MUNTELE MĂSLINILOR

Lanț de dealuri calcaroase și rotunjite, aflat la est de Ierusalim (de cealaltă parte a văii Chedron), la distanță „de o zi de sabat” (Eze 11:23; Za 14:4; Fa 1:12). Acest lanț are trei culmi importante. Muntele Scopus, culmea cea mai înaltă și cea mai nordică, măsoară aproximativ 820 m înălțime, depășind altitudinea la care se află Ierusalimul. Muntele Scandalului, sau Muntele Distrugerii, este culmea cea mai sudică și are circa 740 m înălțime. Culmea centrală, care se află în dreptul Muntelui Templului și care atinge o înălțime maximă de 812 m, este cea numită de regulă în Biblie Muntele Măslinilor. În vechime, acest lanț deluros era acoperit cu palmieri, mirți, arbori de ulei și foarte mulți măslini (Ne 8:15). De fapt, de la acești măslini provine numele său. Însă, în 70 e.n., în timpul asedierii Ierusalimului de către romani, Muntele Măslinilor a fost defrișat (Războiul iudeilor, V, XII, 4).

Muntele Măslinilor este menționat în contextul unor evenimente importante în istoria biblică. De exemplu, când fugea de fiul său Absalom, care a încercat să-i uzurpe tronul, regele David a urcat Muntele Măslinilor desculț și plângând (2Sa 15:14, 30, 32). Solomon a construit locuri înalte pentru închinarea idolatră „în dreapta Muntelui Distrugerii”, adică la sud de acest munte; mai târziu însă, regele Iosia a făcut aceste locuri nepotrivite pentru închinare (1Re 11:7; 2Re 23:13). În secolul I e.n., Isus Cristos a fost de multe ori cu discipolii în grădina Ghetsimani, aflată pe Muntele Măslinilor sau în apropiere (Mt 26:30, 36; Ioa 18:1, 2). Când veneau la Ierusalim, Isus și discipolii obișnuiau să înnopteze în Betania, situată pe versantul estic al Muntelui Măslinilor; fără îndoială, ei înnoptau acasă la Marta, Maria și Lazăr (Mt 21:17; Mr 11:11; Lu 21:37; Ioa 11:1). Muntele Măslinilor este menționat și în contextul intrării triumfale a lui Isus în Ierusalim. Se pare că Isus, călare pe un măgăruș, a pornit atunci din Betfaghe, de lângă Betania, și a traversat Muntele Măslinilor (Mt 21:1, 2; Mr 11:1; Lu 19:29). Isus se afla pe Muntele Măslinilor când le-a explicat discipolilor care avea să fie „semnul prezenței” sale (Mt 24:3; Mr 13:3). Iar după învierea sa, de pe acest munte s-a înălțat la cer (Fa 1:9-12).