„O femeie excelentă“ manifestă iubire loială

“Orice om din poarta poporului meu ştie că tu eşti o femeie excelentă“ Rut 3:11.

 1, 2. Spre care întîlnire nocturnă ni se îndreaptă atenţia şi de aceea ce întrebări se ridică?

Noaptea s-a apropiat şi o tăcere deplină s-a lăsat peste Betleem şi împrejurimile lui. Pe o arie de treierat de pe cîmp un bărbat în vîrstă s-a culcat pe pămînt. Dar iată că o tînără femeie se apropie de el, îi ridică uşor învelitoarea şi se culcă şi ea jos. El se trezeşte, o vede ghemuită la picioarele lui şi o întreabă: „Cine eşti?“ are i-a fost răspunsul? „Sînt Rut, sclava ta.“ Ea venise cu un scop deosebit şi nobil. Bărbatul îi confirmă virtutea în cursul discuţiei, spunînd: „Orice om din poarta poporului meu ştie că tu eşti o femeie excelentă.“ Rut 3:9–11.

² Cum s-a ajuns la această întîlnire nocturnă? Cine este femeia şi cine e bărbatul în vîrstă? De ce spune el că ea este cunoscută ca o „femeie excelentă“? Prin ce însuşiri se remarcă ea? Aceste întrebări şi încă multe altele ne apar în minte dacă medităm asupra acestei scene nocturne.

 3. (a) Ce carte biblică dorim să examinăm acum? (b) Cînd şi de către cine a fost scris acest raport biblic şi îndeosebi ce se clarifică în el?

³ Raportul inspirat de Dumnezeu pe care dorim să-l examinăm acum şi care a fost scris probabil în zilele lui David (1090 î.e.n.) de către profetul evreu Samuel este conţinut într-una din cele numai două cărţi biblice care poartă numele unei femei. (Cealaltă carte este Estera.) Ce e drept, unii consideră cartea Rut drept o simplă istorioară emoţionantă de dragoste, dar în realitate ea este mult mai mult decît atît. Ea clarifică proiectul lui Iehova de a aduce în existenţă un muştenitor al împărăţiei: mult promisul Mesia. In afară de aceasta, ea glorifică bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu (Gen. 3:15; Rut 2:20; 4:17–22a).

NEFERICIREA VINE PE NEASTEPTATE

 4. In ce perioadă de timp se petrec evenimentele relatate în cartea Rut?

⁴ Evenimentele descrise în această relatare s-au întîmplat în Israel, şi anume „în zilele cînd rosteau sentinţe judecătorii.“ Trebuie să fi fost la începutul acestei perioade, căci bărbatul pe care l-am observat împreună cu Rut pe aria de treierat era Boaz, fiul lui Rahav care a trăit în zilele lui Iosua (Rut 1:1; Iosua 2:1, 2; Mat. 1:5). Această întîmplare captivantă s-a petrecut în jurul anului 1300 î.e.n. şi cuprinde aproximativ 11 ani.

 5. Ce împrejurări şi ce cunoştinţă îl determină pe Elimelec să plece cu familia sa în Moab şi oare are aceasta ceva de a face cu îndatoririle unui creştin?

⁵ O foamete bîntuie în Ţara lui Iuda şi în Betleem (sau Efrata). Familia unui bărbat numit Elimelec este lovită în mod deosebit de grav de această calamitate. Deoarece Elimelec este conştient de răspunderea sa de a purta de grijă în ce priveşte mijloacele de existenţă pentru ai săi, ia o hotărîre serioasă. Curînd după aceasta îl vedem pe el, pe soţia sa Naomi şi pe cei doi fii — Mahlon şi Chilion — trecînd Iordanul. Aceşti efratiţi se stabilesc ca străini în Moab, o ţară situată pe o înălţime, la răsărit de Marea Moartă şi la sud de Arnon (Rut 1:1, 2; compară cu 1 Timotei 5:8).

 6. Ce împrejurări duc la faptul ca Naomi, Rut şi Orpa să rămînă, în cele din urmă, cu totul singure?

⁶ După un timp, Elimelec moare şi o lasă pe Naomi ca văduvă în vîrstă. Mai tîrziu ambii fii se căsătoresc cu moabite. Mahlon se căsătoreşte cu Rut, iar Chilion o ia de soţie pe Orpa (Rut 1:4, 5; 4:10). Trec circa zece ani. Apoi din nou vine pe neaşteptate o nenorocire. Amîndoi fiii ai lui Naomi mor fără să lase urmaşi. Acum cele trei femei rămîn singure complet şi categoric că nu e uşor să suporţi singurătatea văduviei.

 7. Ce posibilitate pare într-adevăr să nu mai existe pentru văduvita Naomi?

⁷ Naomi e întristată în mod deosebit. Ea este o iudeică şi cunoaşte binecuvîntarea unică în felul ei pe care a rostit-o patriarhul Iacob pe patul de moarte asupra fiului său Iuda, cînd a spus: „Sceptrul nu va fi dat la o parte din Iuda, nici toiagul căpeteniei dintre picioarele lui, pînă va veni Silo; şi lui îi va aparţine ascultarea popoarelor.“ Acest Silo va fi în posesia sceptrului regal, ba chiar el va fi Mesia, sămînţa lui Avraam prin care se vor binecuvînta toate familiile pămîntului. Astfel femeile din Iuda puteau naşte fii care să fie strămoşii acestui uns. Dar fiii lui Naomi au murit fără copii şi ea însăşi este prea în vîrstă pentru a naşte copii. Astfel nu există nici o posibilitate ca Naomi şi familia ei să poată aduce o contribuţie la continuarea liniei genealogice mesianice (Rut 1:3–5; Gen. 22:17, 18; 49:10, 33).

 8. Ce o determină pe Naomi să se reîntoarcă în Iuda, în ciuda pericolelor pe care le poate întîmpina pe drum?

⁸ Exista însă cel puţin o rază de speranţă pentru timpuri mai bune. Naomi a auzit — poate de la unii negustori evrei călători — că Iehova „şi-a îndreptat atenţia spre poporul său, prin faptul că i-a dat pîine“. Da, foametea a trecut şi graţie binecuvîntării lui Dumnezeu există din nou pîine în Iuda, o hrană bună în Betleem, „dasa pîinii“. Scurt timp după aceea, cele trei văduve călătoresc „pentru a se întoarce în ţara Iuda“. Drumul lor nu e neprimejdios, căci el duce prin teritorii în care există mulţi hoţi şi tîlhari. Dar iubirea Naomei faţă de Iehova Dumnezeu şi dorinţa după comunitatea cu poporul său îi dau curaj de a continua drumul în ciuda pericolului (Rut 1:6, 7).

UN TIMP AL DECIZIEI

 9. De ce sînt invitate Rut şi Orpa să se reîntoarcă „fiecare în casa mamei ei“?

⁹ Vor întovărăşi oare văduvele tinere pe soacra lor în vîrstă doar din politeţe, pînă la graniţa dintre Moab şi Israel, sau vor merge mai departe? Vom vedea. Pe drum, Naomi spune în cele din urmă: „Duceţi-vă, întoarceţi-vă fiecare în casa mamei ei“, (Rut 1:8). De ce „în casa mamei ei“, dacă — cel puţin în cazul lui Rut — tatăl încă trăia? (Rut 2:11.) E cu totul natural că o femeie în vîrstă vorbeşte astfel către femeile tinere, ale căror mame, spre deosebire de soacra lor lipsită de mijloace aveau un cămin bine păzit. In toate cazurile iubirea maternă este deosebit de consolatoare pentru o fiică întristată.

10. In speranţa cărui lucru este gata Naomi să le lase să plece pe ambele ei nurori?

¹⁰ Să observăm ce spune Naomi în continuare: „Iehova să arate bunătate iubitoare faţă de voi, aşa cum şi voi aţi arătat faţă de bărbaţii morţi şi faţă de mine. Iehova să vă dea un dar şi să găsiţi un loc de odihnă, fiecare în casa bărbatului ei“ (Rut 1:8, 9). Ambele moabile au arătat bunătate iubitoare sau iubire loială faţă de bărbaţii lor decedaţi şi faţă de Naomi. Ele nu au procedat aşa ca soţiile hetite ale lui Esau care au fost „un motiv de amărăciune a spiritului pentru Isaac şi Rebeca“ (Gen. 26:34, 35). Acum, cînd Naomi însăşi nu mai avea nimic, ea putea spera doar că Dumnezeu le răsplăteşte pe nurorile ei şi ea este gata să le lase să plece, în speranţa că Iehova va da mîngîiere şi odihnă acestor două femei tinere, lucruri de care o femeie are parte dacă are un soţ şi un cămin şi astfel toată grija văduviei este îndepărtată.

11. (a) De ce îi venea greu lui Rut şi Orpa să se despartă de Naomi şi putem oare deduce ceva din aceasta, despre relaţiile care ar trebui să domnească într-o familie creştină? (b) Au, oare, Rut şi Orpa, perspectiva de a se căsători din nou, dacă rămîn cu Naomi? Motivează-ţi răspunsul.

¹¹ Insă Rut şi Orpa nu se întorc. In timp ce Naomi le sărută, ele îşi înalţă glasul şi încep să plîngă. Evident Naomi este o soacră bună şi iubitoare şi trebuie să fie greu să se despartă de ea (Rut 1:8–10); compară Fapte 20:36–38). Totuşi Naomi caută să le convingă în continuare: „Mai am eu oare fii în mine şi vor fi ei soţii voştri? Intoarceţi-vă, fiicele mele, mergeţi căci sînt prea bătrînă pentru a aparţine unui bărbat. Dacă aş spune că încă am speranţă ca să fiu chiar noaptea aceasta cu un bărbat şi a naşte într-adevăr fii, aţi fi voi perseverente şi aţi aştepta pînă cînd ei ar fi maturi? V-aţi reţine voi pentru ei aşa încît să nu fiţi a nici unui bărbat?“ Da, chiar dacă Naomi ar fi născut încă odată fii, ar fi aşteptat atunci aceste tinere femei pînă cînd ar fi fost ei maturi? Ar fi renunţat ele pentru acest fapt să se căsătorească cu un alt bărbat? A presupune aşa ceva ar fi neraţional. De altfel, ca moabite, nu prea aveau perspectiva de a se căsători cu un bărbat din Iuda şi de a întemeia o familie (Rut 1:11–13).

12, 13. In faţa cărei decizii sînt puse Rut şi Orpa? La ce se decide Orpa?

¹² „Nu, fiicele mele“, continuă Naomi, „căci sînd foarte amărîtă din cauza voastră, pentru că mîna lui Iehova este ridicată împotriva mea“ (Rut 1:13). Naomi nu-l face răspunzător pe Dumnezeu de vreo nedreptate; întotdeauna ceea ce face sau permite el, trebuie să fie drept (Prov. 19:3). Dar ea e îndurerată pentru nurorile ei. Pentru ele a sosit acum momentul deciziei. Vor fi ele dispuse, în mod negreşit, să meargă cu Naomi? Aceasta depinde întrutotul de motivele şi de loialitatea lor.

¹³ Orpa s-a decis. Plîngînd o sărută pe soacra ei şi se întoarce înapoi. „Iată!“, spune Naomi către Rut: „Cumnata ta văduvă se întoarce la poporul şi la dumnezeii ei. Intoarce-te înapoi cu cumnata ta“ (Rut 1:14, 15). Da, Orpa s-a întors înapoi la poporul ei şi la „dumnezeii“ ei. Ea şi Rut au crescut amîndouă în mijlocul „poporului lui Chemos“ şi poate au văzut cu ochii lor cum moabiţii îşi sacrificau copiii ca jertfă acestui dumnezeu fals. In acest mediu se întoarce acum Orpa (Num. 21:29; 2 Regi 3:26, 27).

14. Ce-i spune Rut Naomei şi prin urmare la ce s-a decis ea?

¹⁴ Rut, dimpotrivă, acţionează altfel. „Nu insista să te părăsesc şi să ma întorc fără a te mai însoţi“, spune ea, „căci unde vei merge tu voi merge şi eu şi unde vei petrece noaptea, acolo mi-o voi petrece şi eu. Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu voi muri şi eu şi acolo voi fi îngropată.“ Apoi ea îşi întăreşte cuvintele prin jurămînt: „Fie ca Iehova să-mi facă aşa şi să-mi adauge la aceasta, dacă orice altceva, înafară de moarte, ar aduce o despărţire între mine şi tine.“ Ce exprimare emoţionantă a iubirii loiale! Da, este încă chiar mult mai mult. Rut vrea ca întreaga ei viaţă să-l servească pe Iehova şi poporul lui Naomi — poporul care se află într-un legămînt cu adevăratul Dumnezeu, — să fie poporul ei. Ea este decisă să rămînă consacrată în mod credincios lui Iehova. De aceea Naomi nu se mai străduieşte să trimită pe tînăra moabită (Rut 1:16–18).

15. (a) In ce fel a arătat Rut iubire loială? (b) Ce putem noi învăţa din deciziile pe care le-au luat Orpa şi Rut?

¹⁵ In timp ce iudeica în vîrstă şi tînăra moabită îşi continuă umbletul obositor din loc în loc, noi avem ocazia să medităm asupra scenei emoţionante pe care am urmărit-o împreună. Orpa a cedat dorinţei ei egoiste. Probabil că ceea ce au învăţat ele despre Iehova nu a însemnat totuşi suficient pentru ea, ca să o reţină de la faptul de a se întoarce înapoi în patria ei. Dacă Rut ar fi avut dorinţa egoistă de a se reîntoarce în patria ei, ar fi putut să o facă (Evr. 11:15). Dar această tînără moabită a manifestat iubire loială nu numai faţă de bătrîna Naomi, ci, mai întîi de toate faţă de Iehova. Ea a lăsat să se recunoască spirit de sacrificiu şi hotărîrea de a servi credincioasă Dumnezeului adevărat. Dacă noi examinăm hotărîrile deosebite ale ambelor moabite, ne simţim încurajaţi să ‘nu mergem înapoi spre nimicire, ci să avem credinţă pentru a ţine sufletul viu’ (Evr. 10:38, 39).

AGITATIE IN BETLEEM

16. De ce întrebau încontinuu femeile din Betleem: „Oare aceasta este Naomi?

¹⁶ In cele din urmă, ambele femei ajung în Betleem, locul lor de destinaţie. Prezenţa lor provoacă agitaţie în întregul oraş. „Oare aceasta este Naomi?“ întreabă încontinuu femeile. Anii nu au trecut fără urmă asupra ei. Desigur femeile observă că mîhnirea şi necazul au doborît-o pe această femeie veselă odinioară. Răspunsul ei este şi el o exprimare a amărăciunii:

17. Ce înseamnă cuvintele Naomei: „Nu mă numiţi Naomi; numiţi-mă Mara“?

¹⁷ „Nu mă numiţi Naomi (plăcerea mea)“, spune ea, „numiţi-mă Mara (amar) căci Cel Atotputernic mi-a făcut mult amar. Am plecat bogată (cu un soţ şi doi fii) şi Iehova m-a lăsat să mă întorc cu mîinile goale. De ce să mă numiţi Naomi dacă Iehova este cel care m-a umilit şi Cel Atotputernic este cel care mi-a cauzat nenorocirea?“ (Rut 1:19–21) Ce-i drept, Naomi este gata să primească ceea ce permite Iehova, dar evident ea are sentimentul că el ar fi împotriva ei (Rut 1:13; compară 1 Sam. 3:18). Intr-un timp în care un pîntece matern roditor este considerat o binecuvîntare iar lipsa de copii, dimpotrivă, ca un blestem al lui Dumnezeu, pentru o femeie fără îndoială că este o umilire să nu aibă nici un urmaş viu. Si oare ce speranţă mai putea avea Naomi de a aduce o contribuţie la continuarea liniei genealogice mesianice?

O SMERITA CULEG£TOARE DE SPICE PRIMESTE FAVOARE

18. Ce permite Rut să se recunoască prin faptul că ea culege spice, şi pe al cui cîmp nimereşte ea „din întîmplare“?

¹⁸ Naomi şi Rut sosesc în Betleem la începutul primăverii, chiar „la începutul secerisului orzului“ (Rut 1:11). Deoarece Rut este o femeie harnică şi gata de a servi, cu permisiunea Naomei merge pe un cîmp pentru a culege spice căzute după secerători. Ea ştie că adunarea spicelor după secerat este îngrijirea iubitoare a lui Iehova pentru cei săraci, pentru cei ce se află în mizerie, pentru orfani şi pentru văduve. In Israel ei aveau voie să adune sau să culeagă tot ce au lăsat secerătorii în mod neintenţionat său intenţionat, la seceriş (Lev. 19:9, 10; Deut. 24:19–21). Cu toate că Rut avea dreptul, ea cere cu smerenie permisiunea de a culege spice şi i se permite să facă aceasta pe un anumit cîmp. Este la mijloc, evident, mîna lui Iehova, căci ‘din întîmplare nimereşte pe terenul care aparţine lui Boaz’ (Rut 2:3).

19, 20. (a) Cine este Boaz? (b) Cum se poate spune că Rut este o femeie lipsită de pretenţii?

¹⁹ Iată, vine Boaz. El este „un om foarte bogat“, fiul lui Salmon şi Rahav. Da, Boaz este un iudeu. El nu este numai un stăpîn plin de consideraţie care e foarte preţuit de lucrătorii lui, ci este şi un închinător zelos al adevăratului Dumnezeu, căci el îi salută pe secerători cu cuvintele: „Iehova să fie cu voi“, iar ei răspund: „Iehova să te binecuvînteze“ (Rut 2:1–4).

²⁰ Boaz află de la flăcăul pus peste secerători, că Rut este moabita care a venit cu Naomi de curînd în Betleem. După ce ea a primit permisiunea, a cules spice încontinuu, de dimineaţa devreme şi pînă acum, cînd soarele s-a înălţat sus pe cer, fără să se plîngă de arşiţă. Chiar acum ea „s-a aşezat jos pentru puţin timp, în casă“ (probabil pur şi simplu o colibă pentru secerători). Intr-adevăr Rut este o femeie fără pretenţii (Rut 2:5–7).

21. Ce îl impresionează pe Boaz în mod deosebit la Rut, şi pot oare trage vreo concluzie din aceasta femeile creştine?

²¹ Mai tîrziu, Boaz o îndeamnă pe Rut să nu culeagă spice de pe un alt cîmp ci să se ţină strîns de fetele sale care îi urmau pe secerători şi legau snopii. Boaz le cere flăcăilor să nu o asuprească şi îi permite să bea apă din vasele pe care le-au umplut ei. Cu o adîncă recunoştinţă, Rut apleacă smerită faţa, cade la pămînt şi întreabă: Cum se face că am găsit favoare în ochii tăi, încît să mă iei în seamă pe mine care sînt totuşi o străină?“ Boaz nu încearcă să cîştige simpatia ei, pentru că ea ar putea fi visul unui bărbat bătrîn. Mai de grabă, el a auzit că moabita şi-a părăsit pe tatăl şi mama ei cît şi patria ei pentru a rămîne lîngă soacra ei în vîrstă. Impresionat de iubirea loială a lui Rut şi smerenia ei evidentă, el spune: „Fie ca Iehova să-ţi răsplătească modul tău de procedare şi fie ca să ai parte de o răsplată perfectă de la Iehova, Dumnezeul lui Israel, sub ale cărui aripi (ocrotitoare) ai venit pentru a căuta refugiu.“ Rut recunoaşte că pentru ea cuvintele lui sînt o mîngîiere şi o calmare (Rut 2:8–13; Ps. 91:2, 4).

22, 23. (a) Cum se dovedeşte Boaz generos faţă de Rut? (b) Ce arată că Rut este harnică şi altruistă?

²² La prînzul secerătorilor, Boaz îi spune lui Rut: „Vino aici şi mănîncă din pîine şi înmoaie-ţi bucăţica în oţet (vin acru, Henne).“ Ce înviorare în arşiţa zilei! Boaz îi oferă lui Rut şi grăunţe prăjite. Ea mănîncă din ele pînă se satură şi îi rămîn ceva resturi (Rut 2:14).

²³ Apoi se întorc la lucru. In generozitatea sa Boaz le cere flăcăilor să o lase pe Rut să culeagă şi „dintre snopi“. El le spune chiar să scoată „cîteva spice din legătura de snopi“ şi să le lase jos ca Rut să le poată culege. Vine seara şi Rut încă este tot ocupată să „bată“ sau să treiere ceea ce a adunat. Cu ajutorul unui băţ sau îmblăciu, ea loveşte cerealele ce se află pe sol, pentru a separa paiele şi pleava de grăunţe. Rut a cules într-o zi peste 10 kilograme de orz. Ea pleacă acasă în Betleem cu acesta. Altruistă, ea îi dă soacrei ei nevoiaşe şi ceea ce i-a rămas de la prînzul ei din acea zi (Rut 2:14–18).

24. (a) De ce nu e de mirare faptul că oamenii au caracterizat-o pe Rut drept „o femeie excelentă“? (b) De ce este astfel Rut un bun exemplu pentru femeile temătoare de Dumnezeu?

²⁴ Prin aceasta Rut dovedeşte din nou cît de mult o iubeşte ea pe Naomi şi dacă se ia apoi în considerare iubirea ei faţă de Iehova, hărnicia şi smerenia ei, nu e de mirare că oamenii au caracterizat-o ca pe o „femeie excelentă“ (Rut 3:11). Despre Rut se poate spune într-adevăr că „ea nu mănîncă pîinea leneviei“, şi datorită muncii ei aspre, ea are şi ceva ce poate împărţi cu cineva care este în mizerie (Prov. 31:27, 31; Ef. 4:28.) Deoarece această moabită îşi îndeplineşte îndatorirea faţă de văduvita ei soacră în vîrstă, trebuie că ea cunoaşte şi sentimentul plăcut pe care-l aduce cu sine faptul de a dărui (Fapte 20:35; 1 Tim. 5:3–8). Rut este într-adevăr un bun exemplu pentru femeile temătoare de Dumnezeu.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Rut o imploră pe Naomi: „Nu mă îndemna să te părăsesc . . . căci unde vei merge tu acolo voi merge şi eu“.