‘Fiţi treji şi păstraţi-vă echilibrul’

„Să nu dornim, deci, cum fac ceilalţi, ci să rămînem treji şi să ne păstrăm echilibrul.“ — I Tesaloniceni 5:6.

 1. Împlinirea cărei profeţii biblice putem spera să o vedem în curînd?

DUPĂ ce Isus a anunţat că Ierusalimul va fi distrus în timpul vieţii generaţiei sale, el a spus: „Acelea vor fi nişte zile de răsplătire conform dreptăţii, pentru ca toate lucrurile care sînt scrise să fie îndeplinite“ (Luca 21:22). În anul 70 e.n., Dumnezeu a executat pe drept judecata sa asupra celor care-i profanaseră numele, care ignoraseră legile sale şi îi persecutaseră pe sluijitorii săi. În curînd judecata divină se va executa de asemenea în mod justificat asupra prezentului sistem rău de lucruri, demonstrînd încă o dată faptul că profeţiile biblice se realizează întotdeauna. Această judecată va surveni atît de brusc încît cei nepregătiţi vor suferi un şoc puternic, căci Biblia spune: „Cînd vor zice: ‘Pace şi securitate!’ atunci o distrugere neaşteptată trebuie să vină dintr-o dată asupra lor.“ — I Tesaloniceni 5:2, 3.

 2. Ce sfaturi din Cuvîntul lui Dumnezeu ne sînt de folos pentru viitorul apropiat?

² Pînă la executarea completă a judecăţilor lui Dumnezeu este neapărat necesar ca servii lui Iehova să păstreze un înalt simţ al vigilenţei şi devotamentului. Iată de ce apostolul Pavel care a consemnat în scris profeţia de inspiraţie divină conţinută în I Tesaloniceni 5:2, 3, a adăugat: „Să nu dormim deci cum fac ceilalţi, ci să rămînem treji şi să ne păstrăm echilibrul“ (I Tesaloniceni 5:6). Isus dăduse deja următorul sfat: „Menţineţi-vă deci treji şi rugaţi-vă tot timpul ca să ajungeţi să scăpaţi de toate lucrurile care sînt destinate să se întîmple“ (Luca 21:36). Cît despre apostolul Petru, el a scris la rîndul său: „Pentru că toate lucrurile trebuie să se dizolve astfel, ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, în sfinte acte de conduită şi în fapte de devoţiune sfîntă!“ — II Petru 3:11.

SĂ NE APROPIEM DE IEHOVA ÎNCĂ DE PE ACUM

 3. Ce trebuie să facă cei care vor să intre în ordinea nouă promisă de Dumnezeu?

³ Oricine doreşte să supravieţuiască şi să între în ordinea nouă şi dreaptă promisă de Dumnezeu trebuie, fără întîrziere, să stabilească bune relaţii cu Iehova şi cu organizaţia sa pămîntească. Ba încă trebuie s-o facă acum. „Numele lui Iehova este un turn tare. Cel drept fuge la el şi primeşte protecţie“ (Proverbele 18:10). „Şi se va întîmpla negreşit, în perioada finală a zilelor, că muntele casei lui Iehova se va afla solid întemeiat, mai presus de vîrfurile munţilor şi va fi înălţat deasupra dealurilor; şi spre el trebuie să vină şuvoi naţiunile“ (Isaia 2:2). Da, oamenii dintre naţiuni, care vor să trăiască în ordinea paradiziacă a lui Dumnezeu trebuie să vina şuvoi încă din prezent spre muntele lui Iehova, spre adevărata formă de închinare care este înălţată şi ferm constituită deasupra oricărei alte forme de închinare.

 4. In ce termeni a arătat Isus că ar putea fi fatal ca cineva să întîrzie în demersurile de a veni la Iehova?

⁴ De ce este atît de urgentă necesitatea de a veni la adevărata închinare a lui Iehova? N-ar putea oare o persoană sinceră să aştepte pînă cînd va vedea primele manifestări ale executării judecăţilor divine, pentru ca abia atunci să se ataşeze imediat de partea lui Iehova? Unii ar putea considera această soluţie ca surîzătoare, dar oare le va lăsa ea timp suficient pentru a-şi edifica o bună relaţie cu Iehova? Răspunsul Scripturilor este NU. Isus a avertizat pe discipolii săi în aceşti termeni: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu exces de mîncare şi de băutură şi cu îngrijorările vieţii şi ziua aceea să vină dintr-o dată asupra voastră, pe neaşteptate, ca o cursă. Căci ea va veni asupra tuturor celor care locuiesc pe suprafaţa întregului pămînt“ (Luca 21:34, 35). Să reţinem bine că aceia care nu sînt treji din punct de vedere spiritual vor fi luaţi prin surprindere, căci „ziua“ despre care este vorba va veni asupra lor „dintr-o dată“ şi „pe neaşteptate,“ exact ca „distrugerea neaşteptată [care] va veni dintr-o dată asupra celor care vor zice: „Pace şi securitate!“

 5. Ce exemple biblice arată că este nevoie ca cineva să înveţe să cunoască pe Iehova înainte de a începe distrugerea?

⁵ Isus a comparat aceste persoane cu un animal care cade într-o cursă. El i-a asemănat şi cu contemporanii lui Noe care „nu şi-au dat seama de nimic pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi.“ După ce au început să cadă apele, au mai dispus oare acei oameni de vreo oarecare perioadă de timp ca să înveţe să cunoască pe Iehova şi să se aşeze sub protecţia sa? Nu, Isus spune categoric că potopul i-a luat pe toţi. Ei nu se găseau în arca protectoare împreună cu Noe şi familia sa. În acelaşi fel, cînd Dumnezeu şi-a executat judecata împotriva Sodomei şi Gomorei, a reuşit oare cineva să scape după ce a început să plouă foc din cer? Nu, ci toţi au fost distruşi, cu excepţia lui Lot şi a fiicelor sale care părăsiseră ţinutul înainte de dezastru. Chiar soţia lui Lot, care pornise la drum spre a fugi, dar care a manifestat apoi un moment de ezitare, a fost ucisă de forţele distrugătoare. De aceea Isus a avut dreptate să spună: „Amintiţi-vă de soţia lui Lot.“ — Matei 24:37–39; Luca 17:32.

 6. Ce idee este dezminţită de mărturia Scripturilor?

⁶ Aşadar, s-ar putea oare ca după distrugerea „Babilonului cel Mare,“ a imperiului mondial al religiei false, să se mai scurgă vreo oarecare perioadă de timp care să ofere oamenilor posibilitatea să se trezească din punct de vedere spiritual şi să-l caute pe Iehova? Mărturia Scripturilor nu autorizează o asemenea concluzie. Alături de exemplele deja citate se adaugă cel al naţiunii iudaice din primul secol. Iudeii devotaţi considerau că ei se închină lui Dumnezeu într-un mod destul de satisfăcător ca să nu mai trebuiască să asculte şi de predicarea lui Isus şi a discipolilor săi. Totuşi Isus a dat următorul avertisment: „Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de tabere de oştiri, atunci să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei ce vor fi în Iudeea să înceapă să fugă la munţi, cei care vor fi în mijlocul lui să se retragă din el“ (Luca 21:20–22). Dar cînd, în anul 66 armatele romane care încercuiseră Ierusalimul s-au retras, iudeii plini de încredere în ei înşişi nu au „început să fugă.“ Ei nu mai vedeau că ar fi nevoie. Nu reuşiseră ei chiar atunci să-i pună pe duşmani în derută prin atacarea ariergardei lor? Convinşi că Dumnezeu era cu ei, iudeii au bătut chiar şi o monedă de argint care purta inscripţia „Ierusalimul cel sfînt.“ Totuşi profeţia pe care Isus a pronunţat-o sub inspiraţie divină arăta clar că Ierusalimul nu mai era sfînt în ochii lui Iehova.

 7. Care a fost soarta iudeilor care au acţionat contrar sfatului lui Isus?

⁷ Înşelaţi de religia falsă, iudeii nu au părăsit Ierusalimul, nici Iudeea, atunci cînd s-a ivit posibilitatea. În primăvara anului 70 e.n., ei au făcut chiar contrariul: au venit şuvoi la Ierusalim pentru a participa la una dintre sărbătorile lor religioase. Dar în acelaşi timp, o armată puternică condusă de generalul Titus s-a reîntors să asedieze Ierusalimul. Toţi iudeii care se aflau în Ierusalim s-au văzut prinşi ca animalul într-o cursă. După un asediu de scurtă durată, Ierusalimul a fost distrus. Josephus Flavius, cronicar care a fost martor ocular al acelor evenimente, scria astfel: „Numărul prizonierilor de pe tot parcursul războiului a ajuns la 97 000, iar numărul celor au pierit în timpul asediului a fost de 1 100 000. Majoritatea erau de naţionalitate iudei, dar nu originari din Ierusalim. Ei se strînseseră din toate colţurile ţării pentru sărbătoarea Azimilor şi fuseseră surprinşi brusc de război (...) printr-o fatalitate, o întreagă naţiune s-a aflat închisă ca într-o carceră, iar armata romană a prins ca într-un cleşte un oraş ticsit de oameni.“ — Războaiele iudeilor cartea a VI-a, cap. 9, pars. 3, 4.

 8. Ce s-a întîmplat cu creştinii care l-au ascultat pe Isus, spre deosebire de iudeii care încercaseră să fugă în ultimul moment?

⁸ În ceea ce-i priveşte pe creştinii care au rămas treji şi şi-au păstrat echilibrul, aceştia au părăsit Ierusalimul şi toată Iudeea. De îndată ce s-a ivit posibilitatea, în anul 66 e.n., ei au fugit într-un loc sigur. Credinţa lor în cuvintele profetice ale lui Isus şi ascultarea de ele i-a salvat. În schimb, atunci cînd „necazul cel mare“ s-a abătut asupra iudeilor în anul 70 e.n., nimeni n-a mai avut timp să fugă. Miile de iudei care au încercat să părăsească oraşul şi să treacă peste liniile de luptă romane, au căzut în mîinile soldaţilor duşmani, car au ajuns chiar să-i spintece pe unii fugari ca să intre în posesia aurului, pe care mulţi îl înghiţiseră.

CUM SĂ SUPRAVIEŢUIEŞTI ÎN TIMPUL UNUI „NECAZ“ ŞI MAI CRUNT

9, 10. a) Va fi oare crunt ‘marele necaz“? b) De ce nu pare că ar trebui să existe o perioadă de acalmie după distrugerea Babilonului cel mare?

⁹ Aşa cum anunţase Isus, „necazul“ care s-a abătut asupra iudeilor a fost crunt (Luca 19:43, 44). Totuşi cuvintele lui Isus dau de înţeles că în timpul nostru va avea loc un „necaz“ încă şi mai mare şi anume în timpul „zilei de răzbunare“ a lui Iehova. Ca răspuns la o întrebare referitoare la „semnul“ „prezenţei“ sale, Cristos a declarat: „Atunci va fi un mare necaz, aşa cum n-a mai survenit de la începutul lumii pînă în prezent, nu şi nici nu va mai surveni“ (Matei 24:3, 21). Acest „necaz“ nu va veni numai asupra „Babilonului cel Mare,“ ci asupra întregului sistem al lui Satan, inclusiv asupra instituţiilor politice, sociale şi economice.

¹⁰ De îndată ce distrugerea va începe pe neaşteptate, lovind religia falsă, ea va continua în mod inevitabil pînă la capăt (I Tesaloniceni 5:3). Respingînd părerea potrivit căreia răsturnarea „Babilonului cel Mare“ ar fi urmată de o perioadă de calm, profeţiile biblice arată că forţele împotrivitoare lui Dumnezeu care o vor distruge nu vor dovedi mai multă favoare nici faţă de martorii lui Iehova care sînt dedicaţi lui. Dimpotrivă, ele vor urî poporul lui Dumnezeu şi se vor întoarce şi împotriva lui. Biblia spune că aceeaşi „fiară cu zece coarne“ care trebuie să devasteze „Babilonul cel Mare,“ va lupta şi împotriva Mielului Isus Cristos, opunîndu-se reprezentanţilor lui pămînteşti (Apocalipsul 13:1; 17:12–14 şi 16; 19:19). Îmbătaţi de victoria lor împotriva religiei false, aceşti cuceritori vor considera, făr îndoială, că servii lui Dumnezeu sînt tot o religie pe care ei vor dori s-o înlăture din drumul lor pentru ca nimic să nu mai vină să-i împiedice de a exercita dominaţia mondială. — Ezechiel 38:14–16.

11. Cum va atinge „marele necaz“ punctul său culminant?

¹¹ Numai că a-i ataca pe servii lui Dumnezeu înseamnă a-l ataca pe Dumnezeu însuşi, căci el declară: „Cel care vă atinge pe voi, se atinge de lumina ochilor mei“ (Zaharia 2:8; Ezechiel 38:18, 19). Aceasta va duce la o reacţie imediată din partea sa şi va provoca declanşarea mîniei divine în Har-Maghedon (Apocalipsul 16:14, 16). Dumnezeu va ordona Fiului său, Regele Isus Cristos şi armatelor sale cereşti să pornească la asalt. Cristos şi îngerii săi se vor năpusti cu o forţă nimicitoare asupra regilor pămîntului şi asupra tuturor elementelor sistemului lor nelegiuit pe care ei l-au menţinut, precum şi asupra tuturor oamenilor care vor fi susţinut acest sistem. Strigînd cu o voce puternică, un înger lansează păsărilor cerului următoarea invitaţie: „Veniţi aici, adunaţi-vă pentru marele ospăţ al lui Dumnezeu, ospăţul său de seară, pentru a mînca din carnea regilor, din carnea comandanţilor şi din carnea oamenilor puternici, carnea cailor şi carnea călăreţilor, carnea tuturor: oameni liberi şi sclavi, mici şi mari“ (Apocalipsul 19:17, 18). Atunci „marele necaz“ va atinge punctul culminant. „Ziua răzbunării“ legitime a lui Dumnezeu împotriva prezentului sistem satanic de lucruri, va lua sfîrşit.

12. Cînd trebuie să înceapă oamenii sinceri „să-l caute pe Iehova“?

¹² Între începutul „distrugerii neaşteptate“ cînd va fi devastat Babilonul cel Mare“ şi Har-Maghedon, trecînd prin atacul naţiunilor împotriva poporului lui Dumnezeu, „marele necaz“ nu pare să cunoască vreun răgaz. Nu avem deci nici un motiv biblic să credem că după distrugerea religiei false ar mai fi timp să se întoarcă cineva spre Dumnezeu. Cei care vor să intre vii în noua ordine promisă de Dumnezeu, trebuie să se întoarcă spre el încă de pe acum. „Căutaţi pe Iehova, cît timp poate fi găsit. Chemaţi-l cît timp este aproape“ (Isaia 55:6). Persoanele sincere trebuie ca acum să ducă o viaţă caracterizată prin credinţă, curaj, iubire şi serviciu. Trebuie ca de acum să se pregătească să înfrunte presiunile pe care poporul lui Dumnezeu le va suporta pe parcursul „necazului cel mare“ care se apropie cu paşi repezi.

13. Cu cine îi compară Dumnezeu pe servii săi fideli? Pentru ce?

¹³ În Cuvîntul său, Dumnezeu compară pe servii săi fideli cu nişte războinici bine antrenaţi care se dovedesc vigilenţi, care şi-au îmbrăcat armura protectoare şi care sînt gata să asculte de ordinele conducătorului lor. Ei nu au nici o asemănare cu soldaţii nepăsători care dorm în cazarmă în ceasul de pericol. Pavel a scris: „Să nu dormim deci ca ceilalţi, ci să rămînem treji şi să ne păstrăm echilibrul. Căci cei care dorm, dorm noaptea, iar cei care se îmbată, se îmbată deobicei noaptea. Cît despre noi, care aparţinem zilei, să ne păstrăm echilibrul îmbrăcînd platoşa credinţei şi a iubirii şi să luăm drept coif speranţa salvării; căci Dumnezeu nu ne-a destinat pentru mînie, ci pentru a dobîndi salvarea prin Domnul nostru Isus Cristos.“ — I Tesaloniceni 5:6–9.

14. Ce anume arată că Dumnezeu îi va informa pe servii săi aşa încît ei să poată îndeplini voinţa sa?

¹⁴ Creştinii au, de asemenea, convingerea fermă că Dumnezeu va continua să dea organizaţiei sale instrucţiuni la care ei trebuie să se conformeze ca să supravieţuiască. Lucrurile stau astfel întrucît profeţia inspirată de Dumnezeu din Apocalipsul, cap. 7 arată că „o mare mulţime pe care nu putea s-o numere nimeni, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile (...) [vine] din necazul cel mare,“ iar membrii săi intră în noua ordine în care „Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“ (Apocalipsul 7:9, 14, 17). Dar de ce supravieţuieşte această „mare mulţime“? Pentru că membrii ei „îi servesc lui Dumnezeu printr-un serviciu sacru, zi şi noapte,“ iar Dumnezeu, în schimb, îşi întinde asupra lor „cortul său protector“ (Apocalipsul 7:15). Fiindcă sînt instruiţi în mod potrivit, ei ştiu cum să-i servească lui Dumnezeu într-un mod plăcut lui. Ei nu aşteaptă să vadă ce se va întîmpla. Ei ştiu că cel care „rămîne pentru totdeauna“ este acela care „îndeplineşte voinţa lui Dumnezeu.“ — I Ioan 2:17.

O ACTIVITATE CRESCÎNDĂ

15. Au ascultat oare Martorii lui Iehova de ordinul de a „predica vestea bună despre regatul lui Dumnezeu pe tot pămîntul locuit“?

¹⁵ Voinţa lui Dumnezeu pentru epoca noastră conţine şi împlinirea cuvintelor profetice ale lui Isus: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Pentru adevăraţii creştini, aceste cuvinte sînt, de fapt, un ordin şi anume acela de a merge să predice vestea bună despre regatul lui Dumnezeu şi despre instalarea noii ordini. În aceste „zile din urmă,“ Martorii lui Iehova ascultă de acest ordin (II Timotei 3:1; vezi şi Matei 28:19, 20). Ei şi-au folosit cu abnegaţie timpul şi resursele lor pentru a-i învăţa pe alţii despre scopul minunat al lui Dumnezeu cu privire la pămînt. Rezultatul acestei activităţi suştinute este că peste şase milioane de persoane de pe întregul glob se interesează de ordinea nouă promisă de Dumnezeu şi de dispoziţiile pe care le-a dat Dumnezeu prin Isus Cristos în vederea salvării. Aceste persoane şi-au manifestat interesul reunindu-se în aprilie anul trecut pentru a celebra Cina comemorativă a morţii lui Cristos.

16, 17. a) Ce ordin a dat Dumnezeu naţiunii lui Israel înainte de distrugerea Ierihonului? b) Au respectat israeliţii aceste instrucţiuni?

¹⁶ Acum, cînd organizaţia plină de avînt a lui Iehova ajunge în ultimii ani a activităţii sale de predicare în favoarea lumii, fără îndoială că lucrarea va lua proporţii. Aminţiţi-vă ce ordin au primit israeliţii exact înainte ca Dumnezeu să distrugă Ierihonul. Mai întîi, Dumnezeu le-a cerut să facă un ocol al oraşului o dată pe zi timp de şase zile. Dar apoi le-a spus: „Iar în ziua a şaptea va trebui să treceţi de şapte ori de jur împrejurul oraşului şi va trebui ca preoţii să sune din corn. Şi atunci cînd vor suna din cornuri de berbece, şi cînd veţi auzi sunetul cornului, tot poporul să scoată un mare strigăt de război; şi zidul oraşului va trebui să se prăbuşească la pămînt.“ — Iosua 6:2–5.

¹⁷ În a şaptea zi şi ultima, trebuia ca israeliţii să desfăşoare o activitate de şapte ori mai mare, apoi „să scoată un mare strigăt de război.“ Ei au respectat cu stricteţe instrucţiunile. „Şi în ziua a şaptea ei s-au sculat dis-de-dimineaţă, încă din zorii zilei şi au pornit în jurul oraşului, de şapte ori în acelaşi fel ... Şi s-a întîmplat că, a şaptea oară, preoţii au sunat din corn şi Iosua a zis poporului: Strigaţi, căci Iehova v-a predat oraşul! ... Şi îndată ce poporul a auzit sunetul cornului şi îndată ce poporul a început să scoată un mare strigăt de război, s-a întîmplat că zidurile au început să se prăbuşească la pămînt.“ — Iosua 6:15, 16, 20.

18. La ce ne aşteptăm noi de acum pînă la sfîrşitul sistemului actual cu privire la amploarea activităţii de predicare şi conţinutul mesajului?

¹⁸ Astăzi, cînd am ajuns la punctul culminant al istoriei, noi ne putem aştepta la o expansiune asemănătoare a activităţii noastre de predicare. De acum şi pînă la sfîrşitul „marelui necaz“ noi vom asista, fără îndoială, la cea mai mare mărturie care s-a depus vreodată în favoarea numelui lui Dumnezeu şi a Regatului său. Dacă mărturia conţine în prezent o invitaţie de a găsi refugiul în organizaţia lui Iehova, negreşit însă că va veni timpul cînd tonul se va înăspri şi cînd mesajul ca deveni „un mare strigăt de război.“ Apocalipsul 16:21 spune că „o grindină mare — fiecare piatră de grindină cîntărind circa un talant (45 kg.) — a căzut din cer asupra oamenilor şi oamenii au blestemat pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, căci plaga era deosebit de mare.“ Pietrele de grindină sînt formate din apă îngheţată. Ele ilustrează deci în mod excelent faptul că la sfîrşit mesajul judecătoresc al lui Iehova va cădea asupra omenirii neascultătoare ca o ploaie puternică cu grindină. Prin faptul că plaga cu grindină este calificată drept „deosebit de mare“ se subînţelege că servii lui Iehova vor proclama în cele din urmă anunţul sever al „zilei de răzbunare“ a lui Iehova.

19. Tinînd cont de ceea ce ne rezervă viitorul apropiat, ‘ce fel de oameni ar trebui să fim noi’?

¹⁹ Este potrivit deci să spunem ca şi Petru: „Întrucît toate aceste lucruri trebuie să se dizolve astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi în sfinte acte de conduită şi în fapte de devoţiune sfîntă“ (II Petru 3:11)! Noi trebuie să „continuăm să ne mîngîiem reciproc şi să ne zidim unii pe alţii“ şi „să urmărim totdeauna ce este bine unii pentru alţii“ (I Tesaloniceni 5:11, 15). „Într-adevăr, deci, cît timp dispunem de timp favorabil pentru aceasta, să facem binele faţă de toţi, dar mai ales faţă de cei care ne sînt înrudiţi în credinţă“ (Galateni 6:10). Pentru aceasta, fiţi treji şi păstraţi-vă echilibrul.’ — I Tesaloniceni 5:6.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Toţi cei care doresc să intre în noua ordine promisă de Dumnezeu trebuie să vină şuvoi încă de pe acum la adevărata închinare.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Creştinii care au ascultat de cuvintele lui Isus au fugit la timp din Ierusalim şi nu au împărtăşit trista soartă pe care a cunoşcut-o oraşul în anul 70 e.n.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

În Cuvîntul său, Dumnezeu compară pe slujitorii săi vigilenţi cu nişte războinici instruiţi care şi-au îmbrăcat armura protectoare şi sînt gata să asculte.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Cînd israeliţii au început să „scoată strigăte de război,“ zidurile Ierihonului au căzut.