Puternicul Babilon — a treia putere mondială

Babilonul antic a ajuns la apogeu sub domnia lui Nabucodonosor, a transmis religia ei la lume şi a fost cucerit într–o singură noapte. Cunoscînd mai multe lucruri despre acest oraş, vă veţi întări convingerea că Biblia este exactă şi că profeţiile ei uimitoare se împlinesc negreşit.

PUTERNICUL Babilon se întindea maiestuos de o parte şi de alta a Eufratului, în Mesopotamia meridională. El era „podoaba regatelor“, un centru de importanţă religioasă, comercială şi militară (Isaia 13:19). El deţinea mari bogăţii, splendide clădiri şi faimoasele grădini cunoscute în întreaga lume. Era puterea mondială a timpului!

Cu toate acestea, Ieremia, profetul lui Iehova, a fost inspirat să scrie: „Şi Babilonul va trebui să devină grămezi de pietre, vizuina şacalilor, un obiect de stupefacţie, un lucru la care să fluieri de uimire, fără nici un locuitor.“ — Ieremia 51:37.

Cine şi–ar fi putut oare închipui că acest oraş grandios va fi într–o bună zi complet distrus? Şi totuşi, orgoliosul Babilon de altădată nu mai este decît o dezolantă grămadă de ruine aflate la vreo opt kilometri sud de Bagdad, în sud–estul Iraqului. Ce anume i–a provocat căderea?

Babilonul, unul dintre cele mai vechi oraşe din lume, a fost fondat de Nimrod, un strănepot al lui Noe şi puternic vînător în opoziţie cu Iehova (Geneza 10:8–10). Însă perioada care ne interesează este mult ulterioară timpului lui Nimrod. Este perioada în care atît Egiptul cît şi Asiria încetaseră să mai fie puteri mondiale dominante.

Babilonul în timpul lui Nabucodonosor

Cu aproximativ 2 600 de ani în urmă, în 632 î.e.n., babilonienii şi aliaţii lor au înfrînt Asiria.a Apoi Babilonul a luat locul Asiriei, devenind, astfel, a treia putere mondială din istoria biblică.

Nabucodonosor, care luase tronul acestui imperiu neobabilonian, era nu numai un cuceritor, ci şi un constructor de oraşe. Puternicele şi impozantele clădiri ale Babilonului pot fi, în mare parte, atribuite lui. Au fost dezgropate o mare cantitate de cărămizi avînd pe ele numele său „Nabucodonosor“ acelaşi Nabucodonosor menţionat atît de frecvent în cărţile biblice ale lui Ieremia şi Daniel şi acel Nabucodonosor care a rostit arogantele cuvinte relatate în Biblie: „Nu este oare acesta Babilonul cel Mare pe care eu însumi l–am construit?“ — Daniel 4:30.

Babilonul era înconjurat de două mari ziduri, iar spaţiul dintre ele era umplut cu pietriş. Acestea împreună constituiau o barieră a cărei înălţime atingea 24 de metri. În exteriorul acestor ziduri se afla un canal cu o lăţime variind între 20 şi 80 de metri, şi care era căptuşit în întregime cu cărămizi. Pe el circulau ambarcaţiuni de tot felul.

Drumul principal dinspre nord trecea prin poarta Ishtar, înaltă de 12 metri, şi se prelungea în artera principală a oraşului, Drumul Procesiunilor. Palatul lui Nabucodonosor se afla pe partea dreaptă, în spatele Porţii Ishtar. Imensa sală a tronului măsura 52 × 17 metri. Poate şi zidurile ce duceau la el erau ornate cu plăci din cărămizi smălţuite, viu colorate care reprezentau figuri de lei, tauri şi dragoni. Unul dintre aceşti lei este expus la Paris, în muzeul Luvru.

Religia Babilonului

Numele ebraic al oraşului, Babel, înseamnă „încurcătură“, în timp ce numele sumerian şi cel accadian înseamnă „Poarta lui Dumnezeu“. Ambele semnificaţii sînt legate de religia Babilonului. Unii savanţi afirmă că dumnezeul babilonian Marduk (Merodac, în Biblie) ar putea să fie Nimrod zeificat. Religia babiloniană avea diferite triade de divinităţi. Una dintre ele era formată din Sin (dumnezeul Lunii), Samaş (dumnezeul Soarelui) şi Ishtar (zeiţa dragostei şi fertilităţii).

Astrologia avea un rol preponderent în Babilon. Babilonienii au denumit planetele cunoscute pe vremea aceea după numele celor cinci zeităţi principale ale lor. O lucrare istorică modernă spune: „Noi numim aceste planete cu denumirile lor romane, dar romanii au adoptat termenii babilonieni, limitîndu–se la a–i traduce prin echivalentul lor folosit la Roma. Astfel, planeta Ishtar, zeiţa dragostei, a devenit Venus, iar planeta Marduk a devenit Jupiter.b Termenul „caldeean“, folosit de babilonieni, a ajuns să fie aproape sinonim cu „astrolog“.

Biblia spune că Babilonul era „o ţară a imaginilor cioplite“ şi a „idolilor bălegaţi“ (Ieremia 50:2, 38). Cu toate acestea, concepţiile lui religioase au devenit o importantă sursă de inspiraţie pentru alte religii de pe întregul pămînt. Profesorul Morris Jastrow afirmă următoarele în cartea sa The Religion of Babylonia and Assyria: „În lumea antică, înainte de apariţia creştinismului, Egiptul, Persia şi Grecia au suferit influenţa religiei babiloniene.“ Mai tîrziu, multe dintre falsele ei învăţături au fost adoptate şi propagate chiar de către bisericile creştinătăţii. Din această cauză imperiul mondial al religiei false este denumit în Biblie „Babilonul cel Mare“. — Apocalips 17:3–5.

Ierusalimul cucerit de către babilonieni

Profetul Isaia a trăit pe vremea cînd lumea antică era sub stăpînirea Asiriei, cea de–a doua putere mondială. Totuşi, el a fost inspirat de Dumnezeu să profeţească faptul că Ierusalimul avea să fie distrus nu de către puternicii asirieni din timpul acela, ci de babilonieni (Isaia 39:6, 7). S–a adeverit oare această profeţie? Să vedem.

La un secol după epoca lui Isaia, Babilonul, împreună cu aliaţii lui, cucereşte Asiria devenind noua putere mondială. Apoi, în 617 î.e.n., Nabucodonosor, regele Babilonului, i–a luat prizonieri pe Ioiachin, regele Ierusalimului, şi pe alţi oameni proeminenţi din ţară şi i–a dus în exil în Babilon. Nabucodonosor l–a făcut rege la Ierusalim pe Mattania şi „i–a schimbat numele în Zedechia“. — 2 Regi 24:11–17.

Documentele babiloniene descoperite de arheologi confirmă şi ele acest eveniment. Cronica babiloniană — nişte tăbliţe antice din argilă pe care erau consemnate principalele evenimente — spune că regele Babilonului „a asediat Ierusalimul, oraşul lui Iuda; (...) a ocupat oraşul şi l–a luat prizonier pe rege; el a numit un rege ales de el, primea un mare tribut şi (i–)a trimis în Babilon.“

Biblia mai menţionează şi raţia de alimente pe care o primea Ioiachin în timpul exilului în Babilon (2 Regi 25:27–30). În Babilon arheologii au descoperit documente administrative care se referă la raţia de alimente dată atît lui „Ioiachin, regele,“ cît şi „fiilor regelui lui Iuda“.

Deşi locuitorii Ierusalimului erau legaţi de Iehova printr–un legămînt, ei au refuzat cu încăpăţînare să urmeze căile lui Dumnezeu şi să dea ascultare profeţilor săi. Iehova a zis că ei „şi–au înţepenit gîtul ca să nu asculte de cuvintele [sale]“ şi i–a avertizat prin intermediul lui Ieremia: „Şi pe întregul Iuda îl voi da în mîna regelui Babilonului şi, de fapt, el îi va duce în exil în Babilon şi îi va doborî cu sabia.“ — Ieremia 19:15; 20:4.

Astfel, cînd Zedechia s–a răzvrătit împotriva lui Nabucodonosor, babilonienii s–au întors şi au asediat oraşul. La 9 Tamuz, anul 607 î.e.n., ei au făcut o spărtură în zidurile oraşului, au incendiat templul, au dărîmat zidurile oraşului şi i–au dus ca prizonieri în Babilon pe Zedechia şi o mare parte a populaţiei. Cuvintele lui Iehova s–au împlinit într–adevăr: „şi toată această ţară trebuie să devină un loc devastat, un obiect de stupefacţie, şi aceste naţiuni vor trebui să–i slujească regelui Babilonului şaptezeci de ani.“ — Ieremia 25:11.

Imaginea din visul lui Nabucodonosor

Mai tîrziu, Nabucodonosor, regele Babilonului, capul puterii mondiale din acel timp, a primit unele informaţii extraordinare. Dumnezeu l–a făcut să vadă în somn o imensă imagine. Visul a revelat istoria mondială începînd cu timpul lui Nabucodonosor, continuînd cu puterile mondiale Medo–Persia, Grecia şi Roma, în ordine succesivă, şi ajungînd pînă în zilele noastre, cînd guvernele umane vor fi definitiv înlocuite cu Regatul lui Dumnezeu. Daniel, profetul lui Dumnezeu, i–a spus lui Nabucodonosor: „Însuşi marele Dumnezeu i–a făcut cunoscut regelui ce trebuie să se întîmple după aceasta. Iar visul este sigur şi interpretarea lui este demnă de încredere.“ — Daniel 2:28–45.

Nabucodonosor a învăţat din proprie experienţă şi într–un mod cît se poate de clar că Dumnezeu poate interveni în afacerile lumii, că „Cel Preaînalt este Stăpînitor în regatul oamenilor şi că îl dă cui vrea el.“ — Daniel 4:25.

Pustiirea Babilonului este profeţită

Însă extrema cruzime cu care babilonienii au tratat poporul lui Dumnezeu nu avea să rămînă nepedepsită. Prin intermediul lui Ieremia Dumnezeu a zis: „Şi eu îi voi plăti Babilonului şi tuturor locuitorilor din Caldea pentru toată răutatea lor pe care au săvîrşit–o în Sion în faţa ochilor voştri.“ Iar prin intermediul lui Isaia a zis: „Îi ridic împotriva lor pe mezi.“ — Ieremia 51:24; Isaia 13:17.

Cu circa două secole înainte, Iehova a indicat chiar şi numele cuceritorului care avea să doboare Babilonul şi să–i elibereze poporul — Cirus, cunoscut şi sub numele de Cirus cel Mare. Profeţia referitoare la Cirus spunea că vor fi deschise „înaintea lui uşile cu două canaturi, astfel încît nici chiar porţile nu vor fi închise“ (Isaia 44:26—45:1). S–a întîmplat oare aşa ceva? Să lăsăm să răspundă istoria.

Căderea Babilonului

Cînd cei 70 de ani de captivitate profeţiţi cu privire la evrei se apropiau de sfîrşit, mezii şi perşii se aflau în marş spre Babilon. Nabonid, regele Babilonului, tocmai fugise dinaintea lui Cirus de pe cîmpul de luptă. Istoricul grec Herodot spune că babilonienii erau pregătiţi să reziste unui foarte lung asediu. Şi pe cît se pare, aveau mare încredere în puternicele ziduri ale Babilonului.

Aşa cum arată relatarea biblică, în noaptea de 5/6 octombrie, anul 539 î.e.n., Belşaţar a dat un mare banchet în Babilon oferind băutură şi mîncare unui număr de o mie de invitaţi proeminenţi (Daniel 5:1–4). Herodot confirmă că în acea noapte Babilonul era în sărbătoare. El spune că locuitorii oraşului „chiar în acel moment dansau şi benchetuiau“. Afară însă Cirus deviase apele Eufratului, care curgea chiar prin mijlocul oraşului. Cînd nivelul apei a scăzut, oamenii lui au pătruns prin albia fluviului dincolo de impunătoarele ziduri şi au intrat prin „portiţele dinspre fluviu“, cum le numeşte Herodot, lăsate deschise de către babilonieni.

Cu mulţi ani înainte de căderea Babilonului profetul Ieremia a făcut o descriere vie a evenimentului ce avea să aibă loc: „Bărbaţii puternici ai Babilonului au încetat să mai lupte. (...) Un curier aleargă să întîlnească un alt curier şi un informator să întîlnească un alt informator, ca să–l informeze pe regele Babilonului că oraşul său a fost capturat din toate părţile şi că au fost luate chiar şi vadurile şi bărcile de papirus au fost arse cu foc.“ — Ieremia 51:30–32.

Cronica lui Nabonid, care acum se află la British Museum, confirmă această descriere. Ea spune că „armata lui Cirus a intrat în Babilon fără luptă.“

Profeţia lui Iehova s–a împlinit

Babilonul a căzut într–o singură noapte. Existenţa celei de–a treia puteri mondiale din istoria biblică a fost curmată brusc. Într–unul dintre documentele cuneiforme cunoscut sub numele de Cilindrul lui Cirus, regele se făleşte: „Eu sînt Cirus, rege al lumii, mare rege, rege legitim, rege al Babilonului, rege al Sumerului.“ Nu mult după aceea el a emis faimosul său decret, şi aproximativ 50 000 de prizonieri evrei s–au înapoiat la Ierusalim pentru a reconstrui oraşul, precum şi templul lui Iehova; ei au ajuns acolo exact la expirarea celor 70 de ani de captivitate profeţită. — Ezra 1:1–11.

Secole mai tîrziu Petru, apostol al lui Isus a mers în Babilon pentru a instrui înfloritoarea comunitate evreiască locală, şi acolo el a scris cel puţin una dintre scrisorile sale inspirate conţinute în Biblie (1 Petru 5:13). Însă, cu timpul, profeţia s–a împlinit: „Şi Babilonul, podoaba regatelor, frumuseţea mîndriei caldeenilor, va trebui să devină ca atunci cînd Dumnezeu a doborît Sodoma şi Gomora. El nu va mai fi niciodată locuit.“ — Isaia 13:19, 20.

Astăzi, din puternicul Babilon nu au mai rămas decît nişte mormane de pietre prăfuite, nişte ruine într–un decor pustiu — o mărturie tăcută dar convingătoare despre infailibila exactitate a Cuvîntului profetic al lui Iehova. — Ieremia 51:36, 37.

[Note de subsol]

[Harta de la pagina 12]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

ÎNTINDEREA IMPERIULUI BABILONIAN

Marea Mediterană

Eufrat

Babilon

MEDIA

Ierusalim

[Provenienţa hărţii]

După Pictorial Archive (Near Eastern History) Est. and Survey of Israel

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Reconstituire a Porţii Ishtar din Babilon (dreapta)

[Provenienţa fotografiei]

Muzeul Oriental, Berlinul răsăritean

Ruinele Babilonului astăzi (jos)