Capitolul 11

Dumnezeu nu chinuieşte sufletele

 1. Ce se învaţă în religii despre „iad“, şi cum s-a comportat cineva în armonie cu aceasta?

IN CREŞTINĂTATE, ca şi în religiile Orientului îndepărtat, se învaţă, în general, că „sufletele“ oamenilor răi, după moarte, vor suferi într-un chin al focului „iadului“. Pe baza acestei credinţe neomeneşti, mulţi conducători religioşi au socotit ca oportun să convingă pe domnitori să chinuiască pe oameni, deja în decursul vieţii lor de acum şi să-i ardă de vii, mai cu seamă pe aceia, care ţin la o altă credinţă.

 2. (a) Ce fel de Dumnezeu este Creatorul? (1 Ioan 4:8). (b) De unde rezultă lămurit că Dumnezeu nu poate încuviinţa chinurile? (Ieremia 7:31).

² Iehova, Creatorul, este însă un Dumnezeu al iubirii. El este milostiv şi bun. Ce poziţie are el faţă de oamenii răi, se exprimă în Ezechiel 18:23:

„Am eu deci într-adevăr plăcerea în moartea celui rău, este cuvîntul Domnului Iehova, nu doresc eu mai degrabă ca el să se întoarcă de la căile lui şi să rămînă în realitate în viaţă?“.

Iehova nu doreşte, aşadar, deloc moartea oamenilor răi, iar chinurile le trece complet sub tăcere. Ce interes are Dumnezeu faţă de oamenire şi ce milă simte el faţă de ea, se arată în cuvintele lui Isus din Matei 10:29–31:

„Nu se vînd oare două vrăbii pentru un preţ mic de doi bani? Totuşi, nici una din ele nu cade la pămînt fără ştirea Tatălui vostru. Dar vouă pînă şi perii capului vostru vă sînt număraţi. De aceea, nu vă temeţi. Voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.“

Un Dumnezeu, care are o astfel de atitudine pentru omenire, n-ar încuviinţa, dacă oamenii ar fi chinuiţi şi torturaţi în viaţa aceasta sau în cea viitoare. Biblia nu învaţă aşa ceva.

DE UNDE PROVINE DOGMA DESPRE „CHINUL IADULUI“

 3. (a) In care religii se învaţă un iad cu foc? (b) Ce deosebiri există între unele din aceste învăţături?

³ Imaginaţia despre un „iad“, în care oamenii să fie chinuiţi, provine din vechiul Babilon. Ea se găseşte şi în dogmele religioase ale vechii Persii şi Fenicii. In Encyclopedia Americană (aug. 1956, vol. 14, pag. 82), se spune despre aceasta:

„Există ce-i drept multe şi, de asemenea, însemnate deosebiri în amănunte, totuşi, imaginaţiile fundamentale despre iad sînt în esenţă aceleaşi la hinduşi, persani, egipteni, greci, evrei şi creştini.“

Chiar, dacă cele mai multe religii din istorie au învăţat că există un iad cu foc, totuşi, ele se deosebesc cu referire la scopul acestuia. Aşa spune Encyclopædia Britannică (Ed. 1971, vol. 11, pag. 320):

„In biserica romano-catolică, se învaţă că iadul este o stare de pedeapsă pentru aceia care s-au făcut vinovaţi de păcate grele şi mor fără să se fi căit. Iadul durează veşnic, suferinţele nu au sfîrşit. . . . Dogma protestantă, tradiţională despre iad nu se deosebeşte, în esenţă, pînă astăzi, de dogma catolică şi ea va mai fi încă reprezentată de multe tendinţe protestante, conservatoare.“

Hinduşii şi Budiştii, pe de altă parte, învaţă că iadul ar fi un loc de purificare, asemănător „purgatoriului“ catolic, iar cineva care ajunge acolo, ar putea obţine o renaştere — bineînţeles rareori ca om —, după ce–şi va fi ispăşit în foc faptele sale rele. (Karnia).

 4. (a) Descrie iadurile budiste. (b) Ce dogmă asemănătoare reprezintă religia romano-catolică?

⁴ In ediţia deja citată Encyclopædia Britannică se spune despre, iadurile budiste:

„Există opt iaduri calde şi opt iaduri reci, suplimentar domeniul pretas (spirite cu gură mică şi cu stomac uriaş, care sînt chinuite de foame şi de sete). Faptul că cineva se naşte în iad, este rezultatul ‘maturizării’ răului său Karmas.“

Pe pag. 104 a acestei cărţi este o reproducere dintr-un sul de carte budist, intitulat „Kanzen Choaku“ (ceea ce are însemnătatea: laudă celor buni, mustrare celor răi), care mijloceşte o imagine a chinului crud, care trebuie să se folosească în acest „iad“. El are aspectul foarte asemănător „Infernului“ lui Dante, care, la pag. 105 este reprezentat în mod parţial.

 5. (a) Ce poziţie a avut şi are Isus încă mereu faţă de păcătoşi? (Luca 15:1, 2, 7). (b) Numai cine vor fi pedepsiţi pe vecie, şi în ce mod? (2 Tesaloniceni 1:8, 9).

⁵ Se poate crede în existenţa unui astfel de iad? Ar fi aceasta raţional? Natural, fiecare este liber să aparţină unei religii, care învaţă asemenea lucruri. Dogmele despre chinul focului sînt, însă, departe de ceea ce a învăţat Isus. El era gata să ajute cu plăcere pe vameşi, pe curve şi pe alţi păcătoşi, care au fost priviţi ca nişte lepădături. El le-a ajutat să-şi corecteze comportamentul şi să găsească înviorare pentru sufletele lor (Matei 11:28–30). Conform Bibliei, Dumnezeu va pedepsi pentru vecie numai pe cei răi, incorigibili — nu printr-un chin, care să dureze veşnic, ci în mod milostiv, prin faptul că el îi va şterge din existenţă:

„Cei răi sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul. . . . Calea celor răi duce la pieire“ (Psalm 1:4, 6).

 6. (a) Pentru ce dogma despre un „chin de foc“ nu este sprijinită prin Luca 16:19–31? (Matei 13:10, 11). (b) Ce împlinire a avut această pildă? (Matei 21:45, 46).

⁶ Uneori se face referinţă la pilda lui Isus din Luca 16:19–31, în care este descris un om bogat, care suferă într-un chin al „flăcărilor focului“. O pildă explică pe scurt o întîmplare imaginată, nu ca ceva ce se petrece literal în viaţă. Isus a reprezentat aci că conducătorii religioşi, ca clasă, în mod simbolic „ar muri“ faţă de favoarea lui Dumnezeu şi în decursul existenţei lor pe pămînt au trebuit să sufere chinuri. Era dureros pentru ei, cînd au trebuit să audă cum Isus şi-a îndreptat mesajul său împotriva lor. In Biblie nu se spune nimic despre faptul că Dumnezeu chinuieşte pe oameni după moarte în „focul iadului.“a Gîndul de a chinui creaturi în foc este pentru Iehova Dumnezeu ceva complet străin. Iehova însuşi a condamnat pe iudeii decăzuţi cu cuvinte clare din pricina „ororii“ de a fi ajuns pînă acolo, încît „să treacă prin foc, pe fii şi ficele lor lui Moloch (dumnezeul Amonului)“. (Ieremia 32:35; 2 Cronici 28:3).

 7. (a) Cine este „tatăl minciunii“ despre chinul focului, şi ce au făcut conducătorii religioşi cu această minciună? (2 Corinteni 11:13–15). (b) Cum s-a dovedit Iehova, însă, ca Dumnezeul oricărei mîngîieri? (Romani 15:5, 6).

⁷ Dogma despre un „iad“, în care oamenii să fie chinuiţi, se bazează tot aşa ca şi dogma despre nemurirea sufletului, pe minciuna Babilonului că sufletul omului trăieşte mai departe, după moarte. Autorul acestei minciuni este Satan „tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Preoţii s-au folosit cu efect de această minciună şi multor oameni li s-a inspirat frica de un iad cu foc, care-i aşteaptă după moarte, prin care ei au fost aruncaţi în sclavie de religia lor. Dimpotrivă, Iehova, „Tatăl îndurării profunde şi Dumnezeul oricărei mîngîieri“, a prevăzut pentru cei morţi din omenirea păcătoasă, cărora le este prezisă o înviere, un viitor luminos şi fericit (2 Corinteni 1:3, 4).

CHINURI IN DECURSUL VIETII DE ACUM

 8. Cum au arătat catolicii şi protestanţii prin felul cum au tratat ei pe oamenii, care erau de altă părere decît ei, că n-au urmat învăţătura şi exemplul lui Dumnezeu? (Matei 7:21–23).

⁸ In armonie cu aceasta, Dumnezeu de asemenea nu aprobă ca sufletele vii să fie chinuite şi torturate în decursul vieţii de acum. In timpul inchiziţiei de pomină, biserica romano-catolică a lichidat pe aşa-numiţii „eretici“ prin torturări crude şi ardere pe rug. Numai în secolul al 16-lea au fost arşi în acest mod, la ordinul tribunalelor inchizitoriale, 30.000 de „eretici“. Dar nici reformatorii acelui timp n-au fost fără vină. Iese în relief cazul lui Michael Servet, care a fost ars în apropiere de Geneva, pentru că a vestit pe faţă adevărul că dogma treimii şi a botezului copiilor contrazic Biblia. Ioan Calvin, unul din fondatorii bisericii reformate şi presbiteraniene a fost de acord cu pedeapsa la moarte şi a privit în timp ce lui Servet aproximativ cinci ore i s-a prăjit literal trupul viu pînă cînd a murit.

 9. Ce însuşiri ale lui Iehova ne dau asigurarea că ne putem în- crede în el? (Psalm 11:7)

⁹ Maltratări de acest fel n-au fost niciodată în mintea lui Iehova, „Dumnezeul iubirii“. Spre el poate să privească fiecare cu deplină încredere şi să se încreadă în bunătatea sa iubitoare.

„Cît de scumpă este bunătatea ta iubitoare, Dumnezeule! Si la umbra aripilor tale găsesc fii oamenilor adăpost.“ (Psalm 36:7).

10. Să se trateze un batjocoritor aşa cum se spune în manualul „Lotusul adevărului“?

¹⁰ Un astfel de Dumnezeu iubitor n-ar aproba ca sufletele să fie veşnic chinuite, astfel după cum este descris acest lucru în manualul „Lotusul adevărului“ a nitsirelor-budismului din Japonia. In aceasta, în capitolul de încheiere (cap. 28), se spune:

„Cine batjocoreşte pe un aderent al acestei dogme, aceluia i se vor rupe dinţii, in orice existenţă, el va avea o gură respingătoare, un nas turtit, i se vor suci mîinile şi picioarele, va fi şaşiu de un ochi, corpul său va funcţiona respingător; el va avea abcese purulente şi sîngele îi va ieşi din corp. Trupul său se va umfla de anasarcă, el va fi cu respiraţie scurtă şi va suferi de toate bolile posibile, vătămătoare şi grele. Cine vede, aşadar — chiar de la distanţă un aderent al acestei dogme, acela să se ridice şi să-l venereze întocmai ca şi pe Buda“.

Hotărît că n-ar fi corect ca cineva să se comporte aşa, chiar dacă el este un batjocoritor. Ar fi o lipsă de iubire, în cel mai înalt grad, a-l chinui în felul acesta pentru veşnicie. In orice caz, Biblia arată că sufletele păcătoşilor, la moartea trupului, nu vor trăi mai departe pentru a fi chinuite într-o altă viaţă. Astfel de suflete vor „muri“. (Ezechiel 18:4).

EXISTA O METEMPSIHOZA?

11. Ce spune credinţa „metempsihoza“, care este răspîndită în budism şi hinduism?

¹¹ In Sutra (manual) tocmai citat, sînt descrise chinurile, care i se vor adăuga unui batjocoritor, după cum se spune, „în orice existenţă“. Cu aceasta se referă la părerea religioasă, care este răspîndită în budism şi hinduism, că sufletul la moarte „pribegeşte“ sau trece într-un alt corp. Persoanele, care cred în aceasta, cred că ele ar fi trăit deja nenumărate vieţi şi că ar trece mai departe, într-un ciclu literal fără sfîrşit, de renaşteri dintr-o viaţă în alta. Karma (faptele) unei vieţi ar hotărî de care fel va fi viitoarea viaţă.

12. Cum se descrie legea Karma în scrierile hindu şi care este punctul tău de vedere faţă de aceste afirmaţii?

¹² In scrierile Hindu Tschandogja-Upanischad legea Karma se explică după cum urmează:

„Cei care acum au comportare îmbucurătoare, pentru aceia este perspectivă ca ei să intre într-un îmbucurător pîntece de mamă, un pîntece de brahman [brahman — apartenent al castei preoţeşti] sau pîntece de Kschatrija [Kschatrija — apartenent al castei vulturului şi războinicului] sau pîntece de Waischja [Waischja — apartenent al castei agricultorilor şi negustorilor]; aceia însă, care au aici o comportare infectă, pentru aceia e perspectivă ca ei să intre într-un pîntece de mamă urît mirositor, într-un pîntece de cîine sau de porc sau într-un pîntece de Tschandala [Tschandala sînt o castă necurată]“.

O gîndire asemănătoare reoglindeşte următorul rezumat dintr-o carte de lege despre femeie:

„Chiar dacă un soţ nu respectă obiceiurile introduse, este amorezat de o altă femeie sau nu are însuşiri bune, o femeie virtuoasă trebuie totuşi să-l venereze ca pe un dumnezeu. . . . O femeie care a fost măritată care şi-a încălcat obligaţia cu care este datoare domnului ei, se stigmatizează cu ruşine în această viaţă, iar în următoarea va ajunge în trupul unui şacal sau se va epuiza de elefantiază şi de alte boli“ (tradus de Joh. Christ Hutmer, 1797).

13. (a) Cum a reacţionat dogma despre metempsihoză asupra oamenilor? (b) Cum se poate ajunge, eventual, în Nirwana?

¹³ Natural, hinduşii şi aderenţii celorlalte religii, sînt pe deplin liberi să creadă aceasta dacă ei vor. Dar devin ei prin aceasta fericiţi? Profesorul Iohn Noss spune în cartea sa Man’s Religions (Religiile omului):

„In India se vorbeşte de „roata renaşterilor“. Perspectiva de a se naşte din nou, eventual de milioane de ori, îl umplu pe hindus de disperare . . . Aceasta îl descurajează.“

Conform dogmei hinduismului, dorinţa de a continua existenţa omenească într-un om poate să se stingă, dacă el recunoaşte că propriul său eu este o parte din Dumnezeu . . . Atunci el obţine eliberarea de ciclul naşterilor din nou şi poate să ajungă în Nirwana. După concepţia diferitelor secte hindu, aceasta este posibil prin joga sau prin dansuri şi cîntec de extaz. In Zen — Budismul din Japonia se accentuiază îndeosebi şi rolul meditaţiei ca o cale spre Nirwana.

14. Care învăţătură simplă şi clară conţine biblia despre starea morţilor şi speranţa, care există pentru ei? (1 Corinteni 15:20, 21).

¹⁴ Apartenenţii acestor religii sînt liberi să reprezinte mai departe aceste păreri. Biblia, însă, conţine învăţătura simplă, uşor de înţeles pentru fiecare, că toţi oamenii sînt suflete muritoare, iar păcatul şi moartea le-au moştenit de la primul om, Adam. Moartea este pentru fiecare suflet sfîrşitul căii şi anume pînă la timpul aducător de fericire, în care Dumnezeu va învia morţii:

„Plata, pe care o plăteşte păcatul este moartea (nu chinul în foc sau „roata renaşterilor“), dar darul pe care-l dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Christos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6:23).

Acum, se ridică întrebarea: Pentru ce a tolerat Dumnezeu învăţăturile religioase false atîta timp? Din ce cauză a permis el ca omenirea să fie lovită mai departe de aşa de multă nefericire?

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 95]

Dumnezeu se îngrijeşte pentru păsări, însă cu mult mai mult pentru noi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 99]

Omenirii păcătoase nu-i stă în perspectivă nici un chin veşnic, ci ea are ocazia de a trăi în paradis.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 100]

Zeci de mii au murit în timpul crudelor persecuţii dinlăuntrul creştinătăţii

[Legenda ilustraţiei de la pagina 102]

Legea Karma învaţă roata „renaşterii“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 104]

Intr-un sul de carte budist se arată chinurile, pe care le vor suferi sufletele celor răi în „iad“

Numele jocurilor în „iadul“ budist, cum se arată pe pagina 104, se citesc de sus în jos: Calea spre iad, vînt aducător de moarte, calea setei şi a foametei, muntele cu ace, vrăjitoarea care rupe hainele în bucăţele, marea de sînge, ascundere din faţa lumii, calea spre tăiere, iadul vieţii multiple, locul excrementelor şi al mlaştinei, iadul ştreangului negru, adunarea iadurilor, dumbrava tăierii de sabie, iadul strigătelor şi ţipetelor, vînt de tristeţe şi de foc, iadul suferinţei extreme, iadul chinului neîncetat.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 105]

Infernul, după dogma catolică, după cum şi-a imaginat-o Dante