A dovedit înţelepciune, curaj şi altruism

 1–3. a) Ce simţea Estera în timp ce se apropia de tronul soţului ei? b) Cum a reacţionat regele când Estera s-a prezentat înaintea lui?

ESTERA se apropia încet de tron. Inima îi bătea foarte tare. În sala tronului, s-a aşternut liniştea, o linişte atât de adâncă, încât Estera putea auzi sunetul paşilor ei uşori şi foşnetul veşmintelor sale regale. Însă nu trebuia să se lase distrasă nici de măreţia curţii regale, nici de coloanele elegante, nici de bogăţia de sculpturi de pe tavanul îmbrăcat în lemn de cedru, adus din îndepărtatul Liban. Toată atenţia Esterei era concentrată asupra regelui, omul în mâinile căruia se afla viaţa ei.

² Regele o privea cu atenţie în timp ce se apropia, ţinând întins spre ea sceptrul de aur. Era un gest simplu, dar pentru Estera însemna viaţă. Regele arăta astfel că o ierta pentru delictul grav pe care tocmai îl comisese, acela de a veni înaintea lui fără să fi fost invitată. Când a ajuns în faţa tronului, Estera s-a apropiat şi, plină de recunoştinţă, a atins vârful sceptrului (Est. 5:1, 2).

³ Tot ce îl înconjura pe regele Ahaşveroş, precum şi felul în care arăta vorbeau despre imensa lui bogăţie şi putere. Potrivit istoricilor, veşmintele regale ale monarhilor persani din acea vreme ar valora în prezent sute de milioane de dolari. Cu toate acestea, Estera a văzut o oarecare căldură în privirea soţului ei, care, în felul lui, o iubea. Regele i-a spus: „Ce s-a întâmplat, regină Estera, şi care-ţi este rugămintea? Chiar şi jumătate din regat — ţi se va da!“ (Est. 5:3).

 4. Ce misiune grea avea Estera?

⁴ Estera îşi dovedise deja în mod remarcabil credinţa şi curajul; ea se înfăţişase înaintea regelui pentru a-şi apăra poporul împotriva căruia se urzise un complot menit să-l şteargă din existenţă. Până în acel moment, Estera avusese succes, dar ceea ce trebuia să facă în continuare era şi mai greu. Ea trebuia să-l convingă pe acest monarh mândru că sfetnicul său cel mai de încredere era un om rău, care îl înşelase, determinându-l să condamne la moarte poporul Esterei. Cum avea Estera să-l convingă pe rege şi ce putem învăţa din exemplul ei de credinţă?

 5, 6. a) Cum a aplicat Estera principiul din Eclesiastul 3:1, 7? b) Cum a dat Estera dovadă de înţelepciune când a vorbit cu soţul ei?

⁵ Ar fi trebuit Estera să-i dezvăluie regelui întreaga situaţie de faţă cu toţi membrii curţii? Dacă ar fi procedat astfel, l-ar fi umilit pe rege şi i-ar fi dat timp sfetnicului său Haman să conteste acuzaţiile ei. Aşadar, ce a făcut Estera? Cu secole înainte, înţeleptul rege Solomon scrisese sub inspiraţie divină: „Pentru orice lucru este un timp fixat, . . . un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi“ (Ecl. 3:1, 7). Ne putem imagina că fidelul Mardoheu a învăţat-o pe Estera, fiica sa adoptivă, astfel de principii cât timp s-a aflat în grija lui. În mod sigur, ea a înţeles cât de important era să-şi aleagă cu grijă ‘timpul pentru a vorbi’.

⁶ De aceea, Estera a spus: „Dacă regele găseşte de cuviinţă, să vină azi regele împreună cu Haman la ospăţul pe care l-am pregătit pentru el“ (Est. 5:4). Regele a acceptat şi a trimis să fie chemat Haman. Aţi observat cu câtă înţelepciune a vorbit Estera? Ea nu a ştirbit demnitatea soţului ei. Totodată, a creat un cadru mai potrivit în care să-i dezvăluie ce o îngrijora. (Citeşte Proverbele 10:19.)

 7, 8. Cum a fost primul ospăţ dat de Estera, dar de ce a amânat ea momentul în care să-i vorbească regelui?

⁷ Fără îndoială, Estera a pregătit cu grijă acest ospăţ, asigurându-se că totul avea să fie pe placul soţului ei. La ospăţ s-a servit şi vin ales pentru a înveseli atmosfera (Ps. 104:15). Lui Ahaşveroş i-a plăcut ospăţul şi s-a simţit îndemnat s-o întrebe din nou pe Estera care îi era cererea. Sosise oare momentul să vorbească?

⁸ Estera a ales să mai aştepte. Prin urmare, i-a invitat pe rege şi pe Haman a doua zi la un alt ospăţ (Est. 5:7, 8). De ce a amânat ea momentul în care să-i vorbească regelui? Să ne amintim că tot poporul Esterei fusese condamnat la moarte în virtutea unui decret emis de Haman cu autorizaţia regelui. Dat fiind că era o chestiune de viaţă şi de moarte, Estera trebuia să fie sigură că alege momentul potrivit. De aceea, a aşteptat, creându-şi alt prilej pentru a-i dovedi soţului ei cât de mult îl respecta.

 9. De ce este important să manifestăm răbdare şi cum putem imita exemplul Esterei în această privinţă?

⁹ Răbdarea este o calitate pe cât de rară, pe atât de preţioasă. Deşi era îngrijorată şi dornică să-i vorbească regelui, Estera a aşteptat cu răbdare momentul potrivit. Putem învăţa multe din exemplul ei. Fiecare dintre noi a văzut probabil unele lucruri care ar trebui îndreptate. Dacă încercăm să convingem o persoană cu autoritate să rezolve o problemă, ne-ar putea fi de folos să imităm exemplul Esterei şi să avem răbdare. În Proverbele 25:15 se spune: „Prin răbdare poate fi convins un comandant şi o limbă blândă poate zdrobi un os“. Dacă, la fel ca Estera, aşteptăm cu răbdare momentul potrivit şi vorbim cu blândeţe, putem „zdrobi“ chiar şi opoziţia cea mai înverşunată. A binecuvântat Iehova, Dumnezeul Esterei, răbdarea şi înţelepciunea ei?

10, 11. Din ce cauză şi-a schimbat Haman dispoziţia după primul ospăţ şi ce l-au îndemnat să facă soţia şi prietenii săi?

¹⁰ Răbdarea Esterei a făcut posibilă derularea unui remarcabil şir de evenimente. Haman a plecat de la primul ospăţ „bucuros şi cu inima veselă“ deoarece considera că regele şi regina îl preţuiau mai mult decât pe alţii. Însă, când a ieşit pe poarta palatului, Haman şi-a oprit privirile asupra lui Mardoheu, iudeul care încă refuza să-i acorde o onoare specială. Aşa cum am văzut în capitolul precedent, motivele lui Mardoheu nu aveau nicio legătură cu lipsa de respect, ci, mai degrabă, cu conştiinţa lui şi cu relaţia lui cu Iehova Dumnezeu. Totuşi, Haman „s-a umplut de furie“ (Est. 5:9).

¹¹ Când el le-a spus soţiei şi prietenilor săi că Mardoheu nu i-a acordat onoare, aceştia l-au îndemnat să pregătească un stâlp foarte înalt, de peste 22 de metri, şi apoi să-i ceară regelui ca Mardoheu să fie atârnat pe stâlp. Haman a fost încântat de idee şi a luat imediat măsuri în acest sens (Est. 5:12–14).

12. De ce a cerut regele să i se citească din cartea cronicilor şi ce a aflat el din cele citite?

¹² Între timp, s-a întâmplat ceva mai puţin obişnuit. Biblia spune că „în noaptea aceea, regele n-a avut somn“. Prin urmare, a cerut să i se citească cu glas tare din cartea cronicilor din timpurile acelea. În cronici se vorbea şi despre un complot care vizase asasinarea lui Ahaşveroş. Regele şi-a amintit de acest lucru; oamenii care au vrut să-l omoare au fost prinşi şi executaţi. Dar ce se întâmplase cu cel care dăduse în vileag complotul, şi anume cu Mardoheu? Când regele a întrebat ce răsplată primise Mardoheu, slujitorii i-au spus că nu se făcuse nimic pentru acest om. (Citeşte Estera 6:1–3.)

13, 14. a) Cum a început să se înrăutăţească situaţia lui Haman? b) Ce i-au spus lui Haman soţia şi prietenii săi?

¹³ Cuprins de nelinişte, regele a vrut să ştie ce demnitari erau disponibili pentru a-l ajuta să corecteze această scăpare. Dintre toţi demnitarii, în curtea regelui se afla tocmai Haman. Se pare că venise dis-de-dimineaţă, nerăbdător să obţină permisiunea de a-l executa pe Mardoheu. Dar, înainte ca Haman să poată spune ceva, regele l-a întrebat care era cel mai bun mod de a-l onora pe un om ce câştigase favoarea regelui. Haman a presupus că regele se gândea la el, astfel că i-a sugerat să-l onoreze pe acel om cu mult fast: să-l îmbrace cu veşmântul regal, iar un înalt funcţionar să-l plimbe prin Susa călare pe calul regelui şi să strige laude la adresa omului aceluia în auzul tuturor. Să ne imaginăm expresia feţei lui Haman când a aflat că omul care trebuia onorat era Mardoheu! Şi pe cine a desemnat regele să-l laude pe Mardoheu? Chiar pe Haman! (Est. 6:4–10)

¹⁴ Haman a îndeplinit fără tragere de inimă această însărcinare, urându-l şi mai mult pe Mardoheu. Apoi, plin de amărăciune, s-a dus în grabă acasă. Soţia şi prietenii i-au spus că această schimbare de situaţie nu putea fi decât de rău augur: în mod sigur, avea să fie înfrânt în lupta împotriva iudeului Mardoheu (Est. 6:12, 13).

15. a) Ce s-a realizat prin faptul că Estera a dat dovadă de răbdare? b) De ce este înţelept ‘să aşteptăm cu răbdare’?

¹⁵ Deoarece Estera a fost răbdătoare, aşteptând încă o zi pentru a-i face cunoscută regelui cererea ei, Haman a avut timp să-şi sape singur groapa, ca să spunem aşa. Este posibil ca Iehova însuşi să-i fi provocat regelui insomnia (Prov. 21:1). Nu ne surprinde că în Cuvântul lui Dumnezeu suntem îndemnaţi ‘să aşteptăm cu răbdare’. (Citeşte Mica 7:7.) Când aşteptăm ca Dumnezeu să acţioneze, am putea constata că soluţiile sale la problemele noastre sunt mult mai bune decât orice soluţie la care ne-am putea gândi noi.

16, 17. a) Când a sosit timpul ca Estera să vorbească? b) Cum s-a deosebit Estera de Vasti, fosta soţie a regelui?

¹⁶ Estera nu îndrăznea să pună şi mai mult la încercare răbdarea regelui; cu ocazia următorului ospăţ trebuia să dezvăluie totul. Dar cum? Chiar regele i-a oferit această posibilitate, întrebând-o din nou care îi era cererea (Est. 7:2). Sosise timpul ca Estera să vorbească.

¹⁷ Probabil că Estera s-a rugat în gând Dumnezeului ei înainte de a rosti următoarele cuvinte: „Dacă am găsit favoare în ochii tăi, o, rege, şi dacă regele găseşte de cuviinţă, să-mi fie dat sufletul meu la cererea mea şi poporul meu la rugămintea mea“ (Est. 7:3). Să observăm că Estera l-a asigurat pe rege că îi respecta judecata cu privire la ce considera el a fi de cuviinţă. Cât de mult se deosebea ea de Vasti, fosta soţie a regelui, care îşi umilise soţul în mod intenţionat! (Est. 1:10–12) În plus, Estera nu l-a criticat pe rege pentru imprudenţa de a avea încredere în Haman. În schimb, ea l-a implorat s-o apere de un pericol care îi ameninţa viaţa.

18. Cum i-a prezentat Estera regelui problema?

¹⁸ Fără îndoială, această cerere l-a mişcat şi l-a surprins pe rege. Cine ar fi cutezat să primejduiască viaţa reginei lui? Estera a spus în continuare: „Am fost vânduţi, eu şi poporul meu, ca să fim distruşi, omorâţi şi nimiciţi. Dacă am fi fost vânduţi ca sclavi şi ca servitoare, aş fi tăcut. Dar necazul acesta n-ar trebui permis, căci este spre paguba regelui“ (Est. 7:4). Să remarcăm că Estera a prezentat problema în mod deschis. Totuşi, ea a adăugat că n-ar fi spus nimic dacă ameninţarea ar fi constat numai în luarea în sclavie. Era vorba însă despre un genocid, iar acesta avea să însemne o pierdere prea mare pentru rege ca să fie trecut sub tăcere.

19. Ce învăţăm de la Estera despre arta de a convinge?

¹⁹ Din exemplul Esterei învăţăm multe despre arta de a convinge. Dacă va trebui vreodată să-i vorbim despre o problemă serioasă unei persoane iubite sau chiar unei persoane cu autoritate, ne poate fi de mare ajutor să dăm dovadă de răbdare, respect şi francheţe (Prov. 16:21, 23).

20, 21. a) Cum l-a demascat Estera pe Haman şi cum a reacţionat regele? b) Ce a făcut Haman după ce a fost demascat ca uneltitor plin de laşitate?

²⁰ Ahaşveroş a întrebat: „Cine este acela? Unde este cel care a îndrăznit să facă aşa ceva?“. Să ne-o imaginăm pe Estera arătând spre vinovat în timp ce spune: „Omul acela, împotrivitorul şi duşmanul, este Haman, răul acesta!“. Simţind că urma să fie condamnat, Haman a fost cuprins de panică. Ne putem imagina faţa capriciosului monarh înroşindu-se de furie când a înţeles că sfetnicul său cel mai de încredere îl înşelase, făcându-l să semneze un ordin care urma să ducă la uciderea iubitei sale soţii! Furios, regele a ieşit în grădină ca să-şi recapete calmul (Est. 7:5–7).

²¹ Demascat ca fiind un uneltitor şi un laş, Haman s-a aruncat la picioarele reginei. Când regele s-a întors din grădină şi l-a văzut pe Haman căzut pe divanul Esterei, implorând-o pe aceasta să se îndure de sufletul lui, l-a acuzat că încerca s-o violeze pe regină chiar în casa regelui. Această acuzaţie însemna moarte sigură pentru Haman. El a fost luat şi i-a fost acoperită faţa. Apoi, unul dintre demnitari i-a spus regelui despre stâlpul înalt pe care Haman îl pregătise pentru Mardoheu. Ahaşveroş a ordonat imediat ca pe acel stâlp să fie atârnat chiar Haman! (Est. 7:8–10)

22. Cum ne ajută exemplul Esterei să nu ne lăsăm cuprinşi de deznădejde, să nu devenim pesimişti şi să nu ne pierdem credinţa?

²² În lumea nedreaptă din prezent, am putea cu uşurinţă să credem că nu se va face niciodată dreptate. Ai trecut şi tu prin momente în care ai gândit la fel? Estera nu s-a lăsat cuprinsă de deznădejde, n-a devenit pesimistă şi nu şi-a pierdut credinţa. La momentul potrivit, ea a susţinut în mod curajos dreptatea şi a avut încredere că Iehova îşi va face partea. Să imităm şi noi exemplul Esterei! Iehova nu s-a schimbat. Şi în prezent, el poate să-i prindă pe cei răi şi înşelători în propriile lor capcane, aşa cum a făcut cu Haman. (Citeşte Psalmul 7:11–16.)

23. a) Cum i-a răsplătit regele pe Mardoheu şi pe Estera? b) Cum s-a împlinit profeţia privitoare la Beniamin, făcută de Iacob pe patul morţii? (Vezi chenarul „O profeţie împlinită“.)

²³ Regele a aflat, în sfârşit, cine era Mardoheu: era nu doar slujitorul loial care îl ocrotise ca să nu fie asasinat, ci şi tatăl adoptiv al Esterei. Ahaşveroş l-a numit pe Mardoheu prim-ministru, funcţie pe care o ocupase înainte Haman. Regele i-a oferit Esterei casa lui Haman, inclusiv imensa lui avere. Iar Estera l-a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman (Est. 8:1, 2).

24, 25. a) De ce a continuat Estera să fie îngrijorată, chiar dacă planul lui Haman fusese demascat? b) Cum şi-a riscat Estera din nou viaţa?

²⁴ Putea regina să stea liniştită acum, că ea şi Mardoheu erau în siguranţă? Numai dacă ar fi fost egoistă. Decretul dat de Haman cu privire la uciderea tuturor iudeilor urma să ajungă în toate colţurile imperiului. Haman pusese să se arunce sorţii, sau purul — după cât se pare o formă de spiritism —, ca să stabilească momentul cel mai potrivit pentru declanşarea acestui atac plin de cruzime (Est. 9:24–26). Mai erau câteva luni până la ziua aceea, dar timpul se scurgea cu repeziciune. Se mai putea evita dezastrul?

²⁵ Dovedind altruism, Estera şi-a riscat din nou viaţa venind înaintea regelui fără să fi fost invitată oficial. De această dată, ea a plâns pentru poporul ei, implorându-l pe rege să anuleze îngrozitorul decret. Însă legile emise în numele monarhului persan nu puteau fi anulate (Dan. 6:12, 15). De aceea, regele i-a împuternicit pe Estera şi pe Mardoheu să emită un nou decret. Astfel, a fost trimis un al doilea decret, prin care li se acorda iudeilor dreptul de a se apăra. Călăreţii au gonit în tot imperiul pentru a le duce această veste bună iudeilor. Ca urmare, speranţa a încolţit din nou în multe inimi (Est. 8:3–16). Ni-i putem imagina pe iudeii de pe cuprinsul acestui vast imperiu înarmându-se şi pregătindu-se de luptă, lucru pe care nu l-ar fi putut face dacă nu ar fi existat al doilea decret. Dar avea „Iehova al armatelor“ să fie cu poporul său? (1 Sam. 17:45)

26, 27. a) Cât de mare a fost victoria pe care Iehova a dat-o poporului său? b) Ce profeţie s-a împlinit când fiii lui Haman au fost omorâţi?

²⁶ Când a sosit ziua stabilită, poporul lui Dumnezeu era pregătit. De partea iudeilor erau şi mulţi demnitari persani, deoarece în tot imperiul se aflase despre noul prim-ministru, iudeul Mardoheu. Iehova i-a dat poporului său o mare victorie. Înfrângerea duşmanilor a fost completă. Fără îndoială, Iehova a vrut ca aceşti duşmani să nu mai constituie o ameninţare pentru poporul său (Est. 9:1–6).a

²⁷ Mai mult decât atât, Mardoheu n-ar fi fost niciodată în siguranţă ca supraveghetor al casei lui Haman câtă vreme cei zece fii ai acelui om rău erau în viaţă. Prin urmare, şi ei au fost omorâţi (Est. 9:7–10). Astfel s-a împlinit o profeţie biblică. Dumnezeu prezisese distrugerea completă a amaleciţilor, care se dovediseră duşmani înverşunaţi ai poporului său (Deut. 25:17–19). Este posibil ca fiii lui Haman să fi fost chiar ultimii membri ai acelei naţiuni condamnate.

28, 29. a) De ce voinţa lui Iehova era ca Estera şi poporul ei să se implice în războaie? b) De ce este exemplul Esterei o binecuvântare pentru noi?

²⁸ Deşi tânără, Estera a trebuit să poarte pe umerii ei poveri foarte grele. De exemplu, a fost nevoită să emită decrete regale referitoare la război şi execuţii. Desigur, nu i-a fost uşor. Însă voinţa lui Iehova era ca poporul său să nu fie distrus, întrucât din mijlocul naţiunii Israel avea să iasă promisul Mesia, singura sursă de speranţă pentru întreaga omenire! (Gen. 22:18) Slujitorii lui Dumnezeu din prezent sunt bucuroşi deoarece ştiu că, atunci când a fost pe pământ, Mesia, adică Isus, le-a interzis discipolilor săi să mai ia parte la războaie (Mat. 26:52).

²⁹ Totuşi, creştinii iau parte la un război spiritual; Satan vrea mai mult ca oricând să ne distrugă credinţa în Iehova Dumnezeu. (Citeşte 2 Corinteni 10:3, 4.) Ce binecuvântare este exemplul Esterei pentru noi! Asemenea ei, să dovedim credinţă folosind cu înţelepciune şi răbdare arta de a convinge, fiind curajoşi şi stând cu altruism de partea poporului lui Dumnezeu.