Întrebări de la cititori

● În faţa unor încercări sau sarcini grele, este oare potrivit să cerem lui Dumnezeu „o măsură dublă“ din spiritul său, aşa cum a făcut Elisei?

În loc să aveţi sentimentul că în asemenea împrejurări aţi avea nevoie să cereţi ‘de două ori mai mult’ spiritul sfînt, ar fi mai bine să vă însuşiţi un mod de a gîndi potrivit căruia să-i cereţi lui Dumnezeu să vă dea spiritul sfînt potrivit nevoilor voastre.

După ce profetul Ilie traversase Iordanul şi cu puţin înainte ca el să fie ridicat la cer într-un car de foc, asociatul şi succesorul său, profetul Elisei i-a adresat o cerere deosebită. El i-a spus, potrivit versiunii King James: „Te rog să vină peste mine o măsură dublă din spiritul tău!“ (II Regi 2:9). Bazîndu-se pe aceste cuvinte, unii creştini au considerat că ar avea nevoie de o „măsură dublă“ din spiritul lui Dumnezeu şi unii chiar s-au rugat lui Dumnezeu în acest sens.

Dar Traducerea Lumii Noi ne ajută să înţelegem mai bine cererea lui Elisei. Aici noi citim: „Te rog (fă) să-mi parvină două părţi din spiritul tău!“ (II Regi 2:9). Elisei cerea partea primului născut. Cum aşa?

Aceste cuvinte ale lui Elisei ne amintesc de modul în care erau repartizate bunurile unui israelit după moartea sa. Fiecare fiu primea o parte de moştenire, dar primul născut sau fiul cel mai mare aflat încă în viaţă, primea o măsură dublă şi în acelaşi timp responsabilitatea de a lua conducerea casei. — Deuteronomul 21:17.

Cînd Dumnezeu a hotărît că Ilie trebuia să părăsească scena şi rolul său de profet principal în Israel, Elisei a fost ales pentru a-i lua locul. El nu avea să fie singurul profet, căci mai existau bărbaţi cunoscuţi sub numele de „fiii profeţilor“ (II Regi 2:3, 5). În calitatea sa de prim succesor al lui Ilie, Elisei avea să ocupe însă o poziţie dominantă printre aceşti bărbaţi (II Regi 4:38; 6:1–3). Aceştia aveau o măsură din spiritul lui Dumnezeu şi exercitau anumite funcţii profetice, dar Elisei era ca un fiu întîi născut al lui Ilie şi putea deci să ceară în mod legitim două părţi din spiritul lui Ilie.

Iehova Dumnezeu acordă spiritul sfînt închinătorilor săi fideli potrivit nevoilor lor şi situaţiei în care se găsesc. Cînd s-a dovedit că Moise avea nevoie de ajutor pentru a conduce numerosul popor al lui Israel, Dumnezeu a ordonat să fie aleşi 70 de bătrîni capabili pentru a sprijini pe slujitorul său. El i-a spus lui Moise: „Eu va trebui să ridic o parte din spiritul care este asupra ta şi să-l pun asupra lor, iar ei trebuie să te ajute să porţi sarcina poporului“ (Numerele 11:16, 17). Aceasta a însemnat oare că Moise n-ar mai fi avut destul spirit sfînt, că avea să fie lipsit în vreo măsură de el? Nu; Dumnezeu avea să-i dea lui Moise şi celor 70 de adjuncţi ai săi o parte de spirit sfînt pe deplin îndestulătoare pentru a le permite să-şi asume viitoarele lor obligaţii. În acelaşi fel, atît Elisei cît şi „fiii profeţilor“ aveau să primească suficient spirit pentru a-şi îndeplini sarcinile şi pentru a înfrunta încercările care-i aşteptau.

Creştinii primesc şi ei o parte abundentă de spirit sau forţă de acţiune de la Dumnezeu. Bineînţeles, ei au datoria să trăiască în aşa fel încît să nu împiedece prezenţa şi operaţiunea spiritului sfînt (vezi Efeseni 4:30). De asemenea ei trebuie să se roage pentru a primi această forţă, exercitînd credinţă în cuvintele lui Isus care a spus: „Dacă, deci, voi, deşi sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl care este în cer va da spiritul sfînt celor care i-l cer!“ (Luca 11:13). Noi putem fi siguri că Dumnezeu „nu-şi dă spiritul său cu măsură“ nici cu zgîrcenie (Ioan 3:34). În loc de o „măsură dublă,“ el ne va da măsura de spirit sfînt de care avem nevoie pentru a înfrunta problemele, pentru a participa la importanta lucrare de predicare a „veşti bune a regatului“ şi pentru a înţelege şi a pune în practică Cuvîntul său. — Matei 24:14.