Bătrâni, cum consideraţi faptul de a-i instrui pe alţii?

 1, 2. Ce situaţie au observat supraveghetorii de circumscripţie în multe congregaţii?

SUPRAVEGHETORUL de circumscripţie este pe punctul de a încheia întrunirea cu corpul de bătrâni. Privindu-i, el simte multă afecţiune pentru aceşti păstori sârguincioşi, dintre care unii i-ar putea fi taţi. Totuşi, el este şi puţin îngrijorat. De aceea, îi întreabă: „Fraţilor, ce aţi făcut pentru a-i instrui pe alţii, astfel încât să-şi poată asuma mai multe responsabilităţi în congregaţie?”. Ei îşi amintesc că, la ultima vizită, supraveghetorul i-a îndemnat să acorde mai multă atenţie instruirii altora. În cele din urmă, unul dintre bătrâni spune: „Sincer, n-am făcut prea multe”. Ceilalţi bătrâni dau din cap în semn de aprobare.

² Dacă eşti bătrân, probabil că nu-ţi este străină această situaţie. Supraveghetorii de circumscripţie din întreaga lume au observat că în multe congregaţii trebuie depuse mai multe eforturi pentru a-i instrui pe fraţi, atât pe cei mai tineri, cât şi pe cei mai în vârstă, ca să se îngrijească de turmă. Însă acest lucru nu este uşor. De ce?

 3. a) Cum scot în evidenţă Scripturile importanţa instruirii şi de ce ar trebui să acordăm cu toţii atenţie acestui aspect? (Vezi nota de subsol.) b) De ce le-ar putea fi greu unor bătrâni să-i instruiască pe alţii?

³ Ca păstor, fără îndoială că eşti conştient de importanţa faptului de a-i instrui pe alţii la nivel personal.a De asemenea, ştii că este nevoie de mai mulţi fraţi pentru consolidarea congregaţiilor deja existente şi pentru formarea de congregaţii noi. (Citeşte Isaia 60:22.) Ştii şi că Biblia te îndeamnă ‘să-i înveţi pe alţii’. (Citeşte 2 Timotei 2:2.) Cu toate acestea, la fel ca în cazul bătrânilor menţionaţi la începutul articolului, s-ar putea să ţi se pară greu să faci acest lucru. După ce te achiţi de responsabilităţile pe care le ai în familie, la locul de muncă şi în congregaţie şi te ocupi şi de alte chestiuni urgente, pur şi simplu, simţi că nu mai ai timp şi pentru a-i instrui pe alţi fraţi din congregaţie. Având în vedere această situaţie, să vedem ce loc ar trebui să ocupe instruirea altora.

 4. De ce amână unii bătrâni să-i instruiască pe alţii?

⁴ De ce ar putea considera unii bătrâni că le este greu să-şi facă timp pentru a-i instrui pe alţii? Probabil că unii gândesc astfel: „Instruirea este importantă, dar nu e la fel de urgentă ca alte lucruri din congregaţie care, pur şi simplu, nu pot fi amânate. Dacă las instruirea pentru mai târziu, congregaţia va funcţiona în continuare”. E adevărat, multe lucruri trebuie rezolvate urgent. Însă faptul de a amâna instruirea altora ar putea afecta sănătatea spirituală a congregaţiei.

 5, 6. Ce putem învăţa din exemplul despre şofer şi modul în care priveşte el întreţinerea motorului şi cum poate fi aplicat acest exemplu la instruirea acordată în congregaţie?

⁵ Să ne gândim la următorul exemplu: Un şofer ştie că, pentru buna funcţionare a maşinii, trebuie să schimbe cu regularitate uleiul. Totuşi, el s-ar putea gândi că acest lucru nu e la fel de urgent ca alimentarea maşinii cu combustibil. La urma urmei, dacă nu alimentează, în scurt timp, maşina se va opri. El şi-ar putea spune: „Chiar dacă n-am timp să schimb uleiul, motorul tot va funcţiona, cel puţin pentru o vreme”. Dar care este pericolul? Dacă şoferul continuă să amâne întreţinerea motorului, acesta se va strica, iar maşina nu va mai funcţiona deloc. În acest caz, el va trebui să investească mult timp şi mulţi bani pentru a-şi repara maşina. Ce învăţăm din acest exemplu?

⁶ Bătrânii se ocupă de multe lucruri importante care trebuie rezolvate cu promptitudine. Altminteri, congregaţia ar avea de suferit. Aşadar, asemenea şoferului care se asigură că maşina sa are suficient combustibil în rezervor, bătrânii trebuie ‘să se asigure de lucrurile mai importante’ (Filip. 1:10). Totuşi, unii bătrâni sunt atât de ocupaţi cu rezolvarea chestiunilor urgente, încât neglijează probabil instruirea altora, sau întreţinerea motorului, ca să zicem aşa. Însă, dacă bătrânii continuă să amâne faptul de a le acorda altora instruirea de care au nevoie, mai devreme sau mai târziu, în congregaţie nu vor mai exista suficienţi fraţi calificaţi care să se îngrijească de toate necesităţile ei.

 7. Cum ar trebui să-i privim pe bătrânii care îşi fac timp pentru a-i instrui pe alţii?

⁷ Aşadar, nu ar trebui să credem că instruirea altora nu are prioritate. Bătrânii care văd lucrurile în perspectivă şi investesc timp în instruirea fraţilor cu mai puţină experienţă sunt administratori înţelepţi şi o adevărată binecuvântare pentru congregaţie. (Citeşte 1 Petru 4:10.) Ce foloase are congregaţia?

 8. a) Ce calităţi şi ce factori îi îndeamnă pe bătrâni să-i instruiască pe alţii? b) Ce responsabilitate urgentă au bătrânii care s-au mutat unde este mai multă nevoie de ajutor? (Vezi chenarul „O misiune urgentă”.)

⁸ Chiar şi bătrânii cu multă experienţă trebuie să recunoască plini de modestie că, odată cu înaintarea în vârstă, nu vor mai putea face la fel de mult pentru congregaţie (Mica 6:8). De asemenea, ei ar trebui să se gândească în mod realist că „timpul şi evenimentele neprevăzute” i-ar putea împiedica să se achite în aceeaşi măsură de responsabilităţile din congregaţie (Ecl. 9:11, 12; Iac. 4:13, 14). De aceea, din grijă sinceră faţă de oile lui Iehova, bătrânii care se gândesc la viitor caută ocazii potrivite pentru a le împărtăşi fraţilor mai tineri din experienţa pe care au acumulat-o de-a lungul anilor în serviciul lui Iehova. (Citeşte Psalmul 71:17, 18.)

 9. De ce este vital ca bătrânii să-i instruiască pe alţii?

⁹ Bătrânii care îi instruiesc pe alţii sunt o binecuvântare pentru turmă şi pentru că, astfel, ei întăresc sistemul de apărare al congregaţiei. În ce sens? În urma eforturilor pe care le fac bătrânii pentru a-i instrui pe alţii, mai mulţi fraţi vor fi pregătiţi să ajute congregaţia să rămână statornică şi unită, nu numai în prezent, ci mai ales în momentele grele din necazul cel mare (Ezec. 38:10-12; Mica 5:5, 6). Prin urmare, dragi bătrâni, vă îndemnăm să faceţi din instruirea altora un aspect important al serviciului vostru acum.

10. Ce ar putea face un bătrân pentru a avea timp să-i instruiască pe alţii?

¹⁰ Evident, activităţile importante din congregaţie s-ar putea să vă consume atât de mult timp, încât să simţiţi că nu vă mai puteţi ocupa şi de altceva. De aceea, probabil că va trebui să luaţi o parte din acel timp şi să-l folosiţi pentru a-i instrui pe alţii (Ecl. 3:1). Aceasta ar fi o investiţie înţeleaptă.

11. a) Ce este demn de remarcat în legătură cu sugestiile privitoare la instruire date de bătrâni din diferite ţări? b) În armonie cu Proverbele 15:22, de ce este util să analizăm sugestiile date de alţi bătrâni?

¹¹ Recent, mai mulţi bătrâni care îi ajută cu succes pe alţii să progreseze pe plan spiritual au fost întrebaţi cum procedează când acordă instruire.b Deşi situaţia acestor fraţi este foarte diferită, sfaturile lor sunt surprinzător de asemănătoare. Ce indică acest lucru? Instruirea bazată pe Biblie este practică „pretutindeni, în fiecare congregaţie”, la fel ca în zilele apostolului Pavel (1 Cor. 4:17). De aceea, în acest articol şi în următorul vom analiza unele sugestii date de aceşti bătrâni (Prov. 15:22). Pentru simplitate, în aceste articole, cei care dau instruire sunt numiţi „învăţători”.

12. Ce trebuie să facă un învăţător şi de ce?

¹² Un învăţător trebuie să creeze condiţiile potrivite pentru a-i instrui pe alţii. Aşa cum un grădinar trebuie să sape pământul înainte să semene, tot aşa un învăţător trebuie să pregătească dinainte inima celui pe care vrea să-l instruiască. Aşadar, cum poate crea un învăţător condiţiile potrivite procesului de instruire? El poate urma exemplul unui profet din vechime. Să analizăm acest exemplu.

13-15. a) Ce misiune a primit profetul Samuel? b) Cum l-a pregătit Samuel pe Saul pentru noua sa însărcinare? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) c) De ce este relatarea biblică despre Samuel importantă pentru bătrânii din prezent?

¹³ În urmă cu peste 3 000 de ani, Iehova i-a spus vârstnicului profet Samuel: „Mâine, pe vremea aceasta, voi trimite la tine un om din ţinutul lui Beniamin, iar tu să-l ungi conducător peste poporul meu, Israel” (1 Sam. 9:15, 16). Astfel, Samuel a înţeles că rolul său de conducător se încheiase şi că Iehova îl desemnase să ungă un nou conducător. Probabil că Samuel s-a gândit: Cum l-aş putea pregăti pe acest bărbat pentru însărcinarea pe care o va primi? Lui Samuel i-a venit o idee şi a pus la punct un plan.

¹⁴ În ziua următoare, când Samuel l-a văzut pe Saul, Iehova i-a zis profetului: „Iată omul despre care ţi-am spus”. Atunci, Samuel şi-a pus în aplicare planul. El l-a invitat pe Saul într-o sală de mese şi le-a dat lui şi slujitorului său cele mai bune locuri şi cea mai bună porţie de mâncare. El i-a zis lui Saul: „Mănâncă, fiindcă pentru ocazia aceasta ţi-a fost păstrată”. Apoi, Samuel şi Saul au plecat şi au stat de vorbă în timp ce se îndreptau spre casa profetului. Samuel a vrut să se folosească de atmosfera plăcută creată de mâncarea bună şi de plimbarea liniştită. El l-a invitat pe Saul pe acoperişul casei sale şi, în răcoarea plăcută a serii, „a vorbit în continuare” cu el până au mers la culcare. A doua zi, Samuel l-a uns pe Saul, l-a sărutat şi i-a dat mai multe instrucţiuni. Apoi, Saul a plecat, fiind pregătit pentru evenimentele care urmau să aibă loc (1 Sam. 9:17-27; 10:1).

¹⁵ Bineînţeles, ungerea unui bărbat pentru a fi conducătorul unei naţiuni nu este acelaşi lucru cu instruirea unui frate pentru a deveni bătrân sau slujitor auxiliar în congregaţie. Cu toate acestea, bătrânii din prezent pot învăţa unele lucruri preţioase din exemplul lui Samuel. Să analizăm două dintre ele.

16. a) Ce a simţit Samuel când israeliţii au cerut un rege? b) Cu ce atitudine şi-a îndeplinit Samuel misiunea de a-l unge pe Saul?

¹⁶ Fiţi dispuşi să-i instruiţi pe alţii. Când a auzit prima dată că israeliţii voiau un rege uman, Samuel a fost dezamăgit şi s-a simţit respins de poporul său (1 Sam. 8:4-8). De fapt, el a ezitat atât de mult să îndeplinească cererea poporului, încât a fost nevoie ca Iehova să-i spună de trei ori să asculte glasul acestuia (1 Sam. 8:7, 9, 22). Totuşi, Samuel n-a permis ca în inima lui să-şi facă loc amărăciunea sau resentimentele faţă de cel care avea să-i ia locul. Când Iehova i-a spus să-l ungă pe Saul, profetul a ascultat de bunăvoie. El a făcut aceasta nu doar din sentimentul datoriei, ci şi din iubire.

17. Cum imită bătrânii din prezent atitudinea lui Samuel şi ce satisfacţie le aduce acest lucru?

¹⁷ La fel ca Samuel, bătrânii cu experienţă din prezent au o atitudine binevoitoare faţă de cei pe care îi instruiesc (1 Pet. 5:2). Ei nu se reţin să-i instruiască pe alţii de teamă că vor trebui să renunţe la unele privilegii în congregaţie în favoarea acestora. Bătrânii iubitori nu-i consideră pe cei pe care îi instruiesc rivali, ci „colaboratori”, sau daruri preţioase pentru congregaţie (2 Cor. 1:24; Evr. 13:16). Câtă satisfacţie au aceşti învăţători altruişti când văd cum cei pe care i-au instruit îşi folosesc aptitudinile spre binele congregaţiei! (Fap. 20:35)

18, 19. Cum poate un bătrân să pregătească inima unui frate pe care vrea să-l instruiască şi de ce este foarte important să facă acest lucru?

¹⁸ Fiţi prieteni, nu doar învăţători. În ziua în care Samuel s-a întâlnit cu Saul, profetul putea, pur şi simplu, să scoată urciorul cu ulei, să toarne repede uleiul pe capul lui Saul şi să-l lase pe noul rege să-şi vadă de drum. E adevărat, acesta ar fi fost uns, însă ar fi fost complet nepregătit. În loc să procedeze astfel, plin de bunătate, Samuel şi-a făcut timp ca să pregătească treptat inima lui Saul pentru noua însărcinare. Numai după o mâncare gustoasă, o plimbare plăcută, o discuţie lungă şi o noapte de odihnă, profetul a considerat că era momentul potrivit să-l ungă pe Saul.

¹⁹ În mod asemănător, un bătrân din prezent ar trebui să înceapă să instruiască un frate făcându-şi timp pentru a crea o atmosferă destinsă şi a cultiva o relaţie de prietenie cu acesta. Ce va face în mod concret un bătrân pentru a atinge acest obiectiv diferă de la o ţară la alta, în funcţie de împrejurările şi obiceiurile locale. Totuşi, indiferent unde locuieşti, dacă îţi faci timp pentru fratele pe care vrei să-l instruieşti, chiar dacă ai un program încărcat, e ca şi cum i-ai spune: „Eşti important pentru mine”. (Citeşte Romani 12:10.) Acest mesaj va fi înţeles clar şi va fi foarte apreciat de orice frate dispus să înveţe.

20, 21. a) Cum aţi descrie un învăţător eficient? b) Ce vom analiza în articolul următor?

²⁰ Bătrâni, nu uitaţi: Un învăţător eficient iubeşte nu doar faptul de a acorda instruire, ci şi persoana pe care o instruieşte. (Compară cu Ioan 5:20.) Această trăsătură esenţială a învăţătorului va fi repede remarcată de cel care învaţă şi va influenţa foarte mult modul în care acesta reacţionează la instruirea pe care o primeşte. De aceea, dragi bătrâni, în timp ce acordaţi instruire, fiţi prieteni, nu doar învăţători! (Prov. 17:17; Ioan 15:15)

²¹ După ce pregăteşte inima celui pe care vrea să-l instruiască, un bătrân îl ajută să dobândească unele calităţi şi deprinderi necesare. Ce metode ar putea folosi în acest sens? Vom vedea în articolul următor.