Putem să trăim mai mult şi să ne simţim mai bine

IMAGINAŢI-VĂ că viaţa omului este o lungă cursă cu obstacole — o cursă în care alergătorii sar peste obstacole. Toţi alergătorii iau startul împreună în această cursă; dar, întrucât sar peste obstacole şi, uneori, le lovesc, ei îşi încetinesc alergarea şi un număr tot mai mare dintre aceştia abandonează cursa.

În mod asemănător, viaţa omului are un punct de plecare, iar de-a lungul ei există obstacole înalte. Pe parcursul vieţii, omul întâlneşte obstacol după obstacol. Fiecare săritură îl sleieşte de puteri şi, cu timpul, el cedează. Cu cât obstacolele sunt mai înalte, cu atât va abandona cursa mai repede, adică va muri. Pentru cel care trăieşte într-o ţară dezvoltată, momentul în care va abandona cursa va fi în jurul vârstei de 75 de ani. Acestei perioade i se spune durata medie de viaţă a omului — comparabilă cu distanţa parcursă efectiv de majoritatea alergătorilor (compară cu Psalmul 90:10).a Însă unii oameni aleargă mai mult, iar câţiva ating ceea ce se crede a fi durata maximă de viaţă, 115 până la 120 de ani — un eveniment destul de rar, ceea ce face din el subiectul ştirilor de pe prima pagină a ziarelor din toată lumea.

Să identificăm obstacolele

În prezent, oamenii reuşesc să rămână în această cursă aproape de două ori mai mult timp decât la începutul acestui secol. Care este motivul? În esenţă, omul a reuşit să reducă înălţimea obstacolelor. Dar care sunt aceste obstacole? Şi poate fi înălţimea lor redusă şi mai mult?

Un specialist în domeniul sănătăţii publice din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) a explicat că unele obstacole principale, sau factori, care afectează speranţa de viaţă a omului sunt obiceiurile, mediul şi asistenţa medicală.b Prin urmare, cu cât obiceiurile vor fi mai bune, cu cât mediul va fi mai sănătos şi cu cât asistenţa medicală va fi mai bună, cu atât vor fi mai mici aceste obstacole şi cu atât viaţa poate fi mai lungă. Deşi situaţia oamenilor variază foarte mult, aproape toţi — de la un director de bancă din Sydney la un vânzător ambulant din São Paulo — pot face ceva pentru a reduce înălţimea obstacolelor din viaţa lor. Ce anume?

Obiceiuri care vă afectează palmaresul

„Persoanele cu obiceiuri mai bune în ce priveşte îngrijirea sănătăţii nu numai că rămân în viaţă mai mult timp, dar şi ajung să se confrunte cu infirmităţi mult mai târziu în viaţă, acestea apărând pe parcursul câtorva ani spre sfârşitul vieţii“, afirmă The New England Journal of Medicine. Într-adevăr, înălţimea primului obstacol poate fi redusă schimbând unele obiceiuri legate de mâncat, băut, dormit, fumat şi exerciţii. Să luăm, de exemplu, obiceiurile legate de exerciţii.

Obiceiuri legate de exerciţiile fizice. Exerciţiile fizice efectuate cu moderaţie pot fi foarte utile (vezi chenarul „Cât timp şi ce fel de exerciţii?“). Studiile demonstrează că exerciţiile simple efectuate în casă şi pe lângă casă îi ajută pe cei în vârstă, inclusiv pe cei „foarte în vârstă“, să-şi recâştige puterea şi vitalitatea. De exemplu, unele persoane în vârstă, având între 72 şi 98 de ani, au constatat că puteau să meargă mai repede şi să urce scările mai uşor după ce au efectuat câteva exerciţii de ridicare de greutăţi timp de numai zece săptămâni. Şi nu este de mirare! Testele făcute după acest program de exerciţii au arătat că puterea musculară a participanţilor a crescut de două ori. Alte femei în vârstă în mare parte sedentare, având în jur de 70 de ani, au efectuat exerciţii de două ori pe săptămână. În decurs de un an, aceste femei şi-au dezvoltat muşchii şi, în plus, şi-au mărit puterea şi echilibrul, iar densitatea oaselor a crescut. „Când am început studiul, ne-a fost teamă că îşi vor rupe ligamentele, tendoanele şi muşchii“, a spus fiziologa Miriam Nelson, care a condus studiul. „În schimb, rezultatul a fost că femeile au devenit mai puternice şi mai sănătoase.“

Iată ce se spune într-un manual ce rezumă rezultatele mai multor studii ştiinţifice referitoare la îmbătrânire şi exerciţiile fizice: „Exerciţiile încetinesc procesul de îmbătrânire, prelungesc viaţa şi reduc perioada de dependenţă care de cele mai multe ori precede moartea“.

Obiceiuri legate de exerciţiile mintale. Se pare că zicala „foloseşte-i, altfel îi pierzi“ nu se aplică numai la muşchi, ci şi la minte. Deşi odată cu înaintarea în vârstă persoanele încep să uite, studiile conduse de Institutul American de Gerontologie arată că un creier bătrân rămâne suficient de flexibil pentru a putea face faţă efectelor îmbătrânirii. Prin urmare, „persoanele în vârstă pot avea în continuare o viaţă intelectuală extrem de bogată şi de sănătoasă“, concluzionează dr. Antonio Damasio, profesor de neurologie. Ce anume asigură în continuare flexibilitatea creierului în vârstă?

Creierul este format din 100 de miliarde de celule nervoase, sau neuroni, şi există miliarde de miliarde de legături între ele. Aceste legături acţionează ca nişte linii telefonice care îi fac pe neuroni capabili să „vorbească“ unii cu alţii pentru a crea, printre altele, memoria. Pe măsură ce creierul îmbătrâneşte, neuronii mor (vezi chenarul „O nouă privire asupra celulelor creierului“). Cu toate acestea, creierul în vârstă poate să compenseze pierderea neuronilor. Ori de câte ori moare un neuron, vecinii lui reacţionează făcând noi legături cu alţi neuroni şi preluând norma de lucru a neuronului pierdut. În acest mod, creierul transferă, de fapt, responsabilitatea pentru o sarcină dată de la o regiune la alta. Aşadar, mulţi oameni în vârstă realizează aceleaşi sarcini mintale ca şi cei tineri, însă pentru aceasta pot folosi alte zone ale creierului. În unele privinţe, un creier în vârstă acţionează oarecum ca un jucător de tenis înaintat în vârstă care compensează viteza sa scăzută recurgând la capacităţi pe care jucătorii tineri s-ar putea să nu le aibă. Totuşi, chiar dacă foloseşte tehnici diferite de cele ale juniorilor, jucătorul în vârstă marchează în continuare.

Ce pot face cei în vârstă pentru a continua „să marcheze“? După ce a studiat peste 1 000 de persoane care aveau între 70 şi 80 de ani, gerontologa dr. Marilyn Albert a constatat că exerciţiile mintale constituie unul dintre factorii ce stabilesc care persoană în vârstă reuşeşte să-şi păstreze abilitatea intelectuală şi care nu (vezi chenarul „Păstraţi-vă mintea flexibilă“). Exerciţiile mintale păstrează vii „liniile telefonice“ ale creierului. Pe de altă parte, specialiştii susţin că declinul mintal începe „atunci când oamenii se pensionează, când decid să se relaxeze şi să nu mai facă nimic şi când spun că nu mai trebuie să ştie ce se petrece în lume“. — Inside the Brain.

Aşadar, vestea bună este că există „factori pe care noi îi putem controla sau îi putem modifica şi care ne pot face mai capabili de a ne bucura de o bătrâneţe fericită“, declară gerontologul dr. Jack Rowe. Mai mult, nu este niciodată prea târziu pentru a începe să vă formaţi obiceiuri bune. „Chiar şi în cazul în care aproape toată viaţa aţi avut obiceiuri rele în ce priveşte sănătatea şi vi le schimbaţi spre sfârşitul vieţii, vă veţi putea bucura totuşi de cel puţin câteva dintre răsplăţile unui stil de viaţă sănătos“, afirmă un cercetător.

Mediul are mare importanţă

Dacă o fetiţă născută azi în Londra ar fi dusă înapoi în timp în Londra evului mediu, speranţa de viaţă în cazul ei ar fi mai mică decât jumătate din cea de azi. Această diferenţă nu ar fi cauzată de o schimbare bruscă a stării fizice a fetiţei, ci de o schimbare radicală în ce priveşte înălţimea altor două obstacole: mediul şi asistenţa medicală. Să analizăm, mai întâi, mediul.

Mediul fizic. În trecut, mediul fizic al omului — de exemplu, locuinţa — constituia un pericol foarte mare pentru sănătatea lui. Însă, în ultimele decenii, pericolele cauzate de mediul fizic au fost reduse. Mediul omului a fost îmbunătăţit printr-o igienă mai bună, apă mai curată şi mai puţini dăunători în casă, ceea ce a făcut ca omul să fie mai sănătos şi i-a prelungit viaţa. Ca urmare, în multe ţări din lume, omul este acum capabil să „alerge o distanţă mai mare“.c Totuşi reducerea acestui obstacol nu înseamnă doar montarea unor instalaţii sanitare în casă. Este necesar şi să se păstreze un mediu social şi religios sănătos.

Mediul social. Mediul vostru social este format din oameni: cei alături de care trăiţi, munciţi, mâncaţi, vă închinaţi şi cu care vă recreaţi. Mediul vostru fizic este îmbunătăţit dacă aveţi acces la apă potabilă; în mod asemănător, mediul social poate fi îmbunătăţit dacă aveţi parte de tovarăşi de valoare, ca să nu menţionăm decât un singur factor important. Când puteţi să le împărtăşiţi altora bucuriile şi necazurile voastre, visele şi deziluziile voastre, obstacolul reprezentat de mediu se reduce şi puteţi să alergaţi mai mult timp în cursă.

Însă şi contrariul este valabil. Lipsa unor prieteni poate genera singurătate şi moarte pe plan social. Dacă trăiţi fără să simţiţi că cei din jur vă poartă de grijă, veţi începe să vă „ofiliţi“. Iată ce i-a scris unei cunoştinţe o femeie care trăia într-un azil de bătrâni: „Am  82 de ani şi sunt în acest azil de 16 ani. Sunt tratată bine aici, însă uneori mi-e foarte greu să suport singurătatea“. Din nefericire, în această situaţie se găsesc multe persoane în vârstă, mai ales în ţările occidentale. Deseori, acestea trăiesc într-un mediu social care le tolerează, însă nu le apreciază aproape deloc. Ca urmare, „singurătatea este unul dintre principalii factori care ameninţă în permanenţă bunăstarea vârstnicilor din ţările dezvoltate“, declară James Calleja, de la Institutul Internaţional de Gerontologie.

Este adevărat, poate că nu puteţi să eliminaţi factorii care vă fac vulnerabili în faţa singurătăţii — cum ar fi pensionarea obligatorie, reducerea mobilităţii, pierderea unor prieteni vechi sau moartea partenerului conjugal —, însă puteţi lua câteva măsuri pentru a reduce acest obstacol până la o înălţime care poate fi trecută. Mai întâi de toate, nu uitaţi că sentimentul de singurătate nu este generat de vârsta înaintată; şi unii tineri se simt singuri. Cauza problemei nu este faptul că sunteţi în vârstă, ci faptul că sunteţi izolaţi de cei din jur. Ce puteţi face pentru a nu cădea pradă izolării?

„Comportaţi-vă în aşa fel, încât oamenii să se simtă bine în compania voastră“, sfătuieşte o văduvă în vârstă. „Sunt puţini cei cărora le place să stea în compania unei persoane morocănoase. Trebuie să vă străduiţi să fiţi persoane vesele. Este adevărat că acest lucru pretinde eforturi, însă energia pe care o investiţi aduce roade. Amabilitatea atrage după sine amabilitate.“ Ea adaugă: „Pentru a fi sigură că am câteva subiecte de discuţie în comun cu cei pe care îi întâlnesc, fie tineri, fie vârstnici, mă străduiesc să fiu la zi cu ceea ce se întâmplă în lume citind reviste informative şi urmărind ultimele ştiri“.

Iată şi alte sugestii: Încercaţi să aflaţi ce le place celorlalţi. Puneţi întrebări. În măsura în care puteţi, fiţi generoşi. Dacă nu aveţi lucruri materiale, vă puteţi dărui pe voi înşivă; faptul de a dărui aduce fericire. Scrieţi scrisori. Ocupaţi-vă timpul cu un hobby. Acceptaţi invitaţiile care vi se fac de a-i vizita pe alţii sau de a ieşi undeva cu ei. Faceţi ca în casa voastră să fie mereu veselie şi un loc plăcut pentru musafiri. Mergeţi la persoanele care au nevoie de ajutor şi oferiţi-le ajutorul vostru.

Mediul religios. Un număr tot mai mare de dovezi arată că activităţile religioase îi ajută pe cei în vârstă să găsească „un sens în viaţă“, să fie „fericiţi“, „să se simtă utili“, „să simtă o satisfacţie mai mare în viaţă“ şi „să aibă sentimentul că aparţin unei comunităţi şi că se bucură de bunăstare“. De ce? Cartea Later Life — The Realities of Aging explică motivul: „Credinţa religioasă le oferă oamenilor o filozofie de viaţă, precum şi o serie de idei, valori şi convingeri care îi ajută să interpreteze şi să înţeleagă lumea din jur“. În plus, activităţile religioase îi aduc pe cei în vârstă în contact cu alte persoane, ceea ce „reduce probabilitatea de a se izola de cei din jur şi de a rămâne singuri“.

Pentru Louise şi Evelyn, două văduve în vârstă de 80 de ani, membre ale congregaţiei Martorilor lui Iehova, aceste studii nu fac decât să le confirme ceea ce ştiau de multe decenii. „Când sunt la Sala Regatuluid îmi place să stau de vorbă cu ceilalţi, şi cu cei tineri, şi cu cei în vârstă“, spune Louise. „Întrunirile sunt educative. Când stăm împreună după întruniri, râdem uneori din toată inima. Suntem foarte veseli.“ Şi Evelyn trage foloase de pe urma activităţilor ei religioase. „Merg să discut cu persoanele din cartierul meu despre Biblie, iar acest lucru mă ajută să nu mă izolez“, spune ea. „Însă, mai mult decât atât, acest lucru mă face fericită. Când îi ajuţi pe alţii să afle care este adevăratul sens al vieţii, simţi că faci o lucrare care îţi aduce satisfacţii.“

Este evident că Louise şi Evelyn au un scop în viaţă. Acest lucru le aduce un sentiment de bunăstare, ceea ce reduce cel de-al doilea obstacol — mediul — şi le ajută să rămână în cursă. — Compară cu Psalmul 92:13, 14.

Asistenţă medicală cu rată înaltă de vindecare, la un preţ scăzut, pusă la dispoziţia tuturor

Progresele înregistrate în medicină în acest secol au redus foarte mult cel de-al treilea obstacol, şi anume asistenţa medicală, însă nu la nivel mondial. În mai multe ţări sărace, „speranţa de viaţă a scăzut de fapt în perioada 1975–1995“, precizează The World Health Report 1998. Directorul general al OMS a declarat că, „în prezent, 3 din 4 persoane din ţările cele mai slab dezvoltate mor înainte de a împlini 50 de ani — această cifră reprezentând speranţa de viaţă la nivel mondial de acum o jumătate de secol“.

Cu toate acestea, un număr tot mai mare de tineri şi de vârstnici din ţările sărace reduc acest obstacol apelând la acele mijloace de asistenţă medicală care le stau la dispoziţie şi pe care şi le permit. Să luăm, de exemplu, noua metodă folosită în tratamentul tuberculozei (TBC).

TBC-ul ucide în întreaga lume mai mulţi oameni decât SIDA, malaria şi bolile tropicale la un loc — 8 000 de persoane pe zi. Din 100 de bolnavi de TBC, 95 trăiesc în ţările în curs de dezvoltare. În prezent, aproximativ 20 de milioane de oameni suferă de o formă activă de TBC, iar în următorii zece ani ar putea muri din cauza acesteia aproximativ 30 de milioane, adică un număr egal cu totalul locuitorilor din Bolivia, Cambodgia şi Malawi.

Nu este de mirare că Organizaţia Mondială a Sănătăţii a fost încântată să anunţe în 1997 că s-a elaborat o metodă pentru vindecarea TBC-ului în şase luni, fără să fie necesară spitalizarea sau o asistenţă medicală care să folosească tehnologie avansată. „Pentru prima oară, lumea a elaborat şi a testat metode pentru a pune capăt epidemiei de TBC nu numai în ţările bogate, ci şi în cele mai sărace ţări ale lumii“, se arăta în The TB Treatment Observer, o publicaţie editată de OMS. Această metodă, descrisă de unii drept „cea mai importantă realizare în domeniul sănătăţii din acest deceniu“, este numită DOTSe.

Deşi această metodă costă mult mai puţin decât tratamentele convenţionale pentru TBC, rezultatele sunt promiţătoare, mai ales pentru cei care trăiesc în ţări în curs de dezvoltare. „Nici o altă metodă de ţinere sub control a TBC-ului nu a avut drept rezultat în mod consecvent o rată a vindecărilor atât de ridicată“, afirmă dr. Arata Kochi, directorul Programului Internaţional pentru TBC, iniţiat de OMS. „DOTS înregistrează o rată a vindecărilor de până la 95% din cazuri, chiar şi în ţările cele mai sărace.“ Până la sfârşitul anului 1997, metoda DOTS a fost adoptată de 89 de ţări. În prezent, numărul ţărilor s-a ridicat la 96. OMS speră ca această metodă să ajungă la alte milioane de oameni săraci din ţările cele mai slab dezvoltate, ajutându-i astfel să reducă cel de-al treilea obstacol din cursa vieţii.

Schimbându-şi obiceiurile, îmbunătăţindu-şi mediul şi beneficiind de o asistenţă medicală mai bună, omul a reuşit într-adevăr să-şi mărească durata medie de viaţă şi speranţa de viaţă. Întrebarea care se pune este: Va putea oare omul într-o bună zi să mărească şi durata maximă de viaţă, probabil chiar să trăiască fără să ajungă la o linie de sosire?

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]

CÂT TIMP ŞI CE FEL DE EXERCIŢII?

„Treizeci de minute de activitate moderată pe zi este un obiectiv bun“, afirmă Institutul American de Gerontologie (IAG). Însă nu trebuie să faceţi exerciţii timp de 30 de minute fără întrerupere. Se spune că, dacă faceţi exerciţiile în trei şedinţe scurte de câte 10 minute fiecare, rezultatele sunt aceleaşi ca şi atunci când aţi face acelaşi gen de exerciţii într-o singură şedinţă de 30 de minute. Ce fel de exerciţii puteţi face? Broşura Don’t Take It Easy: Exercise! editată de IAG recomandă: „Activităţile energice de scurtă durată, cum ar fi urcatul pe scări în loc de a merge cu liftul sau mersul pe jos în loc de a merge cu maşina, pot constitui cele 30 de minute de exerciţii zilnice. Puteţi să strângeţi cu grebla frunzele căzute, să vă jucaţi cu copiii, să lucraţi în grădină şi chiar să efectuaţi treburi gospodăreşti; toate aceste activităţi le puteţi efectua în aşa fel, încât ele să constituie totalul vostru zilnic de exerciţii“. Bineînţeles, este bine să consultaţi un medic înainte de a urma un program de exerciţii.

[Legenda fotografiei]

Activităţile fizice moderate îi pot ajuta pe vârstnici să-şi recapete puterea şi vitalitatea

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

PĂSTRAŢI-VĂ MINTEA FLEXIBILĂ

Studiile ştiinţifice efectuate asupra a mii de persoane în vârstă au dezvăluit câţiva factori care îl pot ajuta pe un vârstnic să-şi păstreze flexibilă mintea înaintată în vârstă. Printre aceştia se numără şi „implicarea activă în citit, călătorii, evenimente culturale, instruire, cluburi şi asociaţii profesionale“. „Faceţi cât mai multe lucruri diferite.“ „Păstraţi-vă locul de muncă. Nu vă pensionaţi.“ „Închideţi televizorul.“ „Urmaţi un anumit curs.“ Se crede că aceste activităţi nu numai că înalţă spiritul, dar şi creează noi sinapse în creier.

[Legenda fotografiei]

Exerciţiile mintale vă ajută să vă păstraţi mintea flexibilă

[Chenarul/Fotografia de la pagina 8]

SFATURI PENTRU VÂRSTNICI PRIVITOARE LA SĂNĂTATE

Institutul American de Gerontologie, un departament din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al Serviciilor Sociale, precizează că „şansele de a rămâne sănătoşi şi de a trăi mai mult pot fi mărite“ urmând sfaturi sănătoase, cum ar fi şi cele de mai jos:

● Urmaţi un regim alimentar echilibrat, consumând şi fructe şi legume.

● În cazul în care consumaţi băuturi alcoolice, faceţi-o cu moderaţie.

● Nu fumaţi. Niciodată nu este prea târziu să vă lăsaţi de fumat.

● Efectuaţi exerciţii fizice cu regularitate. Înainte de a începe un program de exerciţii, consultaţi un medic.

● Păstraţi legătura cu familia şi cu prietenii.

● Rămâneţi activi muncind, recreându-vă şi asociindu-vă cu alţii.

● Păstraţi-vă o atitudine optimistă faţă de viaţă.

● Efectuaţi lucruri care vă fac fericiţi.

● Faceţi-vă examene medicale cu regularitate.

[Chenarul de la pagina 9]

O NOUĂ PRIVIRE ASUPRA CELULELOR CREIERULUI

„Înainte credeam că în fiecare zi a vieţii pierdeţi celule din toate zonele cerebrale“, spune dr. Marilyn Albert, profesor de psihiatrie şi neurologie. „Lucrurile nu stau chiar aşa: în timp ce îmbătrâniţi, sănătoşi fiind, pierdeţi într-adevăr o parte din celule, însă pierderea nu este atât de mare şi are loc doar în anumite zone cerebrale.“ Mai mult, ultimele descoperiri arată că până şi opinia împărtăşită de mult timp conform căreia la oameni nu se mai pot dezvolta noi celule cerebrale este, ca să nu spunem decât atât, „mult prea superficială“, precizează revista Scientific American în numărul din noiembrie 1998. Neurologii afirmă că ei au strâns acum dovezi care atestă că până şi la persoanele în vârstă „se formează sute de noi neuroni“.

[Chenarul de la pagina 11]

MAI ÎN VÂRSTĂ ŞI MAI ÎNŢELEPŢI?

„La bătrâni este înţelepciunea şi într-o viaţă lungă priceperea“, spune Biblia (Iov 12:12). Stau lucrurile într-adevăr aşa? Cercetătorii au studiat mai mulţi vârstnici pentru a evalua unele calităţi cum ar fi „perspicacitatea, judecata sănătoasă, capacitatea de a vedea lucrurile aşa cum sunt ele în realitate, de a evalua valorile incompatibile şi de a elabora metode bune pentru rezolvarea problemelor“. Potrivit cu U.S.News & World Report, studiul a dezvăluit că, „în general, vârstnicii îi depăşesc în mod considerabil pe cei tineri în ce priveşte înţelepciunea, oferind sfaturi mai bine gândite şi mai complexe“. Studiile arată totodată că, „deşi vârstnicilor le trebuie adesea mai mult timp pentru a lua o decizie, în general ei iau o decizie mai bună“. Aşadar, aşa cum arată şi cartea biblică Iov, cei în vârstă sunt, într-adevăr, înţelepţi.

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Viaţa omului este ca o cursă plină de obstacole

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

„Comportaţi-vă în aşa fel, încât oamenii să se simtă bine în compania voastră“, sfătuieşte o văduvă

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

„Când îi ajuţi pe alţii să afle care este adevăratul sens al vieţii, simţi că faci o lucrare care îţi aduce satisfacţii.“ — Evelyn

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

„Când sunt la Sala Regatului îmi place să stau de vorbă cu ceilalţi, şi cu cei tineri, şi cu cei în vârstă.“ — Louise