Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din 1 Cronici

AU TRECUT aproape 77 de ani de la întoarcerea israeliţilor în ţara natală din exilul babilonian şi 55 de ani de la reconstruirea templului de către guvernatorul Zorobabel. Scopul principal al întoarcerii evreilor este restabilirea închinării adevărate la Ierusalim. Poporul însă şi-a pierdut zelul pentru închinarea la Iehova şi are o nevoie stringentă de îmbărbătare. Cartea biblică 1 Cronici constituie exact încurajarea de care au nevoie israeliţii.

Exceptând listele genealogice, cartea 1 Cronici acoperă o perioadă de aproximativ 40 de ani, de la moartea regelui Saul până la moartea regelui David. Se consideră că ea a fost scrisă de preotul Ezra în 460 î.e.n. Această carte biblică este de mare interes pentru noi, deoarece oferă explicaţii clare cu privire la închinarea la templu, precum şi detalii despre linia genealogică a lui Mesia. Ca parte a Cuvântului lui Dumnezeu, mesajul ei ne întăreşte credinţa şi ne ajută să înţelegem mai bine Sfintele Scripturi. — Evrei 4:12.

O IMPORTANTĂ LISTĂ DE NUME

(1 Cronici 1:1—9:44)

Genealogiile detaliate pe care le întocmeşte Ezra sunt necesare din cel puţin trei motive: pentru a se asigura că numai bărbaţi autorizaţi slujesc ca preoţi, pentru a ajuta la stabilirea moştenirii fiecăruia după tribul său şi pentru a păstra o evidenţă a liniei genealogice care duce la Mesia. Această listă urmăreşte linia genealogică a evreilor până la primul om. De la Adam la Noe sunt zece generaţii, iar de la Noe la Avraam alte zece generaţii. După ce îi enumeră pe fiii lui Ismael, pe fiii Cheturei, ţiitoarea lui Avraam, şi pe fiii lui Esau, relatarea se concentrează asupra genealogiilor celor 12 triburi ale lui Israel. — 1 Cronici 2:1.

Descendenţilor lui Iuda li se acordă o atenţie deosebită, deoarece pe această linie genealogică s-a născut regele David. De la Avraam la David sunt 14 generaţii şi alte 14 generaţii până la deportarea în Babilon (1 Cronici 1:27, 34; 2:1–15; 3:1–17; Matei 1:17). În continuare, Ezra enumeră descendenţii triburilor de la est de Iordan şi face genealogia fiilor lui Levi (1 Cronici 5:1–24; 6:1). Apoi face o listă succintă a descendenţilor unora dintre triburile de la vest de Iordan şi o listă detaliată a fiilor lui Beniamin (1 Cronici 8:1). De asemenea, sunt înregistrate şi numele primilor locuitori ai Ierusalimului după întoarcerea din captivitatea babiloniană. — 1 Cronici 9:1–16.

Răspunsuri la întrebări biblice:

1:18 — Cine a fost tatăl lui Şelah: Cainan sau Arpacşad (Luca 3:35, 36)? Tatăl lui Şelah a fost Arpacşad (Geneza 10:24; 11:12). Cuvântul „Cainan“ din Luca 3:36 este probabil o denaturare a cuvântului „caldeeni“. În acest caz, în textul original s-ar fi putut citi „fiul caldeeanului Arpacşad“. Sau e posibil ca numele Cainan şi Arpacşad să se refere la una şi aceeaşi persoană. De remarcat că expresia „fiul lui Cainan“ nu apare în unele manuscrise. — Luca 3:36.

2:15 — A fost David al şaptelea fiu al lui Isai? Nu. Isai (sau Iese) a avut opt fii, iar David a fost cel mai mic dintre ei (1 Samuel 16:10, 11; 17:12). Se pare că unul dintre fiii lui Isai a murit fără să aibă copii. Întrucât menţionarea numelui acestui fiu nu avea nici o importanţă în listele genealogice, Ezra a omis acest nume.

3:17 — De ce în Luca 3:27 se face referire la Şealtiel, fiul lui Ieconia, ca fiind fiul lui Neri? Tatăl lui Şealtiel a fost Ieconia. Se pare însă că Neri i-a dat-o lui Şealtiel de soţie pe fiica sa. Luca se referă la ginerele lui Neri numindu-l fiul lui Neri, aşa cum s-a referit şi la Iosif numindu-l fiul lui Eli, care era tatăl Mariei. — Luca 3:23.

3:17–19 — Ce relaţie de rudenie exista între Zorobabel, Pedaia şi Şealtiel? Zorobabel a fost fiul lui Pedaia, care era frate cu Şealtiel. Biblia îl numeşte uneori pe Zorobabel fiul lui Şealtiel (Matei 1:12; Luca 3:27). O explicaţie ar putea fi că Pedaia a murit, iar Zorobabel a fost crescut de Şealtiel. Sau poate că Şealtiel a murit fără să aibă copii, Pedaia s-a căsătorit cu văduva acestuia conform prevederii căsătoriei între cumnaţi, iar Zorobabel a fost întâiul-născut din această căsătorie. — Deuteronomul 25:5–10.

5:1, 2 — Ce a însemnat pentru Iosif faptul că a primit dreptul de întâi-născut? Iosif a primit o parte dublă de moştenire (Deuteronomul 21:17). El a devenit astfel tatăl a două triburi, Efraim şi Manase. Ceilalţi fii ai lui Israel au fost fiecare tatăl unui singur trib.

Învăţăminte pentru noi:

1:1—9:44. Listele genealogice care fac referire la oameni ce au existat în realitate sunt o dovadă că întregul sistem al închinării adevărate are la bază fapte reale, nu mituri.

4:9, 10. Iehova a răspuns la rugăciunea fierbinte a lui Iaebeţ de a-i lărgi hotarele şi de a-l feri de necazuri, astfel încât pe teritoriul său să poată trăi mai mulţi oameni temători de Dumnezeu. În timp ce participăm cu zel la lucrarea de facere de discipoli, şi noi trebuie să ne rugăm cu sinceritate pentru o creştere a numărului de închinători adevăraţi.

5:10, 18–22. În zilele regelui Saul, triburile de la est de Iordan i-au înfrânt pe hagareniţi, chiar dacă aceştia erau de peste două ori mai mulţi decât israeliţii. Victoria s-a datorat faptului că vitejii acestor triburi s-au încrezut în Iehova şi au cerut ajutorul său. Să manifestăm şi noi o încredere deplină în Iehova în războiul spiritual pe care îl purtăm împotriva unor forţe cu mult superioare nouă. — Efeseni 6:10–17.

9:26, 27. Uşierii, sau portarii, leviţi aveau o slujbă de mare încredere. Lor li se încredinţase cheia de la intrarea în locurile sfinte ale templului. Ei s-au dovedit demni de încredere în ce priveşte deschiderea porţilor în fiecare zi. Noi am primit responsabilitatea de a le predica oamenilor din teritoriu şi de a-i ajuta să i se închine lui Iehova. Nu ar trebui să ne dovedim şi noi demni de încredere asemenea portarilor leviţi?

DAVID DOMNEŞTE CA REGE

(1 Cronici 10:1—29:30)

Partea narativă a cărţii 1 Cronici începe cu relatarea despre moartea regelui Saul şi a celor trei fii ai săi în lupta împotriva filistenilor purtată la muntele Ghilboa. David, fiul lui Isai, este uns rege peste tribul lui Iuda. Bărbaţi din toate triburile vin la Hebron şi îl fac rege peste tot Israelul (1 Cronici 11:1–3). După puţin timp, el cucereşte Ierusalimul. Mai târziu, israeliţii aduc la Ierusalim arca legământului „cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne . . . făcând să răsune puternic lirele şi harpele“. — 1 Cronici 15:28.

David îşi exprimă dorinţa de a construi o casă pentru adevăratul Dumnezeu. Deşi îi rezervă acest privilegiu lui Solomon, Iehova încheie cu David un legământ pentru un regat. David poartă războaie împotriva duşmanilor Israelului, iar Iehova îi dă victorie după victorie. Din cauza unui recensământ contrar voinţei lui Iehova, mor 70 000 de israeliţi. Un înger îi transmite lui David să ridice un altar pentru Iehova. David cumpără o arie de la Ornan Iebusitul, apoi începe să facă „mari pregătiri“ în vederea construirii pe acest loc a unei case pentru Iehova, o casă „de mare faimă şi frumuseţe“ (1 Cronici 22:5). David organizează slujbele leviţilor, care sunt descrise în cartea 1 Cronici mai detaliat decât în oricare altă carte biblică. Regele şi poporul aduc daruri generoase pentru templu. După 40 de ani de domnie, David moare „sătul de zile, de bogăţii şi de cinste. Şi, în locul lui, [împărăţeşte] fiul său Solomon“. — 1 Cronici 29:28.

Răspunsuri la întrebări biblice:

11:11 — De ce se spune în acest verset că au fost omorâţi 300 de oameni şi nu 800 cum se arată în relatarea paralelă din 2 Samuel 23:8? Căpetenia celor mai de seamă trei viteji ai lui David a fost Iaşobeam, sau Ioşeb-Basşebet. Ceilalţi doi bărbaţi puternici au fost Eleazar şi Şama (2 Samuel 23:8–11). E posibil ca cele două relatări să difere deoarece se referă la fapte diferite ale aceluiaşi om.

11:20, 21 — Ce loc ocupa Abişai între cei trei viteji de seamă ai lui David? Abişai nu era unul dintre cei mai de seamă trei viteji care l-au slujit pe David. Însă, aşa cum se afirmă la 2 Samuel 23:18, 19, potrivit unor manuscrise, el era căpetenie peste 30 de războinici şi era mai onorat decât aceştia. Abişai era vestit asemenea celor trei viteji de seamă ai lui David deoarece făcuse o faptă măreaţă ca aceea a lui Iaşobeam.

12:8 — În ce sens erau feţele luptătorilor gadiţi ‘ca ale unor lei’? Acestor bărbaţi viteji, care au luptat de partea lui David în pustie, le crescuse mult părul, ceea ce le dădea o înfăţişare înfricoşătoare asemănătoare cu a unui leu.

13:5 — La ce se referă expresia „Şilhor, în Egipt“? Întrucât în limba ebraică sensul de bază al termenului „Şilhor“ este „râu“, unii sunt de părere că expresia se referă la un braţ al Nilului. De asemenea, s-a înţeles că expresia „pârâul Egiptului“ din Numeri 34:5 se referă la acelaşi „râu“. În Numeri 34:5 însă se foloseşte un alt cuvânt ebraic care poate fi tradus mai exact „valea torentului“. Prin urmare, opinia general acceptată este că expresia „Şilhor, în Egipt“ se referă la „valea torentului Egiptului“, adică la un defileu lung ce marca graniţa de sud-vest a Ţării Promise. — Numeri 34:2, 5; Geneza 15:18, NW.

16:30 — La ce se referă expresia „tremuraţi înaintea Lui“ Iehova? În limba ebraică, expresia tradusă prin „tremuraţi“ înseamnă literalmente „a avea dureri cumplite“ şi este folosită cu sens figurat, denotând teamă reverenţioasă şi respect profund faţă de Iehova.

16:1, 37–40; 21:29, 30; 22:19 — Cum s-a desfăşurat închinarea la Iehova în Israel de la aducerea arcei legământului la Ierusalim şi până la construirea templului? Când David a adus arca, sau chivotul, la Ierusalim şi a pus-o în cortul făcut de el, aceasta nu mai fusese ţinută de mulţi ani în tabernacol. După mutare, arca a rămas în acel cort în Ierusalim. Tabernacolul se afla la Gabaon, unde marele preot Ţadoc şi fraţii săi aduceau jertfele prevăzute de Lege. Lucrurile s-au desfăşurat astfel până la terminarea templului din Ierusalim. Când templul a fost gata, tabernacolul a fost adus de la Gabaon la Ierusalim, iar arca a fost pusă în Locul Preasfânt din templu. — 1 Împăraţi 8:4, 6.

Învăţăminte pentru noi:

13:11. Când eforturile noastre eşuează, în loc să ne mâniem şi să-l acuzăm pe Iehova, trebuie să analizăm situaţia şi să încercăm să vedem ce anume a dus la eşecul nostru. David a făcut cu siguranţă aşa. El a învăţat din greşeala sa, iar mai târziu a reuşit să aducă cu bine arca la Ierusalim, respectând instrucţiunile divine.a

14:10, 13–16; 22:17–19. Întotdeauna trebuie să ne apropiem de Iehova în rugăciune şi să căutăm îndrumarea sa înainte de a întreprinde ceva care ne va afecta spiritualitatea.

16:23–29. Închinarea la Iehova trebuie să fie pe primul plan în viaţa noastră.

18:3. Iehova îşi îndeplineşte întotdeauna promisiunile. Prin intermediul lui David, el şi-a îndeplinit promisiunea că va da seminţei lui Avraam întreaga ţară a Canaanului, „de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat“. — Geneza 15:18; 1 Cronici 13:5.

21:13–15. Iehova a poruncit îngerului să pună capăt ciumei deoarece El nu e deloc indiferent la suferinţa poporului său. Într-adevăr, „îndurările Lui sunt nemărginite“.b

22:5, 9; 29:3–5, 14–16. Chiar dacă nu i s-a încredinţat privilegiul de a construi templul lui Iehova, David a arătat generozitate. El a recunoscut că tot ceea ce realizase se datora bunătăţii lui Iehova. Astfel de sentimente de recunoştinţă ar trebui să ne anime şi pe noi să fim generoşi.

24:7–18. Organizarea pe 24 de grupe de preoţi instituită de David era în vigoare când îngerul lui Iehova i-a apărut lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, şi l-a anunţat de viitoarea naştere a acestuia. Zaharia era din „grupa lui Abia“ şi îi venise rândul să slujească la templu (Luca 1:5, 8, 9). Adevărata închinare are legătură cu oameni care au existat în realitate, şi nu cu personaje inventate. Vom fi bogat binecuvântaţi dacă vom colabora cu loialitate cu „sclavul fidel şi prevăzător“ în activităţile legate de închinarea la Iehova, care este la fel de bine organizată şi în zilele noastre. — Matei 24:45.

Să-i slujim lui Iehova ‘cu un suflet care îşi găseşte plăcere în El’

Cartea 1 Cronici nu este o simplă listă de genealogii. Ea vorbeşte despre cum a adus David arca legământului la Ierusalim, despre victoriile sale măreţe, despre pregătirile în vederea construirii templului şi despre organizarea grupelor de preoţi leviţi pentru slujba la templu. Fără îndoială că israeliţii au tras mari foloase din ceea ce a relatat Ezra în această carte biblică, zelul lor pentru închinarea lui Iehova la templu fiind reînnoit.

Ce exemplu minunat ne-a lăsat David, care a pus închinarea adusă lui Iehova pe primul plan în viaţă! În loc să caute privilegii speciale pentru el, David a căutat să înfăptuiască voinţa divină. Cu toţii suntem încurajaţi să aplicăm sfatul său de a-i sluji lui Iehova „cu toată inima şi cu un suflet care să-şi găsească plăcere în El“. — 1 Cronici 28:9.

[Note de subsol]

[Tabelul/Ilustraţiile de la paginile 8–11]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Generaţiile de la Adam la Noe (1 056 de ani)

4026 î.e.n.Adam

130 de ani ⇩

Set

105 ⇩

Enos

90 ⇩

Cainan

70 ⇩

Mahalaleel

65 ⇩

Iared

62 ⇩

Enoh

65 ⇩

Metusala

187 ⇩

Lameh

182 ⇩

2970 î.e.n. naşterea lui NOE

Generaţiile de la Noe la Avraam (952 de ani)

2970 î.e.n.Noe

502 ani ⇩

Sem

100 ⇩

POTOPUL 2370 î.e.n.

Arpacşad

35 ⇩

Şelah

30 ⇩

Eber

34 ⇩

Peleg

30 ⇩

Reu

32 ⇩

Serug

30 ⇩

Nahor

29 ⇩

Terah

130 ⇩

2018 î.e.n. naşterea lui AVRAAM

De la Avraam la David:14 generaţii (911 ani)

2018 î.e.n. Avraam

100 de ani

Isaac

60

Iacob

cca 88

Iuda

⇩

Pereţ

⇩

Heţron

⇩

Ram

⇩

Aminadab

⇩

Nahşon

⇩

Salmon

⇩

Boaz

⇩

Obed

⇩

Isai (Iese)

⇩

1107 î.e.n. naşterea lui DAVID