuvântările de care urmau să aibă parte dacă alegeau calea ascultării de Dumnezeu. El le-a enumerat, de asemenea, blestemele de care israeliţii aveau să aibă parte dacă alegeau să nu asculte de Iehova (Deuteronomul 27:11—28:10). La scurt timp după ce Israel a intrat în Ţara Promisă, Iosua a urmat instrucţiunile lui Moise referitoare la aceste binecuvântări şi blesteme. Şase triburi ale lui Israel au stat la poalele muntelui Ebal, iar celelalte şase s-au aşezat în faţa muntelui Garizim. Leviţii au stat în picioare în valea dintre cei doi munţi. Se pare că triburile care au stat în faţa muntelui Ebal au spus „Amin“ la blestemele, sau imprecaţiile, citite în direcţia aceea. Alţii, care se aflau la poalele muntelui Garizim, au răspuns la binecuvântările pe care le-au citit leviţii în direcţia lor. — Iosua 8:30–35.
12. Care au fost unele dintre blestemele pronunţate de leviţi?
12 Imaginaţi-vă că îi auziţi pe leviţi zicând: „Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, o urâciune înaintea DOMNULUI, un lucru ieşit din mâini de meşter, şi care-l va pune într-un loc ascuns! . . . Blestemat să fie cel care va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa! . . . Blestemat să fie cel care va muta hotarele aproapelui său! . . . Blestemat să fie cel care va face pe un orb să rătăcească pe drum! . . . Blestemat să fie cel care se va atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei! . . . Blestemat să fie cel care se va culca cu soţia tatălui său, căci ridică învelitoarea tatălui său! . . . Blestemat să fie cel care se va culca cu vreo vită oarecare! . . . Blestemat să fie cel care se va culca cu sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale! . . . Blestemat să fie cel care se va culca cu soacra sa! . . . Blestemat să fie cel care va lovi pe aproapele lui în ascuns! . . . Blestemat să fie cel care va primi un dar ca să verse sângele celui nevinovat! . . . Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia şi cine nu le va face!“ După fiecare blestem, triburile din faţa muntelui Ebal spun: „Amin!“ — Deuteronomul 27:15–26.
13. Cum aţi putea exprima cu propriile cuvinte unele binecuvântări pronunţate de leviţi?
13 Imaginaţi-vă acum că îi auziţi pe cei din faţa muntelui Garizim răspunzând cu voce puternică la fiecare binecuvântare strigată de leviţi: „Vei fi binecuvântat în cetate şi vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, viţeii cirezilor tale şi înmulţirea oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coşniţa şi covata ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta şi vei fi binecuvântat la plecarea ta“. — Deuteronomul 28:3–6.
14. Cu ce condiţie aveau să primească israeliţii binecuvântări?
14 Care era condiţia pentru primirea acestor binecuvântări? Relatarea spune: „Dacă vei asculta cu atenţie de glasul DOMNULUI Dumnezeului tău, dând atenţie şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, DOMNUL Dumnezeul tău îţi va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul DOMNULUI Dumnezeului tău“ (Deuteronomul 28:1, 2). Într-adevăr, factorul esenţial pentru primirea binecuvântărilor divine era ascultarea de Dumnezeu. Dar ce se poate spune despre noi, cei de astăzi? Va alege fiecare dintre noi în mod individual binecuvântările şi viaţa continuând să ‘ascultăm de glasul lui [Iehova]’? — Deuteronomul 30:19, 20.
Privind de aproape
15. Ce lucru fundamental conţinea binecuvântarea consemnată în Deuteronomul 28:3, şi cum putem trage foloase din el?
15 Să reflectăm la unele binecuvântări pe care le putea avea un israelit dacă asculta de Iehova. De exemplu, Deuteronomul 28:3 spune: „Vei fi binecuvântat în cetate şi vei fi binecuvântat la câmp“. Faptul de a fi binecuvântat de Dumnezeu nu depinde de loc sau de însărcinarea primită. Unii se pot simţi prinşi ca într-o capcană în propriile lor împrejurări, probabil deoarece trăiesc într-o regiune săracă din punct de vedere material sau într-o ţară sfâşiată de război. Alţii poate tânjesc să-i slujească lui Iehova într-o altă zonă. Unii bărbaţi creştini poate că sunt descurajaţi deoarece nu au fost numiţi slujitori ministeriali sau bătrâni în congregaţie. Uneori, unele femei creştine sunt descurajate deoarece nu pot participa la ministerul cu timp integral ca pioniere sau misionare. Însă oricine ‘va asculta de glasul [lui Iehova, NW] şi va împlini toate poruncile Lui’ va fi binecuvântat acum şi pentru toată eternitatea.
16. Cum se bucură de principiul din Deuteronomul 28:4 organizaţia de astăzi a lui Iehova?
16 Deuteronomul 28:4 spune: „Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, viţeii cirezilor tale şi înmulţirea oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate“. Folosirea pronumelui ebraic la singular redat prin „tău“ indică faptul că aceasta avea să fie experienţa personală a unui israelit ascultător. Dar ce se poate spune despre slujitorii ascultători ai lui Iehova de astăzi? Creşterea şi extinderea mondială care au loc în cadrul organizaţiei Martorilor lui Iehova sunt rezultatul binecuvântării lui Dumnezeu asupra eforturilor asidue ale celor peste 5 000 000 de proclamatori ai veştii bune a Regatului (Marcu 13:10). Iar posibilitatea unei creşteri şi mai mari este evidentă având în vedere cele peste 13 000 000 de persoane care au asistat la celebrarea Cinei Domnului în anul 1995. Vă bucuraţi şi voi de binecuvântările Regatului?
Alegerea făcută de Israel a schimbat situaţia
17. De ce anume depindea faptul de a „avea parte“ de binecuvântări sau de blesteme?
17 De fapt, un israelit ascultător avea să primească încontinuu binecuvântări. Era promis: „Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte“ (Deuteronomul 28:2). În mod similar, despre blesteme s-a spus: „Iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte“ (Deuteronomul 28:15). Dacă ai fi fost un israelit din timpurile antice, ai fi ‘avut parte’ de binecuvântări sau de blesteme? Aceasta ar fi depins de faptul dacă ai fi ascultat de Dumnezeu sau dacă nu ai fi ascultat de el.
18. Cum ar fi putut evita israeliţii blestemele?
18 În Deuteronomul 28:15–68, consecinţele dureroase ale neascultării sunt prezentate ca blesteme. Unele sunt exact opusul binecuvântărilor pentru ascultare enumerate în Deuteronomul 28:3–14. Adesea, poporul lui Israel a cules roadele nefaste ale blestemelor, deoarece a ales să urmeze o închinare falsă (Ezra 9:7; Ieremia 6:6–8; 44:2–6). Ce trist! Aceste consecinţe s-ar fi putut evita dacă s-ar fi făcut alegerea corectă, aceea de a asculta de legile şi de principiile sănătoase ale lui Iehova, care delimitau în mod clar binele şi răul. Astăzi, mulţi oameni se confruntă cu dureri şi întâmplări tragice din cauză că au ales să acţioneze contrar principiilor Bibliei, practicând religia falsă, angajându-se în imoralitate sexuală, folosind droguri, consumând în exces băuturi alcoolice etc. La fel ca în Israelul şi Iuda din vechime, astfel de alegeri greşite au drept rezultat dezaprobarea divină şi dureri de inimă inutile. — Isaia 65:12–14.
19. Descrieţi condiţiile de care s-au bucurat Iuda şi Israelul când au ales să asculte de Iehova?
19 Binecuvântările erau abundente şi liniştea domnea numai când Israelul asculta de Iehova. De exemplu, referitor la zilele regelui Solomon citim: „Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se înveseleau. . . . Iuda şi Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, au locuit în siguranţă, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon“ (1 Împăraţi 4:20–25). Chiar şi în zilele regelui David, care au fost marcate de multă opoziţie din partea duşmanilor lui Dumnezeu, naţiunea a simţit sprijinul şi binecuvântarea lui Iehova când a ales să asculte de Dumnezeul adevărului. — 2 Samuel 7:28, 29; 8:1–15.
20. Ce convingere are Dumnezeu cu privire la oameni?
20 Veţi asculta de Dumnezeu, sau nu veţi asculta de el? Israeliţii au avut de făcut o alegere. Deşi toţi am moştenit o înclinaţie păcătoasă de la Adam, noi am fost înzestraţi, totodată, cu liberul-arbitru. În pofida lui Satan, a acestei lumi rele şi a imperfecţiunilor noastre, putem face alegerea corectă. Mai mult, Creatorul nostru este convins că, în pofida oricărei încercări şi tentaţii, vor exista oameni care vor face alegerea corectă, nu numai cu vorba, ci şi cu fapta (1 Petru 5:8–10). Veţi fi şi voi printre ei?
21. Ce se va examina în articolul următor?
21 În articolul următor ne vom putea analiza atitudinea şi acţiunile în lumina exemplelor din trecut. Fie ca toţi să reacţionăm cu recunoştinţă la cuvintele lui Dumnezeu transmise prin Moise: „Ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta“. — Deuteronomul 30:19.
Cum aţi răspunde?
◻ Cum a făcut Iehova posibil ca oamenii păcătoşi să primească binecuvântări?
◻ Ce sunt blestemele?
◻ Cum ar fi putut primi israeliţii binecuvântări în loc de blesteme?
◻ De ce binecuvântări s-a bucurat Israelul când a ascultat de Dumnezeu?
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Israeliţii s-au adunat în faţa muntelui Garizim şi a muntelui Ebal.
[Provenienţa fotografiei]
Pictorial Archive (Near Eastern History) Est