6, 7. (a) În ce măsură au fost declaraţi drepţi oamenii înainte de moartea de jertfă a lui Cristos? (b) Daţi exemple ale unor slujitori ai lui Iehova care au fost consideraţi drepţi înainte de era creştină.

⁶ Speranţa omenirii de a fi eliberată într-o zi de păcat şi moarte depindea însă de venirea „descendenţei“ promise, adică de venirea Fiului său unic-născut (Ioan 3:16). Înainte de moartea de jertfă a lui Cristos oamenii nu aveau nici un mijloc de a obţine „declaraţia conform căreia ei sînt drepţi în vederea vieţii“ (Romani 5:18, New World Translation). Cu toate acestea, încă înainte ca Isus Cristos să fi plătit preţul de răscumpărare necesar pentru eliberarea oamenilor, au existat bărbaţi şi femei care au exercitat credinţă în promisiunea lui Dumnezeu şi care şi-au susţinut această credinţă prin lucrări. Din acest motiv, Iehova le-a iertat plin de bunăvoinţă păcatul şi i-a acceptat să fie slujitori ai săi. În mod iubitor, el i-a considerat ca fiind relativ fără vină, în comparaţie cu majoritatea oamenilor îndepărtaţi de el (Psalm 32:1, 2; Efeseni 2:12). În felul acesta, Dumnezeu i-a declarat sau socotit drepţi în conformitate cu ceea ce considera el potrivit pe timpul acela.

⁷ Astfel, prin credinţă, Abel „a primit mărturia că era drept“ (Evrei 11:4). Noe „a devenit un moştenitor al dreptăţii care este în conformitate cu credinţa“ (Evrei 11:7). În ciuda slăbiciunilor manifestate de Iov, se spune despre el că era „ireproşabil şi drept“ (Iov 1:1, 22; 7:21). Datorită faptului că Fineas s-a dovedit zelos pentru închinarea curată, „lucrul acesta i-a fost socotit ca dreptate“ (Psalm 106:30, 31; Numere 25:1–13). „Prin credinţă“, şi în virtutea bunătăţii pe care a manifestat-o prin lucrări faţă de poporul lui Dumnezeu, Rahav o prostituată neisraelită, a fost considerată sau declarată dreaptă. — Evrei 11:31; Iacob 2:25.

Cartea de amintire a lui Iehova

11. Ce nume se află înscrise în cartea de amintire a lui Iehova şi pentru ce?

¹¹ Dreptatea relativă atribuită persoanelor fidele, bărbaţi şi femei care au trăit înainte de venirea lui Cristos, constituia un gaj sau o garanţie a adevăratei dreptăţi şi perfecţiuni care sînt asociate cu viaţa eternă pe care aceşti oameni o vor putea obţine pe pămîntul nou al lui Dumnezeu. Luînd în considerare această perspectivă, se poate afirma că numele lor au fost scrise într-o carte de amintire. (Vezi Maleahi 3:16; Exod 32:32, 33.) Această carte conţine numele acelora care sînt consideraţi „drepţi“ de către Iehova şi care şi-au demonstrat credinţa prin lucrări drepte, fapt pentru care au perspectiva de a primi viaţă veşnică pe pămînt. — Psalm 69:28; Habacuc 2:4.

12. Ce vor trebui să facă cei „drepţi“, care vor fi înviaţi, dacă vor dori ca numele lor să rămînă în cartea de amintire a lui Iehova?

¹² Cu toate acestea, numele lor nu sînt încă înscrise în „cartea vieţii“ a lui Iehova (Apocalips 20:15). Cînd aceşti bărbaţi şi femei din trecut care au dat dovadă de fidelitate vor reveni pe pămînt prin intermediul ‘învierii celor drepţi’, ei vor accepta, desigur, cu credinţă măsura pe care a luat-o Iehova pentru viaţă prin intermediul preţului de răscumpărare oferit de Cristos (Fapte 24:15). Ei vor face parte atunci din acele „alte oi“ ale lui Isus, alături de „marea mulţime“ de oameni care vor fi supravieţuit „marele necaz“ (Ioan 10:16; Apocalips 7:9, 14). Dacă vor acţiona în acest fel, atunci numele lor vor rămîne înscrise în cartea de amintire a lui Iehova.