• „O femeie minunată“
    Imitați-le credința

    •  7, 8. a) Cum a considerat Naomi bunătatea lui Boaz şi de ce? b) Cum a continuat Rut să arate iubire loială faţă de soacra ei?

      7 Rut îi povesteşte lui Naomi despre bunătatea pe care i-o arătase Boaz. Impresionată, Naomi spune: „Binecuvântat să fie de Iehova, care n-a părăsit bunătatea sa iubitoare faţă de cei vii şi faţă de cei morţi!“ (Rut 2:20). Ea considera că bunătatea manifestată de Boaz era, de fapt, o dovadă a bunătăţii lui Iehova, care îi impulsionează pe slujitorii săi să fie generoşi şi promite că-i va răsplăti pentru bunătatea lor.a (Citeşte Proverbele 19:17.)

  • „O femeie minunată“
    Imitați-le credința

    • a Aşa cum a spus Naomi, Iehova manifestă bunătate nu numai faţă de cei vii, ci şi faţă de cei care au murit. Lui Naomi îi muriseră soţul şi cei doi fii, iar lui Rut îi murise soţul. Naomi şi Rut au ţinut mult la aceştia şi, cu siguranţă, şi ei le-au iubit. Orice dovadă de bunătate faţă de Naomi şi faţă de Rut era o dovadă de bunătate şi faţă de cei trei bărbaţi decedaţi, care, fără îndoială, şi-ar fi dorit ca acestor femei să li se poarte de grijă.

      b Dreptul de a se căsători cu o astfel de văduvă le era acordat, după cât se pare, în primul rând fraţilor bărbatului decedat şi apoi celor mai apropiate rude de sex bărbătesc, la fel ca dreptul de moştenire (Num. 27:5–11).

  • „O femeie minunată“
    Imitați-le credința

    • 11, 12. a) La ce prevedere a Legii lui Dumnezeu se referea Naomi când a spus despre Boaz că este unul dintre răscumpărători? b) Cum a reacţionat Rut la sfatul soacrei sale?

      11 Când Rut a amintit prima dată de Boaz, Naomi a zis: „Omul acesta ne este rudă. Este unul dintre răscumpărătorii noştri“ (Rut 2:20). Ce însemna aceasta? Legea pe care le-o dăduse Dumnezeu israeliţilor conţinea prevederi ce reflectau iubire pentru familiile care se confruntau cu dificultăţi din cauza sărăciei sau a morţii unuia dintre membrii lor. Dacă o femeie rămânea văduvă fără să aibă copii, ea era şi mai îndurerată pentru că numele soţului ei, descendenţa lui, era şters, pierdut pentru totdeauna. Însă Legea lui Dumnezeu îi permitea fratelui acelui bărbat să se căsătorească cu văduva, pentru ca ea să poată da naştere unui urmaş care să ducă mai departe numele soţului ei decedat şi să se îngrijească de proprietăţile familiei (Deut. 25:5–7).b