Pentru ca David să nu încerce să se justifice, Natan i-a spus o poveste care în mod sigur avea să atingă inima fostului păstor. El a vorbit despre doi oameni, unul bogat şi unul sărac. Cel bogat avea „foarte multe oi şi vite“, dar cel sărac n-avea „decât o mieluşea“. La omul bogat a venit un oaspete. El a vrut să-i pregătească ceva de mâncare, însă, în loc să ia una dintre oile sale, a luat singura mieluşea a săracului. Crezând, probabil, că povestea era adevărată, David s-a aprins de mânie şi a strigat: „Omul care a făcut aceasta merită să moară!“ De ce? Deoarece „n-a avut milă“, a spus David în continuare (versetele 2–6).a