Puteţi învinge descurajarea!
UN ÎNŢELEPT a scris cândva: „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea“ (Proverbele 24:10). Dacă aţi fost vreodată descurajaţi, probabil că sunteţi de acord cu aceste cuvinte.
Nimeni nu este scutit de efectele descurajării. O criză uşoară de descurajare poate ţine o zi sau două, după care începe să dispară. Dar, când este vorba de sentimente rănite sau de resentimente, problema poate persista mult mai mult. Unii creştini care au fost fideli ani de zile s-au descurajat atât de mult, încât au ajuns chiar să nu mai vină la întrunirile congregaţiei şi să nu mai participe la ministerul de teren.
Dacă vă simţiţi descurajaţi, nu disperaţi! În vechime au existat slujitori fideli care au învins descurajarea şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi noi putem reuşi acest lucru.
Când alţii ne rănesc sentimentele
Nu vă puteţi aştepta să fiţi scutiţi de orice cuvânt rostit în mod necugetat sau de orice faptă nechibzuită. Totuşi puteţi să nu permiteţi ca imperfecţiunile altora să fie o piedică în calea serviciului pe care i-l aduceţi lui Iehova. Dacă v-a rănit cineva sentimentele, aţi putea constata că este util să vă gândiţi cum a făcut faţă Ana, mama lui Samuel, unei situaţii descurajatoare.
Ana dorea cu ardoare să aibă copii, dar era sterilă. Cea de-a doua soţie a soţului ei, Penina, îi născuse deja acestuia fii şi fiice. În loc să fie sensibilă la durerea Anei, Penina o considera rivală şi, din cauza atitudinii pe care o avea faţă de Ana, aceasta „plângea şi nu mânca“. — 1 Samuel 1:2, 4–7.
Într-o zi, Ana a mers la tabernacol ca să se roage. Eli, marele preot al Israelului, a văzut că îşi mişca buzele. Nedându-şi seama că Ana se ruga, Eli a tras concluzia că era beată. „Până când vei fi beată?“, a întrebat-o el. „Du-te de te trezeşte!“ (1 Samuel 1:12–14). Imaginaţi-vă cum trebuie să se fi simţit Ana. Ea venise la tabernacol ca să găsească încurajare şi, fără îndoială, nu se aştepta să fie acuzată pe nedrept de unul dintre cei mai influenţi oameni din Israel!
Această situaţie ar fi putut cu uşurinţă să o descurajeze pe Ana. Ea ar fi putut pleca imediat de la tabernacol, hotărâtă să nu se mai întoarcă niciodată atâta timp cât Eli slujea acolo ca mare preot. Totuşi, Ana preţuia relaţiile ei cu Iehova şi ştia că Iehova nu avea să fie bucuros dacă ea adopta o astfel de atitudine. Tabernacolul era centrul închinării pure. Iehova îşi aşezase numele acolo. În plus, aşa imperfect cum era, Eli era reprezentantul ales de Iehova.
Modul reverenţios în care a răspuns Ana la acuzaţia lui Eli constituie pentru noi un exemplu excelent. Ea nu s-a lăsat acuzată pe nedrept, dar a răspuns într-un mod foarte respectuos. „Nu, domnul meu“, a spus ea. „Eu sunt o femeie cu duhul plin de durere şi n-am băut nici vin, nici băutură tare; ci îmi vărsam sufletul înaintea DOMNULUI. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie de nimic, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-au făcut să vorbesc până acum.“ — 1 Samuel 1:15, 16.
A spus ea ce avea pe inimă? Categoric. Totuşi Ana i-a vorbit lui Eli cu tact, neîndrăznind să-l critice din cauză că o acuzase pe nedrept. Eli, la rândul său, i-a răspuns cu amabilitate, spunând: „Du-te în pace şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!“ Odată ce problema a fost clarificată, Ana „a plecat, a mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi“. — 1 Samuel 1:17, 18.
Ce învăţăm din această relatare? Ana a acţionat imediat pentru a clarifica o neînţelegere, dar a făcut aceasta cu respect profund. În consecinţă, ea şi-a păstrat o bună relaţie cu Iehova şi cu Eli. Într-adevăr, de cele mai multe ori, o bună comunicare şi puţin tact pot împiedica transformarea unor probleme minore în probleme majore!
Trebuie să fim conştienţi că, pentru a rezolva o neînţelegere, este nevoie ca ambele părţi implicate să dea dovadă de umilinţă şi flexibilitate. Dacă un colaborator în credinţă nu reacţionează la eforturile voastre de a rezolva o neînţelegere, probabil că va trebui să lăsaţi problema în mâinile lui Iehova, încrezători fiind că el o va rezolva la momentul stabilit de el şi în propriul său mod.
Aţi pierdut un privilegiu de serviciu?
Unii au ajuns să fie deprimaţi din cauză că au trebuit să renunţe la un privilegiu în serviciul lui Dumnezeu, privilegiu la care ţineau foarte mult. Pentru ei era o bucurie să le slujească fraţilor lor, iar când şi-au pierdut privilegiul s-au simţit ca şi cum nu mai erau folositori lui Iehova sau organizaţiei sale. Dacă la fel vă simţiţi şi voi, atunci puteţi dobândi discernământ analizând exemplul scriitorului biblic Marcu, numit şi Ioan Marcu. — Faptele 12:12.
Marcu i-a însoţit pe Pavel şi pe Barnaba în primul lor tur misionar, dar pe parcursul călătoriei i-a abandonat şi s-a întors la Ierusalim (Faptele 13:13). Mai târziu, Barnaba a vrut să-l ia cu ei pe Marcu într-o altă călătorie. Dar iată ce spune Biblia: „Pavel nu considera că este potrivit să-l ia pe acesta cu ei, având în vedere că îi părăsise în Pamfilia şi nu se dusese cu ei în lucrare“. Barnaba nu era de acord cu Pavel. „Atunci“, spune în continuare relatarea, „a avut loc o aprigă izbucnire de mânie, astfel că [Pavel şi Barnaba] s-au separat unul de celălalt; şi Barnaba l-a luat cu el pe Marcu şi s-a îmbarcat pentru Cipru. Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat“. — Faptele 15:36–40.
Marcu trebuie să fi fost foarte tulburat când a văzut că respectatul apostol Pavel nu a vrut să colaboreze cu el şi că o neînţelegere privind competenţa sa i-a dezbinat pe Pavel şi pe Barnaba. Însă lucrurile nu s-au terminat aici.
Pavel şi Sila aveau totuşi nevoie de un tovarăş de călătorie. Când au sosit la Listra, au găsit pe cineva în locul lui Marcu, un tânăr pe nume Timotei. În acea perioadă, Timotei trebuie să fi fost botezat de numai doi sau trei ani. Spre deosebire de el, Marcu se asociase cu congregaţia creştină încă de la începuturile acesteia — de fapt, chiar înaintea lui Pavel. În pofida acestui lucru, cel care a primit acea misiune privilegiată a fost Timotei. — Faptele 16:1–3.
Cum a reacţionat Marcu când a aflat că fusese înlocuit de cineva mai tânăr şi cu mai puţină experienţă? Biblia nu spune, însă arată că Marcu a rămas activ în serviciul lui Iehova. El a profitat de privilegiile pe care le avea. Deşi nu a putut să slujească alături de Pavel şi Sila, a putut să meargă cu Barnaba la Cipru, locul natal al lui Barnaba. De asemenea, Marcu a slujit împreună cu Petru în Babilon. În cele din urmă, el chiar a avut posibilitatea de a colabora cu Pavel — şi cu Timotei — la Roma (Coloseni 1:1; 4:10; 1 Petru 5:13). Ulterior, Marcu chiar a fost inspirat să scrie una dintre cele patru Evanghelii!
Din toate acestea se desprinde o lecţie valoroasă. Marcu nu a devenit atât de preocupat de privilegiul pierdut încât să nu mai aprecieze privilegiile de care încă se bucura, ci s-a menţinut ocupat în serviciul lui Iehova, iar Iehova l-a binecuvântat.
Aşadar, dacă aţi pierdut un privilegiu, nu vă descurajaţi. Dacă vă păstraţi o atitudine pozitivă şi vă menţineţi ocupaţi în activităţi teocratice, este posibil să primiţi alte privilegii. În lucrarea Domnului sunt o mulţime de lucruri de făcut. — 1 Corinteni 15:58.
Un slujitor fidel se descurajează
Lupta energică dusă pentru credinţă este o luptă grea. Din când în când, probabil că vă descurajaţi. Atunci vă simţiţi, poate, chiar vinovaţi pentru că sunteţi descurajaţi, concluzionând că un slujitor fidel al lui Dumnezeu nu ar trebui să se simtă niciodată astfel. Gândiţi-vă la Ilie, unul dintre profeţii remarcabili ai Israelului.
Când Izabela, regina Israelului, o promotoare fanatică a închinării la Baal, a aflat că profeţii lui Baal fuseseră ucişi de Ilie, ea a jurat că îl va omorî. Ilie înfruntase duşmani mai înverşunaţi decât Izabela, şi totuşi, dintr-o dată, s-a descurajat atât de mult, încât a vrut să moară (1 Împăraţi 19:1–4). Cum de s-a întâmplat acest lucru? El uitase ceva.
Ilie uitase să se bizuie pe Iehova, Sursa tăriei sale. Cine îi dăduse puterea de a învia morţi şi de a-i înfrunta pe profeţii lui Baal? Iehova. Bineînţeles, Iehova putea să-i dea tăria de a înfrunta furia reginei Izabela. — 1 Împăraţi 17:17–24; 18:21–40; 2 Corinteni 4:7.
Oricui îi poate fi zdruncinată, pe moment, încrederea în Iehova. Aşa cum i s-a întâmplat şi lui Ilie, uneori s-ar putea să adoptaţi un punct de vedere uman cu privire la o anumită problemă în loc să folosiţi „înţelepciunea de sus“ pentru a o rezolva (Iacov 3:17). Cu toate acestea, Iehova nu l-a uitat pe Ilie din cauza slăbiciunii lui de moment.
Ilie a fugit la Beer-Şeba şi apoi în pustie, gândindu-se că acolo nu-l putea găsi nimeni. Dar Iehova l-a găsit şi a trimis un înger să-l mângâie. Îngerul a avut grijă ca Ilie să aibă pâine proaspătă şi apă rece. După ce Ilie s-a odihnit, îngerul i-a spus să meargă circa 300 de kilometri spre muntele Horeb, unde Iehova avea să-i dea şi mai multă tărie. — 1 Împăraţi 19:5–8.
La muntele Horeb, Ilie a fost martorul unei manifestări a puterii lui Iehova, manifestare care i-a întărit credinţa. Apoi, cu o voce joasă şi calmă, Iehova l-a asigurat că nu era singur. Iehova era cu el şi, de asemenea, 7 000 dintre fraţii lui Ilie, deşi Ilie nu-i cunoştea. În cele din urmă, Iehova i-a dat o misiune. El nu s-a debarasat de Ilie renunţând să-l mai folosească drept profet! — 1 Împăraţi 19:11–18.
Dispuneţi de ajutor
Dacă din când în când suferiţi o uşoară criză de descurajare, probabil că vă veţi simţi mai bine dacă vă veţi odihni mai mult sau dacă veţi consuma o mâncare hrănitoare. Nathan H. Knorr, care a slujit ca membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova până la moartea sa, survenită în 1977, a observat că, în general, problemele majore par mult mai mici după o noapte de somn adânc. Când problema este totuşi persistentă, un astfel de remediu probabil că nu va da rezultate şi atunci va trebui să fiţi ajutaţi pentru a învinge descurajarea.
Iehova a trimis un înger ca să-l întărească pe Ilie. În prezent, Dumnezeu oferă încurajare prin intermediul bătrânilor şi al altor creştini maturi. Bătrânii se pot într-adevăr dovedi „un adăpost împotriva vântului“ (Isaia 32:1, 2). Totuşi, pentru a fi încurajaţi de ei, probabil că voi va trebui să faceţi primul pas. Deşi descurajat, Ilie a mers la muntele Horeb pentru a primi instruire din partea lui Iehova. Noi primim instrucţiuni care ne dau tărie prin intermediul congregaţiei creştine.
Când acceptăm să fim ajutaţi şi înfruntăm plini de curaj încercările, de exemplu când ne sunt rănite sentimentele sau pierdem unele privilegii, noi stăm de partea lui Iehova în ce priveşte o controversă de mare importanţă. Despre ce controversă este vorba? Satan a susţinut că oamenii îi slujesc lui Iehova numai din interes. Satan nu neagă că îi vom sluji lui Dumnezeu când toate lucrurile în viaţă merg bine, ci susţine că vom înceta să-i mai slujim lui Dumnezeu când ne vom confrunta cu probleme (Iov, capitolele 1 şi 2). Perseverând fără şovăire în serviciul lui Iehova în pofida descurajării, noi putem contribui la oferirea unui răspuns la acuzaţia calomnioasă lansată de Diavol. — Proverbele 27:11.
Ana, Marcu şi Ilie s-au confruntat cu probleme care le-au răpit temporar bucuria. Totuşi, ei au făcut faţă problemelor şi au dus o viaţă rodnică. Cu ajutorul lui Iehova, şi voi puteţi învinge descurajarea!