Cartea biblică numărul 10 — 2 Samuel

Scriitorii: Gad şi Natan

Locul scrierii: Israel

Data încheierii scrierii: aprox. 1040 î.e.n.

Perioada la care se referă: 1077–aprox. 1040 î.e.n.

 1. Cu ce evenimente începe A doua carte a lui Samuel, şi ce se poate spune despre conţinutul ei?

NAŢIUNEA Israel era cuprinsă de disperare în urma dezastrului de la Ghilboa şi a incursiunilor pe care le făceau filistenii învingători. Conducătorii Israelului şi elita tinerilor lui zăceau morţi. Aceasta era situaţia când „unsul lui Iehova“, tânărul David, fiul lui Iese, şi-a făcut apariţia pe scena naţiunii (2 Sam. 19:21). Aşa începe A doua carte a lui Samuel, care ar putea fi numită o carte a lui Iehova şi a lui David. Naraţiunea prezintă evenimente şi situaţii foarte diferite. Ea ne poartă de la cele mai dureroase înfrângeri la cele mai răsunătoare victorii, de la suferinţele unei naţiuni sfâşiate de lupte la prosperitatea unui regat unit, de la vigoarea tinereţii la înţelepciunea vârstei înaintate. Aici găsim o relatare detaliată a vieţii lui David, care s-a străduit să-l urmeze pe Iehova din toată inima.a Este o relatare care ar trebui să ne determine să ne examinăm inima pentru a ne întări relaţiile cu Creatorul nostru şi poziţia pe care o avem înaintea sa.

 2. a) De ce a fost numită această carte A doua carte a lui Samuel? b) Cine au fost cei care au scris-o, de ce au fost ei calificaţi să o scrie şi care a fost principala lor preocupare?

² Numele lui Samuel nu este nici măcar menţionat în cea de-a doua carte care îi poartă numele. După cât se pare, cartea a primit acest nume deoarece, la început, a format un singur sul, sau volum, cu Prima carte a lui Samuel. Profeţii Natan şi Gad, care au terminat scrierea Primei cărţi a lui Samuel, au redactat în întregime şi A doua carte a lui Samuel (1 Cron. 29:29). Ei erau calificaţi pentru această însărcinare. Gad fusese cu David când acesta era hăituit ca proscris în Israel. Spre sfârşitul celui de-al 40-lea an al domniei lui David, el era încă un slujitor activ al regelui. Iehova l-a folosit pe Gad ca să-şi exprime nemulţumirea faţă de David, care, în mod neînţelept, făcuse numărătoarea poporului (1 Sam. 22:5; 2 Sam. 24:1–25). Activitatea profetului Natan, un colaborator apropiat al lui David, s-a desfăşurat în perioada în care a trăit Gad şi a continuat şi după moartea acestuia. El a avut privilegiul de a face cunoscut importantul legământ încheiat de Iehova cu David, şi anume legământul pentru un regat veşnic. El a fost cel care, plin de curaj şi sub inspiraţie divină, a demascat păcatul grav comis de David cu Bat-Şeba şi a anunţat pedeapsa (2 Sam. 7:1–17; 12:1–15). Astfel, Iehova i-a folosit pe Natan, al cărui nume înseamnă „[Dumnezeu] a dat“, şi pe Gad, al cărui nume înseamnă „Noroc“, pentru a consemna informaţiile inspirate şi folositoare din A doua carte a lui Samuel. Aceşti istorici modeşti n-au dorit să rămână ei în memoria oamenilor, deoarece nu ne este furnizată nicio informaţie cu privire la strămoşii lor sau la viaţa lor personală. Principala lor preocupare a fost să păstreze relatarea inspirată de Dumnezeu, spre folosul generaţiilor următoare de închinători ai lui Iehova.

 3. La ce perioadă se referă A doua carte a lui Samuel, şi când a fost terminată ea?

³ A doua carte a lui Samuel continuă firul narativ al istoriei biblice exacte de la moartea lui Saul, primul rege al Israelului, până spre sfârşitul domniei de 40 de ani a lui David. Astfel, perioada la care se referă este cuprinsă între anii 1077 î.e.n. şi aproximativ 1040 î.e.n. Faptul că această carte nu consemnează nimic despre moartea lui David constituie o dovadă elocventă că ea era deja terminată în jurul anului 1040 î.e.n., sau cu puţin timp înainte de moartea sa.

 4. De ce A doua carte a lui Samuel trebuie acceptată ca parte a canonului biblic?

⁴ A doua carte a lui Samuel trebuie acceptată ca parte a canonului biblic din motivele care au fost prezentate şi pentru Prima carte a lui Samuel. Autenticitatea ei nu poate fi pusă la îndoială. Francheţea acestei cărţi constituie în sine o dovadă indirectă puternică, întrucât nici chiar păcatele sau slăbiciunile regelui David nu sunt trecute cu vederea.

 5. Care este cel mai puternic motiv pentru a accepta drept scriere inspirată A doua carte a lui Samuel?

⁵ Însă cea mai puternică dovadă că A doua carte a lui Samuel este autentică o constituie profeţiile care s-au împlinit, îndeosebi cele privitoare la legământul pentru Regat încheiat cu David. Dumnezeu i-a promis lui David: „Casa ta şi regatul tău vor fi întărite pe timp indefinit înaintea ta. Tronul tău va fi întărit pe timp indefinit“ (7:16). Chiar în perioada de declin a regatului lui Iuda, Ieremia a menţionat caracterul permanent al acestei promisiuni făcute casei lui David. El a zis: „Iată ce a spus Iehova: «David nu va fi lipsit de un bărbat care să stea pe tronul casei lui Israel»“ (Ier. 33:17). Această profeţie nu a rămas neîmplinită, deoarece mai târziu Iehova l-a ridicat din Iuda pe „Isus Cristos, fiul lui David“, după cum arată cu claritate Biblia (Mat. 1:1).

CONŢINUTUL CELEI DE-A DOUA CĂRŢI A LUI SAMUEL

 6. Cum a reacţionat David când a auzit despre moartea lui Saul şi a lui Ionatan?

⁶ Evenimentele de la începutul domniei lui David (1:1—4:12). După ce Saul a murit pe muntele Ghilboa, un amalecit care fugise de pe câmpul de luptă a venit în grabă la David, la Ţiclag, ca să-i aducă vestea despre cele întâmplate. Sperând să câştige favoarea lui David, amalecitul a născocit povestea că el i-a luat viaţa lui Saul. Însă, în loc de laude, a primit ca răsplată moartea, întrucât se condamnase singur spunând că îl lovise pe „unsul lui Iehova“ (1:16). Noul rege, David, a compus atunci un cântec de jale, intitulat „Arcul“, în care a plâns moartea lui Saul şi a lui Ionatan. Partea cea mai emoţionantă a acestui cântec este cea în care David îşi exprimă iubirea nemărginită faţă de Ionatan: „Sunt îndurerat pentru tine, fratele meu Ionatan! Erai plin de farmec pentru mine! Iubirea ta era minunată pentru mine, mai presus de dragostea femeilor. Cum au căzut cei puternici şi cum au pierit armele de război!“ (1:17, 18, 26, 27).

 7. Ce alte evenimente au marcat prima parte a domniei lui David?

⁷ Îndrumaţi de Iehova, David şi oamenii lui s-au mutat cu familiile lor la Hebron, pe teritoriul lui Iuda. În 1077 î.e.n., bătrânii tribului au venit aici să-l ungă pe David rege peste ei. Generalul Ioab a devenit principalul susţinător al lui David. Însă Abner, comandantul armatei, l-a uns ca rege rival pe Iş-Boşet, un fiu al lui Saul. Între cele două armate ostile aveau loc cu regularitate ciocniri, iar Abner l-a ucis pe un frate al lui Ioab. În cele din urmă, Abner a trecut de partea lui David şi i-a adus-o pe Mical, fiica lui Saul, pentru care David plătise cu mult timp înainte preţul de mireasă. Însă Ioab, pentru a răzbuna uciderea fratelui său, s-a folosit de o ocazie şi l-a ucis pe Abner. David a fost profund mâhnit de această faptă, declinându-şi orice răspundere. Curând după aceea, Iş-Boşet însuşi a fost omorât, în timp ce „se odihnea de amiază“ (4:5).

 8. Cum a făcut Iehova ca domnia lui David peste întregul Israel să prospere?

⁸ David, rege la Ierusalim (5:1—6:23). După ce domnise în Iuda şapte ani şi şase luni, David a devenit un conducător de necontestat, iar reprezentanţii triburilor l-au uns rege peste întregul Israel. Cu această ocazie, el a fost uns pentru a treia oară (1070 î.e.n.). Una dintre primele acţiuni ale lui David ca domnitor peste întregul regat a fost cucerirea fortăreţei Sionului, din Ierusalim. Fortăreaţa era bine apărată de iebusiţi, dar David i-a luat prin surprindere, pătrunzând prin tunelul de apă. Apoi, el a făcut din Ierusalim capitala sa. Iehova al armatelor l-a binecuvântat pe David, înălţându-l din ce în ce mai mult. Chiar Hiram, bogatul rege al Tirului, i-a trimis lui David lemn preţios de cedru, precum şi lucrători pentru construirea casei regelui. Familia lui David a devenit numeroasă, iar Iehova a făcut ca domnia acestuia să prospere. Au urmat apoi alte două ciocniri cu filistenii, care îi provocau la război. În prima dintre acestea, Iehova a intervenit în favoarea lui David, făcând o spărtură în rândul duşmanilor la Baal-Peraţim şi dându-i victoria. În cea de-a doua, Iehova a înfăptuit un alt miracol, făcând să se audă „un zgomot de paşi printre vârfurile tufelor de baca“, prin care arăta că el însuşi mergea înaintea lui Israel pentru a pune pe fugă armatele filistenilor (5:24). Aceasta a fost încă o victorie răsunătoare pentru forţele armate ale lui Iehova!

 9. Descrieţi evenimentele legate de transportarea Arcei la Ierusalim.

⁹ Luând cu el 30 000 de oameni, David a mers să aducă arca legământului de la Baale-Iuda (Chiriat-Iearim) la Ierusalim. În timp ce Arca sfântă era transportată cu muzică şi cu multă bucurie, carul în care se afla aceasta s-a înclinat, iar Uza, care mergea pe lângă car, a întins mâna să o ţină. „Iehova s-a aprins de mânie împotriva lui Uza şi adevăratul Dumnezeu l-a lovit acolo pentru această faptă lipsită de respect.“ (6:7) Arca a fost pusă apoi în casa lui Obed-Edom şi, în următoarele trei luni, Iehova a binecuvântat din plin casa acestuia. După trei luni, David a venit să ia Arca pentru a o transporta de acolo în mod corespunzător. Arca a fost adusă în capitala lui David cu strigăte de bucurie, cu muzică şi cu dansuri. David şi-a exprimat bucuria, dansând înaintea lui Iehova, dar soţia sa Mical l-a criticat pentru aceasta. David a spus cu hotărâre: „Vreau să sărbătoresc acest eveniment înaintea lui Iehova“ (6:21). De aceea, Mical n-a avut copii până în ziua morţii ei.b

10. Ce legământ şi ce promisiune din partea lui Iehova sunt prezentate?

¹⁰ Legământul lui Dumnezeu cu David (7:1–29). Aici este descris un eveniment foarte important din viaţa lui David, care are legătură directă cu tema centrală a Bibliei: sfinţirea numelui lui Iehova prin intermediul Regatului aflat sub conducerea Seminţei promise. La baza acestui eveniment a stat dorinţa lui David de a construi o casă pentru arca lui Dumnezeu. Întrucât el însuşi locuia într-o frumoasă casă de cedru, David i-a spus lui Natan că dorea să construiască o casă pentru arca legământului lui Iehova. Prin intermediul lui Natan, Iehova l-a asigurat din nou pe David de bunătatea sa iubitoare faţă de Israel şi a încheiat cu el un legământ care avea să dăinuie pentru totdeauna. Însă nu David avea să construiască acea casă pentru numele lui Iehova, ci sămânţa lui. Mai mult, Iehova i-a făcut lui David următoarea promisiune plină de iubire: „Casa ta şi regatul tău vor fi întărite pe timp indefinit înaintea ta. Tronul tău va fi întărit pe timp indefinit“ (7:16).

11. Ce rugăciune a rostit David, exprimându-şi recunoştinţa?

¹¹ Copleşit de bunătatea manifestată de Iehova prin acest legământ pentru Regat, David şi-a exprimat recunoştinţa pentru toată bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu: „Există oare pe pământ vreo naţiune ca poporul tău, Israel, pe care Dumnezeu s-a dus să-l elibereze pentru sine ca popor, să-şi facă un nume şi să înfăptuiască pentru ei lucruri mari şi înfricoşătoare? . . . Şi tu, o, Iehova, ai devenit Dumnezeul lui!“ (7:23, 24). El s-a rugat cu ardoare ca numele lui Iehova să fie sfinţit şi ca propria lui casă să fie întărită înaintea Sa.

12. Ce războaie a purtat David, şi cum şi-a manifestat el bunătatea faţă de casa lui Saul?

¹² David extinde teritoriul Israelului (8:1—10:19). Însă David n-a guvernat în pace. El a mai avut de purtat multe războaie. David i-a bătut pe filisteni, pe moabiţi, pe locuitorii Ţobei, pe sirieni şi pe edomiţi, extinzând teritoriul Israelului până la hotarele stabilite de Dumnezeu (2 Sam. 8:1–5, 13–15; Deut. 11:24). Apoi şi-a îndreptat atenţia spre casa lui Saul pentru ca, de dragul lui Ionatan, să-şi exprime bunătatea iubitoare faţă de cei care mai erau în viaţă. Ţiba, un slujitor al lui Saul, i-a vorbit despre un fiu al lui Ionatan, Mefiboşet, care era olog de amândouă picioarele. David a poruncit imediat ca toate bunurile lui Saul să-i fie date lui Mefiboşet şi ca pământul acestuia să fie cultivat de Ţiba şi de slujitorii săi, asigurând hrana necesară casei lui Mefiboşet. Mefiboşet însă avea să mănânce la masa lui David.

13. Ce alte victorii i-a dat Iehova lui David pentru a-i arăta că era cu el?

¹³ Când regele Amonului a murit, David a trimis ambasadori la Hanun, fiul acestuia, pentru a-i transmite cuvintele sale pline de bunătate iubitoare. Sfătuitorii lui Hanun l-au acuzat însă pe David că i-a trimis să spioneze ţara. Drept urmare, aceşti ambasadori au fost umiliţi şi trimişi înapoi pe jumătate goi. Furios, David l-a trimis pe Ioab cu armata sa pentru a răzbuna răul făcut. Împărţindu-şi armata, el i-a înfrânt uşor pe amoniţi şi pe sirienii care veniseră în ajutorul acestora. Cu toate că şi-au regrupat forţele, sirienii au fost înfrânţi din nou de armatele lui Iehova aflate sub comanda lui David, suferind o pierdere de 700 de conducători de care şi 40 000 de călăreţi. Aceasta a fost încă o dovadă a favorii şi a binecuvântării lui Iehova revărsate asupra lui David.

14. Care au fost păcatele comise de David în legătură cu Bat-Şeba?

¹⁴ David păcătuieşte împotriva lui Iehova (11:1—12:31). În primăvara următoare, David l-a trimis din nou pe Ioab în Amon ca să asedieze Raba. În acest timp, David a rămas la Ierusalim. Într-o seară, de pe terasa casei sale, el a văzut-o din întâmplare pe frumoasa Bat-Şeba, soţia lui Urie, hetitul, în timp ce ea făcea baie. David a adus-o la el acasă, a avut relaţii cu ea, iar aceasta a rămas însărcinată. Încercând să ascundă nelegiuirea, David l-a chemat pe Urie din lupta de la Raba şi l-a trimis acasă pentru a se reface. Însă Urie a refuzat să se ducă acasă şi să aibă relaţii cu soţia lui, în timp ce Arca şi armata ‘locuiau în colibe’. Cuprins de disperare, David l-a trimis pe Urie înapoi la Ioab cu o scrisoare în care îi cerea: „Puneţi-l pe Urie în locul cel mai greu al luptei, iar voi retrageţi-vă din spatele lui, ca să fie lovit şi să moară“ (11:11, 15). Astfel, Urie a murit. După ce perioada de doliu a Bat-Şebei a trecut, David a adus-o imediat la el acasă, ea a devenit soţia lui şi i-a născut un copil.

15. Ce judecată profetică a rostit Natan împotriva lui David?

¹⁵ Lucrul acesta a fost rău în ochii lui Iehova. El l-a trimis pe profetul Natan la David cu un mesaj de condamnare. Natan i-a relatat lui David o întâmplare cu un om bogat şi unul sărac. Bogatul avea multe turme, iar săracul avea doar o mieluşea, pe care familia lui o îndrăgea mult şi care devenise pentru el „ca o fiică“. Însă, când a venit timpul să dea un ospăţ, bogatul n-a luat o oaie din turmele sale, ci mieluşeaua săracului. La auzul acestor cuvinte, David s-a aprins de mânie şi a spus: „Viu este Iehova că omul care a făcut aceasta merită să moară!“. Natan i-a spus atunci: „Tu eşti omul acela!“ (12:3, 5, 7). Apoi a rostit o judecată profetică, potrivit căreia soţiile lui David aveau să fie violate în public, casa lui avea să fie sfâşiată de lupte interne, iar fiul pe care urma să i-l nască Bat-Şeba avea să moară.

16. a) Care este semnificaţia numelor date celui de-al doilea fiu pe care Bat-Şeba i l-a născut lui David? b) Care a fost rezultatul final al atacului împotriva Rabei?

¹⁶ Profund mâhnit şi plin de căinţă, David a recunoscut în mod deschis: „Am păcătuit împotriva lui Iehova“ (12:13). Potrivit cuvântului lui Iehova, copilul care s-a născut în urma acestei relaţii adultere a murit după şapte zile de boală. (Mai târziu, David a avut alt fiu de la Bat-Şeba, căruia i-au pus numele Solomon. Rădăcina acestui cuvânt înseamnă „pace“. Iehova i-a trimis un mesaj prin Natan, spunându-i să-i pună şi numele Iedidia, care înseamnă „Iubit de Iehova“.) După cutremurătoarea întâmplare prin care trecuse, David a fost chemat de Ioab la Raba, unde se făceau pregătiri pentru atacul final. După ce au fost capturate rezervele de apă ale oraşului, Ioab i-a acordat în mod respectuos regelui onoarea de a cuceri el însuşi oraşul.

17. Ce necazuri au început să apară în casa lui David?

¹⁷ Probleme în casa lui David (13:1—18:33). Necazurile din casa lui David au început când Amnon, unul dintre fiii lui David, s-a îndrăgostit în mod pătimaş de Tamar, sora fratelui său vitreg Absalom. Prefăcându-se că este bolnav, Amnon a cerut ca frumoasa Tamar să vină să-l îngrijească. El a violat-o, iar apoi a urât-o atât de mult, încât a alungat-o, umilind-o şi mai mult. Absalom a plănuit să se răzbune şi a aşteptat momentul potrivit. Doi ani mai târziu, el a dat un ospăţ, la care au fost invitaţi Amnon şi toţi ceilalţi fii ai regelui. Când inima i s-a înveselit de vin, Amnon a fost luat prin surprindere şi a fost omorât din porunca lui Absalom.

18. Prin ce şiretlic a fost adus Absalom din exil?

¹⁸ Temându-se de mânia regelui, Absalom a fugit la Gheşur, unde a stat trei ani în semiexil. Între timp, Ioab, comandantul armatei lui David, a plănuit să-l împace pe David cu Absalom. El a aranjat ca o femeie înţeleaptă din Tecoa să-i prezinte regelui o întâmplare imaginară în care era vorba despre răsplată, exil şi pedeapsă. Când regele a pronunţat hotărârea judecătorească, femeia a dezvăluit adevăratul motiv pentru care venise, şi anume faptul că însuşi fiul regelui, Absalom, se afla în exil, la Gheşur. Deşi şi-a dat seama că Ioab pusese la cale această acţiune, David i-a permis fiului său să se întoarcă la Ierusalim. Au mai trecut însă doi ani până când regele a consimţit să se întâlnească personal cu Absalom.

19. Ce complot a devenit evident, şi cu ce rezultat pentru David?

¹⁹ În pofida bunătăţii iubitoare pe care i-o arătase David, la scurt timp după aceea Absalom a urzit un complot pentru a uzurpa tronul tatălui său. Întrucât îi depăşea în frumuseţe pe toţi vitejii lui Israel, Absalom a devenit din ce în ce mai ambiţios şi mai mândru. Când părul lui bogat era tuns o dată pe an, cântărea aproximativ 2,3 kilograme (2 Sam. 14:26, nota de subsol). În mod subtil, Absalom a început să fure inima bărbaţilor lui Israel. În cele din urmă, complotul a devenit evident. Obţinând permisiunea tatălui său de a se duce la Hebron, rebelul Absalom şi-a dezvăluit scopul şi a chemat tot Israelul să sprijine revolta împotriva lui David. În timp ce un mare număr de israeliţi au trecut de partea fiului său rebel, David a fugit din Ierusalim împreună cu câţiva slujitori loiali, între care şi Itai, gatitul, care a spus: „Viu este Iehova şi viu este domnul şi regele meu că oriunde va fi domnul şi regele meu, fie pentru moarte, fie pentru viaţă, acolo va fi şi slujitorul tău!“ (15:21).

20, 21. a) Ce evenimente au avut loc în perioada în care David a fost fugar, şi cum s-a împlinit profeţia rostită de Natan? b) Care a fost sfârşitul trădătorului Ahitofel?

²⁰ În timp ce fugea din Ierusalim, David a aflat că Ahitofel, unul dintre cei mai de încredere sfătuitori ai săi, îl trădase. Atunci regele s-a rugat: „O, Iehova, schimbă, te rog, sfatul lui Ahitofel în nebunie!“ (15:31). Ţadoc şi Abiatar, preoţi loiali lui David, precum şi Huşai, architul, au fost trimişi înapoi la Ierusalim ca să urmărească acţiunile lui Absalom şi să-i trimită veşti despre acestea. Între timp, David l-a întâlnit în pustiu pe Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, care i-a spus că stăpânul său aştepta ca regatul să revină casei lui Saul. În timp ce David trecea, Şimei, un om din casa lui Saul, l-a blestemat pe rege şi a aruncat după el cu pietre, însă David nu i-a lăsat pe oamenii lui să-l răzbune.

²¹ După ce s-a întors la Ierusalim, uzurpatorul Absalom, urmând sfatul lui Ahitofel, a avut relaţii sexuale cu concubinele tatălui său „sub ochii întregului Israel“, împlinind astfel judecata profetică rostită de Natan (16:22; 12:11). Ahitofel l-a mai sfătuit pe Absalom să strângă o armată de 12 000 de bărbaţi şi să-l urmărească pe David în pustiu. Însă Huşai, care câştigase încrederea lui Absalom, a propus un alt plan de acţiune şi, întocmai cum se rugase David, sfatul lui Ahitofel a fost zădărnicit. Profund dezamăgit, Ahitofel s-a dus acasă şi s-a spânzurat, aşa cum avea să facă mai târziu Iuda. Planurile lui Absalom au fost dezvăluite în secret de Huşai preoţilor Ţadoc şi Abiatar care, la rândul lor, l-au înştiinţat pe David în pustiu.

22. Ce mâhnire a umbrit victoria lui David?

²² Astfel, David a putut să traverseze Iordanul şi să aleagă locul luptei în pădurea de la Mahanaim. Acolo, şi-a desfăşurat trupele şi a poruncit ca Absalom să fie tratat cu blândeţe. Rebelii au suferit o înfrângere zdrobitoare. În timp ce Absalom fugea pe un catâr printr-o pădure deasă, capul i s-a prins în ramurile joase ale unui copac gros şi a rămas agăţat. Găsindu-l, Ioab l-a ucis, încălcând în mod flagrant porunca regelui. Când a aflat de moartea fiului său, David a fost cuprins de o mare mâhnire, căreia i-a dat glas într-un bocet: „Fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! O, de-aş fi murit eu în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!“ (18:33).

23. Ce evenimente au avut loc cu ocazia întoarcerii regelui la Ierusalim?

²³ Evenimentele de la sfârşitul domniei lui David (19:1—24:25). David a continuat să-l plângă cu mare durere pe fiul său până când Ioab l-a îndemnat să-şi reia poziţia legitimă de rege. Apoi l-a numit pe Amasa conducător al armatei în locul lui Ioab. Când s-a întors, a fost întâmpinat de popor, inclusiv de Şimei, căruia David i-a cruţat viaţa. Mefiboşet a venit şi el să-şi susţină cauza, iar David i-a dat o moştenire egală cu a lui Ţiba. Întregul Israel şi Iuda s-au unit încă o dată sub conducerea lui David.

24. Ce evenimente, în care a fost implicat tribul lui Beniamin, au mai avut loc?

²⁴ Îl aşteptau însă şi alte necazuri. Şeba, un beniaminit, s-a autoproclamat rege şi i-a îndepărtat pe mulţi de la David. Amasa, căruia David îi poruncise să-şi strângă oamenii pentru a reprima rebeliunea, s-a întâlnit cu Ioab, care l-a omorât mişeleşte. Ioab a preluat apoi conducerea armatei şi l-a urmărit pe Şeba până în oraşul Abel-Bet-Maaca, pe care l-a asediat. Urmând sfatul unei femei înţelepte, locuitorii oraşului l-au executat pe Şeba, iar Ioab s-a retras. Din cauză că Saul îi ucisese pe gabaoniţi, iar vina de sânge nu fusese răzbunată, asupra Israelului s-a abătut o foamete, care a ţinut trei ani. Pentru a îndepărta vina de sânge au fost executaţi şapte fii din casa lui Saul. Mai târziu, într-o altă luptă cu filistenii, David abia a scăpat cu viaţă, fiind salvat de Abişai, nepotul său. Bărbaţii lui David au jurat că nu-l vor mai lăsa să iasă la luptă cu ei, ‘ca să nu stingă lampa lui Israel’ (21:17). Apoi, trei dintre vitejii lui David s-au remarcat în luptă, doborând câţiva uriaşi ai filistenilor.

25. Ce sentimente sunt exprimate în cântările lui David, consemnate în continuare?

²⁵ Aici, scriitorul îşi întrerupe relatarea, introducând o cântare a lui David pentru Iehova, cântare care are o paralelă în Psalmul 18. În ea, David exprimă mulţumiri pentru că fusese eliberat „din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul“. El afirmă plin de bucurie: ‘Iehova este stânca mea, fortăreaţa mea şi Cel ce mă scapă. Cel ce dă mari victorii regelui său şi arată bunătate iubitoare faţă de unsul său, faţă de David şi faţă de sămânţa lui pe timp indefinit!’ (22:1, 2, 51). Urmează apoi ultima cântare a lui David, în care el declară: „Spiritul lui Iehova a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea“ (23:2).

26. Ce se spune despre vitejii lui David, şi cum a arătat el respect pentru sângele, sau viaţa, lor?

²⁶ Revenind la relatarea istorică, este prezentată lista cu vitejii lui David, dintre care trei s-au remarcat în mod deosebit. Aceştia au luat parte la un eveniment care a avut loc după ce filistenii au instalat un avanpost în Betleem, oraşul natal al lui David. David a avut o dorinţă: „Oh, de-aş putea să beau apă din rezervorul de la poarta Betleemului!“ (23:15). Atunci, cei trei viteji şi-au croit drum prin tabăra filistenilor, au scos apă din rezervor şi i-au dus-o lui David. Însă David a refuzat să bea. El a vărsat apa pe pământ, zicând: „Departe de mine gândul, o, Iehova, să fac lucrul acesta! Să beau eu sângele acestor bărbaţi care s-au dus, punându-şi sufletul în pericol?“ (23:17). În ochii lui, această apă echivala cu sângele, sau cu viaţa pe care ei şi-o riscaseră pentru el. Sunt enumeraţi apoi 30 dintre cei mai viteji bărbaţi ai armatei sale, precum şi faptele lor de vitejie.

27. Care a fost ultimul păcat comis de David? Cum s-a pus capăt plăgii care a urmat?

²⁷ În final, David a păcătuit făcând numărătoarea poporului. După ce l-a implorat pe Dumnezeu să-i arate îndurare, lui David i s-a dat posibilitatea să aleagă una dintre următoarele trei pedepse: şapte ani de foamete, trei luni de înfrângeri militare sau trei zile de ciumă în ţară. David a răspuns: „Te rog, să cădem în mâna lui Iehova, căci multe sunt îndurările lui; dar să nu cad în mâna omului“ (24:14). Ciuma care s-a abătut asupra întregii naţiuni a ucis 70 000 de oameni. Aceasta a încetat când David, acţionând potrivit instrucţiunilor primite de la Iehova prin intermediul lui Gad, a cumpărat aria de treierat a lui Aravna, unde i-a adus lui Iehova jertfe arse şi jertfe de comuniune.

DE CE ESTE DE FOLOS

28. Ce avertismente categorice se găsesc în A doua carte a lui Samuel?

²⁸ În A doua carte a lui Samuel se găsesc multe lucruri folositoare pentru cititorul de astăzi! Aproape toate sentimentele umane sunt descrie aici într-un limbaj viu, foarte expresiv. Astfel, suntem avertizaţi în termeni categorici cu privire la rezultatele dezastruoase ale ambiţiei şi ale răzbunării (3:27–30), ale dorinţei greşite după partenerul de căsătorie al altuia (11:2–4, 15–17; 12:9, 10), ale trădării (15:12, 31; 17:23), ale iubirii bazate în exclusivitate pe pasiune (13:10–15, 28, 29), ale judecăţii pripite (16:3, 4; 19:25–30) şi ale desconsiderării faptelor de devoţiune ale altora (6:20–23).

29. Ce exemple excelente ale unor persoane care au avut o conduită dreaptă şi au acţionat corect se găsesc în A doua carte a lui Samuel?

²⁹ Totuşi, din A doua carte a lui Samuel tragem cele mai mari foloase dacă examinăm aspectele ei pozitive şi urmăm numeroasele exemple excelente ale unor persoane care au avut o conduită dreaptă şi au acţionat corect. David este un model în ce priveşte devoţiunea exclusivă faţă de Dumnezeu (7:22), umilinţa înaintea lui Dumnezeu (7:18), glorificarea numelui lui Iehova (7:23, 26), adoptarea unui punct de vedere corect în mijlocul necazurilor (15:25), căinţa sinceră (12:13), fidelitatea faţă de promisiunile făcute (9:1, 7), păstrarea echilibrului în încercări (16:11, 12), încrederea neclintită în Iehova (5:12, 20) şi respectul profund faţă de dispoziţiile lui Iehova şi faţă de numirile făcute de el (1:11, 12). Nu este de mirare că despre David se spune că a fost „un om după inima lui [Iehova]“! (1 Sam. 13:14)

30. Ce principii se pot desprinde din A doua carte a lui Samuel?

³⁰ Din A doua carte a lui Samuel se pot totodată desprinde multe principii biblice. Iată câteva dintre ele: responsabilitatea colectivă (2 Sam. 3:29; 24:11–15), bunele intenţii nu modifică cerinţele lui Dumnezeu (6:6, 7), în cadrul sistemului teocratic al lui Iehova trebuie respectată autoritatea (12:28), sângele trebuie considerat sacru (23:17), vina de sânge pretinde ispăşire (21:1–6, 9, 14), o persoană înţeleaptă poate preveni un dezastru pentru mulţi (2 Sam. 20:21, 22; Ecl. 9:15) şi necesitatea de a rămâne loiali faţă de organizaţia lui Iehova şi faţă de reprezentanţii săi „fie pentru moarte, fie pentru viaţă“ (2 Sam. 15:18–22).

31. Cum prezintă A doua carte a lui Samuel unele aspecte privitoare la Regatul lui Dumnezeu, potrivit cu ceea ce confirmă Scripturile greceşti creştine?

³¹ Mai presus de orice, A doua carte a lui Samuel îndreaptă atenţia spre Regatul lui Dumnezeu şi prezintă cu anticipaţie unele aspecte remarcabile privitoare la acest Regat, pe care Dumnezeu i l-a încredinţat ‘fiului lui David’, Isus Cristos (Mat. 1:1). Jurământul pe care Iehova i l-a făcut lui David cu privire la un regat care va fi întărit pe timp indefinit (2 Sam. 7:16) este citat în Faptele 2:29–36 cu referire la Isus. De asemenea, faptul că profeţia: „Eu îi voi fi tată, iar el îmi va fi fiu“ (2 Sam. 7:14) se referă la Isus este demonstrat în Evrei 1:5. Lucrul acesta a fost confirmat şi de glasul lui Iehova, care a vorbit din cer: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“ (Mat. 3:17; 17:5). De asemenea, în cuvintele pe care i le-a adresat Mariei cu privire la Isus, îngerul Gabriel s-a referit la legământul pentru Regat încheiat cu David: „El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt, iar Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. El va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi regatul său nu va avea sfârşit“ (Luca 1:32, 33). Cât de emoţionantă este această promisiune referitoare la Sămânţa Regatului pe măsură ce ea îşi dezvăluie sub ochii noştri diferitele ei faţete!

[Note de subsol]