ANATOT
1. Un beniaminit, fiu al lui Becher (1Cr 7:8).
2. Una dintre căpeteniile poporului. Un descendent al lui Anatot — dacă nu chiar el însuși — și-a pus sigiliul ca autentificare pe o promisiune solemnă, făcută în scris în zilele lui Neemia. Prin această promisiune, poporul se angaja să umble pe calea lui Iehova, practicând închinarea adevărată (Ne 9:38; 10:1, 19).
3. Oraș levitic de pe teritoriul lui Beniamin (Ios 21:17, 18; 1Cr 6:60). Numele orașului se regăsește în denumirea micului sat Anata, aflat la mai puțin de 5 km N-N-E de Ierusalim. Situl vechiului oraș este identificat cu Ras el-Kharrubeh, aflat la circa 800 m S-V de Anata, pe un teren deluros. Din acest loc înalt se poate vedea Valea Iordanului și partea de nord a Mării Sărate. Din Anatot erau doi dintre vitejii lui David (2Sa 23:27; 1Cr 12:3). În acest oraș l-a exilat Solomon pe Abiatar, punându-se astfel capăt liniei marilor preoți ce proveneau din casa lui Eli (1Re 2:26). Anatotul a fost unul dintre orașele ‘năpăstuite’ aflate în calea armatelor asiriene invadatoare (Is 10:30).
Și Ieremia a fost din Anatot. El a fost respins ca profet de concitadinii săi, care l-au amenințat cu moartea fiindcă anunța mesajele din partea lui Iehova. De aceea, Iehova a profețit că asupra orașului avea să se abată nenorocirea (Ier 1:1; 11:21–23; 29:27). Acest lucru s-a întâmplat când babilonienii au invadat țara. Înainte de căderea Ierusalimului, Ieremia și-a exercitat dreptul legitim de a cumpăra ogorul din Anatot al vărului său, ca semn al restabilirii ce urma să aibă loc după exil (Ier 32:7–9). În primul grup de israeliți care s-au întors împreună cu Zorobabel din exil s-au numărat 128 de bărbați din Anatot. Astfel, printre orașele repopulate ca împlinire a profeției lui Ieremia, a fost și Anatotul (Ezr 2:23; Ne 7:27; 11:32).