Samson înfrânge duşmanul prin puterea lui Iehova

DUŞMANII răzbunători îi scot ochii şi îl pun la muncă silnică. Apoi îl scot din temniţă şi-l aduc într-un templu păgân ca să distreze mulţimea. Îl plimbă prin faţa a mii de privitori şi îşi bat joc de el. Prizonierul nu e un infractor şi nici comandantul unei armate inamice. Este un închinător al lui Iehova care a slujit 20 de ani ca judecător în Israel.

Cum a ajuns Samson, omul cel mai puternic care a trăit vreodată, într-o situaţie atât de umilitoare? Avea el să se elibereze prin puterea sa ieşită din comun? Care a fost secretul forţei sale? Şi ce putem învăţa noi din relatarea despre el?

„El va începe să elibereze pe Israel“

Fiii lui Israel au întors de multe ori spatele închinării adevărate. Prin urmare, când „au făcut iarăşi ce era rău înaintea DOMNULUI . . . DOMNUL i-a dat în mâinile filistenilor timp de patruzeci de ani“. — Judecătorii 13:1.

Relatarea despre Samson începe cu momentul când îngerul lui Iehova îi apare soţiei sterpe a unui israelit, pe nume Manoah, şi îi spune că va da naştere unui fiu. „Briciul nu va trece peste capul lui, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele mamei lui; şi el va începe să elibereze pe Israel din mâna filistenilor“, i-a zis îngerul (Judecătorii 13:2–5). Înainte ca Samson să fie conceput, Iehova a stabilit ca acesta să îndeplinească o anumită misiune. Samson urma să fie nazireu chiar de la naştere, fiind ales pentru un serviciu sacru special.

Ea este „potrivită în ochii mei“

Samson a crescut, iar „DOMNUL l-a binecuvântat“ (Judecătorii 13:24). Într-o zi, Samson a venit la mama şi tatăl său şi le-a spus: „Am văzut la Timna o femeie din fiicele filistenilor; luaţi-mi-o acum de soţie“ (Judecătorii 14:2). Imaginaţi-vă ce surprinşi au fost părinţii lui Samson! În loc să elibereze Israelul din mâinile asupritorilor, fiul lor dorea să încheie o alianţă de căsătorie cu aceştia. În plus, faptul de a lua de soţie o închinătoare la dumnezei păgâni era împotriva Legii lui Dumnezeu (Exodul 34:11–16). De aceea, părinţii lui au obiectat: „Nu este nici o femeie între fiicele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei soţie de la filisteni, care sunt necircumcişi?“ Samson însă a insistat: „Ia-mi-o, căci îmi place [ea e cea potrivită în ochii mei, NW]“. — Judecătorii 14:3.

În ce sens era această filisteancă „potrivită“ pentru Samson? Ea nu era potrivită în sensul că era „frumoasă şi atrăgătoare, ci potrivită pentru un anumit scop, sau obiectiv“, explică Cyclopedia lui McClintock şi Strong. Care era acest scop? În Judecătorii 14:4 se arată că Samson „căuta o ocazie împotriva filistenilor“. Acesta era motivul pentru care Samson era interesat de acea femeie. Pe măsură ce Samson a crescut, spiritul lui Iehova „a început să-l mişte“, sau să-l îndemne la acţiune (Judecătorii 13:25). Aşadar, ceea ce l-a motivat pe Samson în această cerere neobişnuită, precum şi în toate acţiunile sale ca judecător în Israel a fost spiritul lui Iehova. A găsit Samson ocazia pe care o căuta? Să vedem mai întâi cum l-a asigurat Iehova de sprijinul său.

Samson era în drum spre Timna, oraşul viitoarei sale mirese. Relatarea biblică spune: „Când au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tânăr, mugind. Duhul lui Iehova a venit peste Samson; şi fără să aibă ceva în mână, a sfâşiat pe leu“. Această neobişnuită manifestare de putere a avut loc când Samson a fost singur, fără nici un martor ocular. Era oare aceasta o modalitate prin care Iehova dorea să-l asigure că era capabil să-şi îndeplinească misiunea divină ca nazireu? Biblia nu spune, însă cu siguranţă Samson şi-a dat seama că acea putere neobişnuit de mare nu era a sa, ci provenea de la Iehova. Aşadar, el se putea bizui pe ajutorul divin în misiunea pe care o avea de îndeplinit. Încurajat de această întâmplare, Samson „s-a coborât şi a vorbit cu femeia aceea şi ea i-a plăcut [era încă potrivită în ochii, NW] lui Samson“. — Judecătorii 14:5–7.

Mai târziu, când a mers să o ia acasă pe femeie, „s-a abătut să vadă cadavrul leului. Şi iată, în trupul leului era un roi de albine şi miere“. La nuntă, el şi-a amintit de acest lucru şi le-a zis celor treizeci de filisteni ce veniseră ca însoţitori ai mirelui următoarea ghicitoare: „Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă şi din cel tare a ieşit dulceaţă“. Dacă însoţitorii ghiceau răspunsul, Samson trebuia să le dea treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb. În caz contrar, ei trebuiau să-i dea toate acestea lui Samson. Trei zile, filistenii nu au reuşit să dezlege ghicitoarea. În a patra zi au început s-o ameninţe pe femeie. Ei i-au spus: „Înduplecă pe soţul tău să ne dezlege ghicitoarea; altfel, te vom arde, pe tine şi casa tatălui tău“. Câtă cruzime! Dacă filistenii erau în stare să se poarte aşa cu conaţionalii lor, ne imaginăm cât de mult i-au asuprit pe israeliţi! — Judecătorii 14:8–15.

Înspăimântată, femeia a început să-l preseze pe Samson ca să-i dezvăluie răspunsul ghicitorii. Dovedind că nu-şi iubea soţul şi că nu-i era loială, ea le-a spus imediat filistenilor ce aflase. Însă Samson şi-a dat seama ce făcuseră şi le-a zis: „Dacă n-aţi fi arat cu juncana mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea“. Samson avea acum ocazia aşteptată. „Şi Duhul DOMNULUI a venit peste el şi s-a coborât la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat prada şi a dat hainele de schimb celor care dezlegaseră ghicitoarea.“ — Judecătorii 14:18, 19.

A fost aceasta o răzbunare personală? Nicidecum. A fost o acţiune a lui Dumnezeu prin intermediul eliberatorului ales de el. Prin intermediul lui Samson, Iehova a pornit lupta împotriva celor ce îi asupreau cu cruzime poporul. Iar această luptă avea să continue. Următoarea ocazie s-a ivit când Samson a venit să-şi viziteze soţia.

Samson luptă singur împotriva filistenilor

Întors la Timna, Samson a aflat că socrul său a dat-o în căsătorie altui bărbat pe soţia sa, crezând că Samson o urăşte. El s-a arătat foarte supărat. A prins 300 de vulpi, le-a legat de cozi două câte două şi a pus câte o făclie între cozi. Când le-a dat drumul, acestea au aprins lanurile de grâne, podgoriile şi grădinile de măslini ale filistenilor, distrugând astfel trei recolte anuale principale. Mâniaţi, filistenii s-au purtat cu cruzime. Ei i-au considerat vinovaţi de pagube pe soţia lui Samson şi pe tatăl acesteia şi i-au ars. Modul barbar în care filistenii s-au răzbunat i-a dat motiv lui Samson să treacă la acţiune. Astfel, el i-a bătut fără cruţare într-un mare măcel. — Judecătorii 15:1–8.

Au înţeles oare israeliţii că Iehova îl binecuvânta pe Samson şi că trebuiau să lupte alături de el pentru a pune capăt dominaţiei filistene? Nu. Pentru a evita conflictele cu filistenii, bărbaţii din Iuda au trimis 3 000 de oameni să-l prindă pe conducătorul ales de Dumnezeu şi să-l predea duşmanilor. Însă această lipsă de loialitate a israeliţilor i-a dat lui Samson ocazia să provoace pierderi şi mai mari duşmanilor. Când se pregăteau să-l predea, „Duhul DOMNULUI a venit peste el şi funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in arse în foc şi legăturile i-au căzut de pe mâini“. Atunci el a luat de jos o falcă de măgar şi a doborât cu ea o mie de filisteni. — Judecătorii 15:10–15.

Rugându-se lui Iehova, Samson a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău această mare eliberare; şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor necircumcişi?“ Iehova i-a auzit rugăciunea şi i-a răspuns. „Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii . . . şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat şi s-a înviorat.“ — Judecătorii 15:18, 19.

Samson avea un singur ţel, să lupte împotriva duşmanilor lui Dumnezeu. Cu acest scop în minte, el a înnoptat în casa unei prostituate din Gaza. Samson trebuia să rămână peste noapte într-un oraş al duşmanului şi a găsit un astfel de loc în casa unei prostituate. El nu a avut intenţii imorale. Samson a părăsit casa femeii la miezul nopţii, a smuls porţile cetăţii cu amândoi stâlpii şi i-a dus la 60 de km distanţă, pe vârful unui munte din apropierea Hebronului. Toate acestea Samson le-a făcut cu aprobarea divină şi cu putere de la Dumnezeu. — Judecătorii 16:1–3.

Spiritul sfânt a acţionat asupra lui Samson într-un mod neobişnuit, deoarece el s-a aflat în împrejurări neobişnuite. Slujitorii loiali de azi ai lui Dumnezeu pot fi siguri că acelaşi spirit le va da şi lor putere. Isus i-a asigurat pe continuatorii săi că Iehova le „va da spirit sfânt celor care i-l cer“. — Luca 11:13.

De ce s-a depărtat Iehova de Samson?

Samson s-a îndrăgostit de o femeie pe nume Dalila. Cei cinci domnitori ai coaliţiei filistene voiau atât de mult să scape de Samson, încât au apelat la ajutorul Dalilei. Ei au venit la ea şi i-au spus: „Ademeneşte-l şi află de unde vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim“. Fiecare dintre cei cinci domnitori i-a oferit mită „o mie o sută de arginţi“. — Judecătorii 16:4, 5.

Dacă acei arginţi erau sicli, 5 500 de sicli reprezentau o sumă uriaşă. Avraam a cumpărat locul de înmormântare pentru soţia sa cu 400 de sicli, iar un sclav se vindea cu doar 30 de sicli (Geneza 23:14–20; Exodul 21:32). Faptul că domnitorii din coaliţie — conducători a cinci oraşe filistene — au mizat pe lăcomia Dalilei şi nu pe loialitatea ei etnică ar putea fi o dovadă că Dalila era israelită. Oricum au stat lucrurile, ea a acceptat oferta filistenilor.

De trei ori a dat Samson răspunsuri false la întrebările ei şi de trei ori Dalila l-a trădat încercând să-l dea în mâinile duşmanului. Însă „fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, [lui Samson] sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte“. El i-a spus în cele din urmă adevărul Dalilei, şi anume că nu-i fusese niciodată tăiat părul. Dacă părul i-ar fi fost tăiat, i-ar fi slăbit puterile şi ar fi fost ca oricare alt om. — Judecătorii 16:6–17.

Dezvăluirea acestui secret a însemnat căderea lui Samson. Dalila a făcut în aşa fel încât acestuia să i se radă capul. Puterea lui Samson nu se afla literalmente în păr. Părul reprezenta relaţia lui specială pe care o avea ca nazireu cu Iehova. Când Samson a permis să ajungă într-o situaţie care să-i compromită nazireatul prin faptul că i-a fost ras capul, Iehova ‘s-a depărtat de el’. Fiind acum mai puternici decât el, filistenii i-au scos ochii şi l-au aruncat în închisoare. — Judecătorii 16:18–21.

Ce lecţie importantă învăţăm de aici? Şi noi trebuie să ne preţuim relaţiile cu Iehova. Ne-am putea oare aştepta ca Dumnezeu să continue să ne binecuvânteze dacă noi ne compromitem în vreun fel dedicarea?

„Să mor împreună cu filistenii“

Fericiţi, filistenii i-au adus mulţumiri dumnezeului lor, Dagon, pentru înfrângerea lui Samson. Pentru a-şi sărbători victoria, ei l-au adus pe Samson în templul lui Dagon. Samson însă ştia care era adevăratul motiv al căderii sale. A înţeles de ce Iehova l-a părăsit şi s-a căit de greşeala lui. Cât timp a stat în închisoare, lui Samson i-a crescut din nou un păr bogat. Ce avea să facă acum când se afla în faţa a mii de filisteni?

Samson s-a rugat: „Stăpâne DOAMNE, adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule dă-mi Te rog putere numai de data aceasta şi cu o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei“. Apoi a împins cu braţele cei doi stâlpi din centrul edificiului şi „s-a plecat cu toată puterea pe ei“. „Casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a ucis la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.“ — Judecătorii 16:22–30.

Samson a fost cel mai puternic om care a trăit vreodată. Faptele sale de putere au fost într-adevăr remarcabile. Însă lucrul cel mai important este că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, îl menţionează pe Samson printre oamenii cu o credinţă puternică. — Evrei 11:32–34.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Care a fost secretul puterii lui Samson?