Iehova acţionează întotdeauna cu dreptate

„DOMNUL este drept în toate căile Lui.“ — PSALMUL 145:17.

 1. Cum reacţionezi când cineva te-a înţeles greşit, şi ce putem învăţa dintr-o asemenea situaţie?

ŢI S-A întâmplat vreodată să fii greşit înţeles, să ţi se interpreteze acţiunile sau să ţi se pună la îndoială motivaţiile, fără să se ţină cont de toate faptele? Dacă da, probabil că te-ai simţit lezat, ceea ce e de înţeles. Putem învăţa de aici o lecţie importantă: E înţelept să nu ne grăbim să tragem concluzii dacă nu cunoaştem toate datele problemei.

 2, 3. Cum reacţionează unii când citesc relatări biblice care nu conţin suficiente detalii pentru a găsi răspuns la orice întrebare, însă ce ne spune Biblia despre Iehova?

² E bine să ţinem cont de acest lucru când ne gândim la unele acţiuni ale lui Iehova Dumnezeu. De ce? Deoarece, anumite relatări biblice ne-ar putea nedumeri la prima vedere. Poate că aceste relatări — probabil despre acţiunile unor slujitori ai lui Dumnezeu sau despre judecăţi din trecut ale lui Iehova — nu conţin suficiente detalii pentru a găsi răspuns la toate întrebările noastre. Din nefericire, unii găsesc în astfel de relatări motive de obiectat, chiar punând la îndoială dreptatea şi corectitudinea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Biblia ne spune că Iehova „este drept în toate căile Lui“ (Psalmul 145:17). Cuvântul său ne asigură, totodată, că el „nu lucrează nedrept“ (Iov 34:12; Psalmul 37:28). Să ne imaginăm, aşadar, cum se simte Iehova când cineva trage concluzii greşite despre el!

³ În continuare vom analiza cinci motive pentru care trebuie să considerăm drepte judecăţile lui Iehova. Apoi, pe baza acestora, vom examina două relatări biblice pe care unii le consideră greu de înţeles.

De ce să nu punem la îndoială judecăţile lui Iehova?

 4. De ce trebuie să dăm dovadă de modestie când analizăm acţiunile lui Dumnezeu? Ilustraţi.

⁴ În primul rând deoarece, spre deosebire de noi, Iehova cunoaşte toate faptele. Prin urmare, când analizăm acţiunile lui Dumnezeu, trebuie să dăm dovadă de modestie. Să ilustrăm: Un judecător binecunoscut pentru imparţialitatea deciziilor sale pronunţă o sentinţă. Ce părere aţi avea despre cineva care, fără să cunoască toate faptele sau fără să înţeleagă cu adevărat legile aplicabile în acel caz, ar critica hotărârea judecătorului? Nu-i aşa că ar fi absurd să critice o acţiune dacă nu este bine informat (Proverbele 18:13)? Nu ar fi deci o absurditate ca nişte simpli oameni să-l critice pe „Cel care judecă tot pământul“? — Geneza 18:25.

 5. Ce nu trebuie să uităm când citim relatări biblice despre executarea unor sentinţe divine?

⁵ Al doilea motiv pentru care nu trebuie să punem la îndoială judecăţile divine este că, spre deosebire de oameni, Dumnezeu poate citi inima (1 Samuel 16:7). În Cuvântul său se spune: „Eu, DOMNUL, cercetez inima şi încerc rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui“ (Ieremia 17:10). Prin urmare, când citim relatări biblice despre modul în care i-a judecat Dumnezeu pe unii oameni, să nu uităm că, întrucât vede totul, el a luat în considerare unele gânduri, motivaţii şi intenţii ascunse, care nu au fost consemnate în Cuvântul său. — 1 Cronici 28:9.

 6, 7. a) Cum a demonstrat Iehova că îşi respectă normele drepte oricât de mult l-ar costa? b) Ce trebuie să ne amintim când citim un pasaj biblic care ne determină să ne întrebăm dacă Dumnezeu a acţionat cu dreptate?

⁶ Să analizăm al treilea motiv pentru care nu trebuie să ne îndoim de judecăţile lui Iehova: El este loial normelor sale de dreptate, chiar dacă acest lucru ar presupune mari sacrificii din partea sa. De exemplu, când l-a dat pe Fiul său ca răscumpărare pentru a elibera din păcat şi din moarte omenirea ascultătoare, Iehova a acţionat în armonie cu normele sale drepte (Romani 5:18, 19). Însă faptul de a-şi vedea Fiul iubit suferind şi murind pe un stâlp de tortură trebuie să-i fi pricinuit lui Iehova cea mai mare durere posibilă. Ce ne spune acest lucru despre Dumnezeu? Referitor la „răscumpărarea plătită de Cristos Isus“, Biblia spune: „Aceasta s-a întâmplat ca [Dumnezeu] să-şi manifeste propria dreptate“ (Romani 3:24–26). O altă traducere redă fraza de mai sus astfel: „Aceasta a arătat că Dumnezeu face întotdeauna ce este drept şi corect“ (Romani 3:25, New Century Version). Da, sacrificiul suprem pe care Iehova a fost dispus să-l facă pentru a ne răscumpăra este o dovadă că a înfăptui ceea „ce este drept şi corect“ e de maximă importanţă pentru el.

⁷ Aşadar, dacă citim în Biblie o relatare care pe unii îi determină să se îndoiască de justeţea acţiunilor lui Dumnezeu, trebuie să ne amintim următorul lucru: Din loialitate faţă de normele sale de dreptate, Iehova a permis ca Fiul său să moară în chinuri. Ar putea el oare să-şi încalce normele în alte situaţii? În realitate, Iehova nu îşi încalcă niciodată normele drepte. Prin urmare, avem nenumărate motive să fim siguri că el acţionează întotdeauna cu dreptate. — Iov 37:23.

 8. De ce ar fi ilogic să credem că Dumnezeu ar putea fi întrucâtva nedrept?

⁸ Să examinăm al patrulea motiv pentru care nu trebuie să punem la îndoială corectitudinea judecăţilor divine: Iehova l-a făcut pe om după chipul său (Geneza 1:27). Oamenii sunt deci înzestraţi cu calităţi asemănătoare celor ale lui Dumnezeu, inclusiv cu simţul dreptăţii. Ar fi ilogic ca simţul dreptăţii din noi să ne facă să credem că lui Dumnezeu îi lipseşte întrucâtva această calitate! Dacă avem nedumeriri cu privire la o anumită relatare biblică, trebuie să ne amintim că, din cauza păcatului moştenit, noi avem un simţ al dreptăţii imperfect. Iehova Dumnezeu, după al cărui chip suntem creaţi, este perfect în dreptate (Deuteronomul 32:4). Până şi gândul că oamenii ar putea fi mai buni şi mai drepţi decât Dumnezeu ar fi absurd! — Romani 3:4, 5; 9:14.

 9, 10. De ce Iehova nu este obligat să-şi explice sau să-şi justifice acţiunile înaintea oamenilor?

⁹ Al cincilea motiv pentru care nu ar trebui să punem la îndoială judecăţile lui Dumnezeu este că Iehova e „Cel-Prea-Înalt peste tot pământul“ (Psalmul 83:18). În această calitate, el nu este obligat să-şi explice sau să-şi justifice acţiunile înaintea oamenilor. El este Marele Olar, iar noi suntem lutul din care el modelează vase pentru a le folosi aşa cum doreşte (Romani 9:19–21). Cine suntem noi — vasele din mâna lui — ca să punem la îndoială deciziile şi acţiunile lui Dumnezeu? Când patriarhul Iov a înţeles greşit modul lui Dumnezeu de a acţiona faţă de oameni, Iehova l-a corectat, întrebându-l: „Vrei să nimiceşti până şi judecata Mea? Şi să Mă condamni, ca să-ţi scoţi dreptatea?“ Ulterior, dându-şi seama că vorbise fără să înţeleagă, Iov s-a căit (Iov 40:8; 42:6). Să nu facem niciodată greşeala de a-i reproşa ceva lui Dumnezeu!

¹⁰ Avem deci motive întemeiate să credem că Iehova acţionează întotdeauna cu dreptate. După ce am stabilit aceste principii pentru înţelegerea acţiunilor lui Iehova, să analizăm două relatări biblice care îi nedumeresc pe unii. Prima se referă la modul în care a procedat un slujitor al lui Dumnezeu, iar a doua, la o situaţie în care Dumnezeu însuşi a executat o sentinţă.

De ce le-a oferit Lot pe fiicele sale unei gloate înfuriate?

11, 12. a) Ce s-a întâmplat când Dumnezeu a trimis doi îngeri la Sodoma? b) Ce întrebări îşi pun unii cu privire la această relatare?

¹¹ În Geneza capitolul 19 se relatează ce s-a întâmplat când Dumnezeu a trimis la Sodoma doi îngeri care şi-au luat corpuri umane. Lot a insistat ca vizitatorii să rămână peste noapte în casa lui. Însă, în noaptea aceea, o gloată de bărbaţi din cetate i-a înconjurat casa cerându-i să-i scoată afară pe vizitatori pentru a-şi satisface poftele imorale cu ei. Lot a încercat să discute cu mulţimea, dar în zadar. Vrând să-şi apere oaspeţii, Lot a spus: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! Iată că am două fiice care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele“. Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte şi aproape că i-au spart uşa. În cele din urmă, îngerii au lovit cu orbire acea gloată turbată. — Geneza 19:1–11.

¹² E de înţeles că această relatare ridică întrebări în mintea unora. De exemplu: „Cum de s-a putut gândi Lot să-şi ofere fiicele unei gloate desfrânate în încercarea de a-şi apăra musafirii? Nu a greşit, nu a dat dovadă chiar de laşitate?“ Având în vedere această relatare, de ce l-a inspirat Dumnezeu pe Petru să-l numească pe Lot un „om drept“? A aprobat Dumnezeu ce a făcut Lot (2 Petru 2:7, 8)? Să analizăm această situaţie pentru a nu trage o concluzie greşită.

13, 14. a) Ce trebuie să remarcăm cu privire la relatarea biblică despre Lot? b) Ce anume arată că Lot nu a fost laş?

¹³ Mai întâi, trebuie să remarcăm că Biblia nici nu aprobă, nici nu condamnă ce a făcut Lot, ci pur şi simplu relatează cele întâmplate. De asemenea, Biblia nu ne spune la ce s-a gândit Lot sau ce l-a îndemnat să acţioneze aşa. Când va reveni la viaţă la ‘învierea celor drepţi’, probabil că ne va da detalii. — Faptele 24:15.

¹⁴ În orice caz, Lot nu a fost laş. El a fost pus într-o situaţie dificilă. Spunând că vizitatorii veniseră „sub umbra“ acoperişului său, Lot a arătat că se simţea obligat să le asigure adăpost şi protecţie. Dar nu era uşor să se achite de această responsabilitate. Potrivit istoricului evreu Iosefus, sodomiţii „erau sfidători faţă de oameni şi lipsiţi de evlavie faţă de Dumnezeu. . . . Urau oaspeţii şi dispreţuiau legăturile cu ceilalţi“ (Flavius Josephus, Antichităţi iudaice, vol. I, pag. 37, editura Hasefer). Cu toate acestea, Lot nu a ezitat să înfrunte gloata înverşunată. Din contră, a ieşit din casă şi a vorbit cu acei bărbaţi furioşi. El chiar „a închis uşa după el“. — Geneza 19:6.

15. De ce e posibil ca Lot să fi dat dovadă de credinţă în situaţia respectivă?

¹⁵ Şi totuşi, de ce s-a arătat Lot dispus să le dea pe fiicele sale acelei gloate, s-ar putea întreba unii. În loc să tragem imediat concluzia că motivaţiile sale erau rele, de ce să nu luăm în considerare alte posibile explicaţii? În primul rând, este posibil ca, în acel moment, Lot să fi dat dovadă de credinţă. În ce sens? Fără îndoială, Lot ştia că Iehova o ocrotise pe Sara, soţia unchiului său Avraam. Să ne amintim că Sara era foarte frumoasă şi Avraam se temea că va fi ucis pentru a-i fi luată soţia. Avraam a rugat-o să spună despre el că-i este frate.a În consecinţă, Sara a fost luată şi dusă în casa lui Faraon. Însă Iehova a intervenit, împiedicându-l pe Faraon să se atingă de ea (Geneza 12:11–20). E posibil ca Lot să fi acţionat în virtutea credinţei că şi fiicele sale puteau fi ocrotite. Demn de remarcat este că Iehova chiar a intervenit, iar fetele nu au păţit nimic.

16, 17. a) În ce fel este posibil să fi încercat Lot să-i deruteze pe bărbaţii din Sodoma? b) Indiferent cum a gândit Lot, de ce anume putem fi siguri?

¹⁶ Să analizăm o altă posibilă explicaţie: Lot a încercat să-i deruteze pe acei bărbaţi sau să semene confuzie. Poate s-a gândit că sodomiţii nu le vor dori pe fiicele lui din cauza pornirilor lor homosexuale (Iuda 7). În plus, fetele erau logodite cu nişte bărbaţi din cetate, iar în mulţime s-ar fi putut afla rude, prieteni sau parteneri de afaceri ai viitorilor gineri ai lui Lot (Geneza 19:14). E posibil ca Lot să fi sperat că aceste legături i-ar fi determinat pe unii bărbaţi din mulţime să intervină în apărarea fiicelor sale. Astfel, o gloată dezbinată n-ar mai fi fost la fel de periculoasă.

¹⁷ Indiferent cum a gândit Lot şi care i-au fost motivaţiile, putem fi siguri de următorul lucru: Întrucât Iehova acţionează întotdeauna cu dreptate, el trebuie să fi avut motive întemeiate să-l considere pe Lot un „om drept“. Şi gândindu-ne la acţiunile acelei gloate de sodomiţi sălbatici, poate cineva să pună la îndoială faptul că Iehova a fost pe deplin îndreptăţit când i-a executat pe locuitorii acelei cetăţi nelegiuite? — Geneza 19:23–25.

De ce l-a omorât Iehova pe Uza?

18. a) Ce s-a întâmplat când David a încercat să aducă chivotul la Ierusalim? b) Ce întrebare s-ar putea ivi?

¹⁸ Un alt episod biblic care ar putea da naştere la întrebări în mintea unora este cel referitor la încercarea lui David de a aduce chivotul legământului la Ierusalim. Chivotul era pus într-un car condus de Uza şi de fratele lui. Biblia spune: „Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentru că erau să-l răstoarne boii. Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Uza şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui [acest act ireverenţios, NW] şi a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu“. Câteva luni mai târziu, o a doua încercare a reuşit deoarece, de data aceasta, chivotul a fost transportat în modul prevăzut de Dumnezeu, adică a fost purtat pe umeri de leviţii chehatiţi (2 Samuel 6:6, 7; Numeri 4:15; 7:9; 1 Cronici 15:1–14). Unii s-ar putea întreba: „De ce a luat Iehova o măsură atât de drastică? La urma urmei, Uza n-a vrut decât să ţină chivotul“. Pentru a nu trage o concluzie greşită, e bine să luăm în calcul unele detalii clarificatoare.

19. De ce este imposibil ca Iehova să acţioneze în mod nedrept?

¹⁹ Să nu uităm că este imposibil ca Iehova să acţioneze în mod nedrept (Iov 34:10). Dacă ar comite vreo nedreptate ar însemna că nu este iubitor, iar noi ştim din studierea întregii Biblii că „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8). În plus, Scripturile ne spun că ‘dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu’ (Psalmul 89:14). Prin urmare, cum ar putea Iehova să comită vreo nedreptate? Dacă ar face aşa, el ar submina chiar temelia suveranităţii sale.

20. Ce motive avem să afirmăm că Uza trebuie să fi cunoscut prevederile legii referitoare la chivot?

²⁰ Să nu uităm că Uza trebuie să fi cunoscut bine Legea. Chivotul simboliza prezenţa lui Iehova. Legea arăta clar că chivotul nu trebuia atins de persoane neautorizate, cu avertismentul expres că cei ce încălcau această prevedere aveau să fie pedepsiţi cu moartea (Numeri 4:18–20; 7:89). Prin urmare, mutarea Arcei sacre era o sarcină care nu trebuia privită cu superficialitate. Potrivit dovezilor, Uza era levit (dar nu preot) şi deci trebuie să fi cunoscut cerinţele Legii. În plus, cu mulţi ani în urmă chivotul fusese adus în casa tatălui său pentru a fi păstrat în siguranţă (1 Samuel 6:20—7:1). Chivotul a stat acolo aproximativ 70 de ani, până când David a decis să fie mutat. Aşadar, probabil că Uza ştia încă din copilărie legile privitoare la chivot.

21. Când analizăm relatarea despre Uza, de ce e important să ne amintim că Iehova vede motivaţiile inimii?

²¹ După cum s-a menţionat mai înainte, Iehova poate citi inima oamenilor. Întrucât Cuvântul său califică fapta lui Uza drept un „act ireverenţios“, este posibil ca Iehova să fi văzut în inima lui Uza o motivaţie egoistă care nu este menţionată concret în relatare. Să fi fost Uza un înfumurat, înclinat să nesocotească regulile stabilite (Proverbele 11:2)? Oare faptul că ducea, în văzul tuturor, chivotul pe care familia sa îl avusese în grijă să-l fi făcut să-şi dea prea multă importanţă (Proverbele 8:13)? Să-i fi lipsit într-atât credinţa încât să presupună că mâna lui Iehova era prea scurtă ca să ţină chivotul sacru, simbolul prezenţei Sale? Indiferent cum au stat lucrurile, putem fi convinşi că Iehova a acţionat cu dreptate. El a văzut probabil în inima lui Uza ceva ce L-a determinat să execute imediat o judecată. — Proverbele 21:2.

Motive întemeiate să avem încredere

22. Cum reiese înţelepciunea lui Iehova din faptul că în Cuvântul său nu sunt uneori date anumite detalii?

²² Faptul că uneori Biblia nu dă anumite detalii dezvăluie înţelepciunea fără egal a lui Iehova. El ne dă astfel ocazia să arătăm că avem încredere în el. Ţinând cont de cele analizate, nu este evident că avem motive întemeiate să nu punem la îndoială judecăţile lui Iehova? Da, când studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă sinceră şi cu o minte deschisă, găsim dovezi mai mult decât suficiente că Iehova acţionează întotdeauna cu dreptate. Aşadar, dacă unele relatări biblice dau naştere la întrebări la care nu putem găsi imediat răspunsuri clare şi complete, să avem încredere deplină că Iehova a făcut ce este drept.

23. Ce convingere putem avea cu privire la acţiunile viitoare ale lui Iehova?

²³ Putem nutri aceeaşi convingere şi cu privire la acţiunile pe care Iehova le va întreprinde în viitor. Da, putem fi siguri că, atunci când va veni să execute judecata în apropiatul mare necaz, el nu-l ‘va nimici pe cel drept împreună cu cel rău’ (Geneza 18:23). Iubirea lui pentru dreptate şi justiţie nu-i permite să acţioneze altfel. De asemenea, putem fi pe deplin încrezători că în lumea nouă care se apropie, el ne va satisface toate necesităţile în cel mai bun mod cu putinţă. — Psalmul 145:16.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Din ce motive nu trebuie să ne îndoim de judecăţile lui Iehova?

• Ce ne poate ajuta să nu tragem o concluzie greşită cu privire la Lot, care s-a arătat dispus să-şi dea fiicele unei gloate înfuriate?

• Ce factori ne pot ajuta să înţelegem de ce l-a omorât Iehova pe Uza?

• Ce convingere putem avea cu privire la viitoarele acţiuni ale lui Iehova?