Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Ei culeg spice de grîu în ziua de sabat

ISUS şi discipolii săi părăsesc repede Ierusalimul, pentru a se întoarce în Galileea. E primăvară şi pe cîmpii sînt deja spice de grîu. Discipolilor le este foame. Ei culeg cîteva spice şi le mănîncă boabele. Dar, întrucît este sabat, acţiunea lor nu trece neobservată.

La Ierusalim, conducătorii religioşi au căutat să-l ucidă pe Isus, pretinzînd că acesta a violat sabatul. Fariseii îl acuză acum pe Isus, spunînd: „Iată că discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să se facă în timpul sabatului.“

Fariseii susţin că a culege spice şi a le freca între mîini pentru a le putea mînca boabele înseamnă secerat şi treierat. Dar interpretarea lor rigidă a ceea ce constituie muncă, a făcut din sabat o povară, în timp ce, iniţial, el trebuia să fie un timp de bucurie şi edificare spirituală. Iată de ce Isus opune fariseilor exemple scoase din Scripturi, arătînd că Iehova Dumnezeu nu a vrut niciodată ca legea sa cu privire la sabat să fie interpretată exagerat de strict.

Cînd lui David şi oamenilor săi le-a fost foame, spune Isus, ei s-au oprit la tabernacol şi au mîncat pîinile de prezentare. Deşi pîinile fuseseră deja retrase dinaintea lui Iehova şi înlocuite cu altele proaspete, ele erau, în mod normal, rezervate pentru hrana preoţilor. Totuşi, în această împrejurare David şi oamenii săi nu au fost condamnaţi pentru că le-au mîncat.

Isus dă un alt exemplu: „Nu aţi citit în Lege că, în timpul sabatelor, preoţii nu consideră drept sacru sabatul în templu, şi totuşi rămîn nevinovaţi?“ Da, chiar în timpul sabatului, preoţii continuau să taie şi să efectueze alte munci pentru pregătirea jertfelor de animale. „Dar eu vă spun“, continuă Isus, „că aici este ceva mai mare decît templul.“

Apoi el îi ceartă pe farisei, spunîndu-le: „Dacă aţi fi înţeles ce înseamnă: «Vreau milă şi nu jertfă» nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi.“ Apoi el încheie: „Fiindcă Fiul omului este Domn al sabatului.“ Ce voia el să spună prin aceste cuvinte?

El făcea aluzie la paşnica sa domnie milenară. Timp de 6 000 de ani omenirea a suferit o sclavie apăsătoare sub Satan Diavolul, violenţa şi războiul fiind la ordinea zilei. În schimb, marele sabat care reprezintă domnia lui Cristos va fi un timp de odihnă de orice suferinţă şi oprimare. — Matei 12:1–8; Levitic 24:5–9; 1 Samuel 21:1–6; Numere 28:9; Osea 6:6.

◆ Ce acuzaţie se aduce împotriva discipolilor lui Isus şi cum răspunde Isus la aceasta?

◆ Ce lipsă a fariseilor dezvăluie Isus?

◆ În ce sens este Isus „Domn al sabatului“?