„El nu le vorbea fără ilustrări“

„Isus le-a spus mulţimilor toate aceste lucruri prin ilustrări. Într-adevăr, el nu le vorbea fără ilustrări.“ — MATEI 13:34.

 1, 2. a) De ce ilustrările eficiente nu se uită repede? b) Ce fel de ilustrări a folosit Isus, şi ce întrebări se pun cu privire la această metodă de predare (vezi şi nota de subsol)?

VĂ AMINTIŢI vreo ilustrare pe care aţi auzit-o cu mulţi ani în urmă, probabil într-o cuvântare publică? Ilustrările eficiente nu se uită repede. Un scriitor a afirmat că ilustrările „fac din urechi ochi, ajutându-i pe ascultători să gândească prin intermediul unor imagini mentale“. Întrucât de obicei imaginile mentale contribuie la înţelegerea mai clară a ideilor, ilustrările pot fi un ajutor eficient. Ele pot să dea viaţă cuvintelor, transmiţând lecţii de neuitat.

² Nici un învăţător de pe pământ nu a folosit cu mai multă iscusinţă ilustrările decât Isus Cristos. Ne putem aminti cu uşurinţă multe parabole ale lui Isus chiar dacă au trecut aproape 2 000 de ani de când au fost rostite.a Dar de ce a folosit Isus atât de des această metodă specială de predare? Şi de ce au fost atât de eficiente ilustrările sale?

De ce a predat Isus prin ilustrări

 3. a) Potrivit celor consemnate în Matei 13:34, 35, menţionaţi un motiv pentru care Isus a folosit ilustrări. b) Ce indiciu avem că Iehova apreciază această metodă de predare?

³ Biblia prezintă două motive principale pentru care Isus a folosit ilustrări. În primul rând, procedând astfel, Isus a împlinit o profeţie. Apostolul Matei a scris: „Isus le-a spus mulţimilor toate aceste lucruri prin ilustrări. Într-adevăr, el nu le vorbea fără ilustrări, ca să se împlinească ceea ce fusese declarat prin intermediul profetului care a zis: «Îmi voi deschide gura cu ilustrări»“ (Matei 13:34, 35). ‘Profetul’ citat de Matei era cel ce consemnase textul din Psalmul 78:2. El şi-a scris psalmul sub inspiraţie divină cu secole înainte de naşterea lui Isus. Nu este remarcabil că Iehova a specificat cu multe secole înainte că Fiul său avea să predea prin intermediul ilustrărilor? Evident, Iehova apreciază această metodă de predare!

 4. Cum a explicat Isus motivul pentru care folosea ilustrări?

⁴ În al doilea rând, Isus însuşi a explicat că folosea ilustrări pentru separarea celor a căror inimă era nereceptivă. După ce a relatat în faţa unei „mari mulţimi“ parabola despre semănător, discipolii săi l-au întrebat: „De ce le vorbeşti folosind ilustrări?“ Isus a răspuns: „Vouă vă este dat să înţelegeţi secretele sacre ale regatului cerurilor, dar acelor oameni nu le este dat. Iată de ce le vorbesc folosind ilustrări, pentru că, privind, ei privesc în zadar şi, auzind, ei aud în zadar şi nu prind sensul; şi în cazul lor se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice: «Auzind, veţi auzi, dar nicidecum nu veţi prinde sensul; şi, privind, veţi privi, dar nicidecum nu veţi vedea. Căci inima acestui popor a devenit nereceptiv㻓. — Matei 13:2, 10, 11, 13–15; Isaia 6:9, 10.

 5. În ce sens îi separau ilustrările lui Isus pe ascultătorii umili de cei mândri?

⁵ De ce se poate spune că ilustrările lui Isus făceau o separare între oameni? În unele cazuri, ascultătorii lui trebuiau să facă cercetări atente pentru a înţelege pe deplin sensul cuvintelor sale. Persoanele umile se simţeau îndemnate să ceară mai multe amănunte (Matei 13:36; Marcu 4:34). Aşadar, ilustrările lui Isus le dezvăluiau adevărul celor ce doreau cu ardoare să-l cunoască, dar îl ascundeau celor ce aveau inima mândră. Ce învăţător remarcabil a fost Isus! Să analizăm acum câţiva factori care au făcut ca ilustrările lui Isus să fie foarte eficiente.

Folosirea cu discernământ a detaliilor

 6–8. a) De ce avantaj nu beneficiau încă ascultătorii lui Isus din secolul I? b) Ce exemple arată că Isus folosea cu discernământ detaliile?

⁶ V-aţi întrebat vreodată cum trebuie să se fi simţit discipolii care l-au auzit pe Isus predând? Deşi s-au bucurat de privilegiul deosebit de a-l auzi pe Isus, ei nu aveau încă avantajul de a consulta un document scris care să le amintească lucrurile spuse de el. Prin urmare, ei trebuiau să păstreze cuvintele lui Isus în minte şi în inimă. Folosind cu iscusinţă ilustrări, Isus îi ajuta să ţină minte mai uşor ceea ce le preda. De ce putem afirma acest lucru?

⁷ Isus a folosit cu discernământ detaliile. El a avut grijă să aducă informaţii edificatoare când acestea erau importante într-o relatare sau când erau necesare pentru accentuare. Astfel, el a specificat numărul exact de oi lăsate singure de păstor pentru a o căuta pe cea rătăcită, a precizat câte ore au muncit lucrătorii în vie şi a menţionat câţi talanţi au fost încredinţaţi unor sclavi. — Matei 18:12–14; 20:1–16; 25:14–30.

⁸ Totodată, Isus a omis unele detalii neesenţiale care ne-ar fi îngreunat înţelegerea ilustrărilor sale. De exemplu, în parabola cu sclavul nemilos nu se spune cum a ajuns acel sclav să aibă o datorie de 60 000 000 de dinari. Isus a accentuat însă necesitatea de a fi iertători. Nu era important cum s-a înglodat sclavul în datorii, ci faptul că datoriile i-au fost anulate. Demn de specificat era şi modul în care s-a purtat acest sclav cu un tovarăş de sclavie care îi datora relativ puţini bani (Matei 18:23–35). În mod similar, în ilustrarea despre fiul risipitor, Isus nu a explicat de ce fiul mai tânăr şi-a cerut dintr-o dată moştenirea şi nici de ce a risipit-o. Însă Isus a prezentat în detaliu sentimentele tatălui şi reacţia acestuia când în inima fiului s-a produs o schimbare şi, astfel, s-a întors acasă. Aceste amănunte despre reacţia tatălui erau esenţiale pentru ideea pe care voia să o transmită Isus, aceea că Iehova iartă „cu largheţe“. — Isaia 55:7, NW; Luca 15:11–32.

 9, 10. a) Asupra cărui lucru s-a concentrat Isus când şi-a zugrăvit personajele ilustrărilor? b) Cum i-a ajutat Isus pe ascultătorii săi şi pe alţii să-şi amintească ilustrările făcute de el?

⁹ Isus a descris, de asemenea, cu discernământ personajele din parabolele sale. El nu a dat detalii despre aspectul exterior al personajelor, ci mai degrabă s-a concentrat asupra acţiunilor acestora sau a modului în care au reacţionat în situaţiile prezentate de el. De exemplu, Isus nu a spus cum arăta bunul samaritean, ci a relatat ceva mult mai important, şi anume modul plin de compasiune în care acesta i-a venit în ajutor unui evreu care zăcea în drum. Isus a prezentat detaliile care erau necesare pentru a transmite ideea că iubirea de aproapele trebuie arătată şi faţă de cei ce nu sunt de aceeaşi rasă ori naţionalitate cu noi. — Luca 10:29, 33–37.

¹⁰ Întrucât Isus a dat dovadă de discernământ în folosirea detaliilor, ilustrările sale au fost simple şi la obiect. Astfel, el i-a ajutat pe ascultătorii săi din secolul I — şi pe nenumăraţi oameni care aveau să citească ulterior evangheliile scrise sub inspiraţie divină — să-şi amintească mai uşor lecţiile valoroase învăţate din ilustrări.

Inspirate din viaţa de zi cu zi

11. Daţi exemple care să arate în ce fel parabolele lui Isus prezentau lucruri pe care le observase, fără îndoială, în copilărie.

¹¹ Isus a folosit cu multă iscusinţă ilustrări legate de viaţa oamenilor. Multe dintre parabolele sale conţin elemente pe care fără îndoială că le observase în copilăria lui, petrecută în Galileea. Să ne gândim puţin la primii săi ani de viaţă pe pământ. De câte ori nu şi-a văzut el mama făcând pâine cu aluat dospit, pus deoparte de la frământătura precedentă, ca să o facă să crească (Matei 13:33)? De câte ori nu a văzut el pescari cufundându-şi năvoadele în apele limpezi ale Mării Galileii (Matei 13:47)? Şi de câte ori nu a văzut el copii jucându-se în piaţă (Matei 11:16)? Este evident că Isus a observat şi alte lucruri obişnuite care şi-au găsit loc în ilustrările sale: semănatul, petreceri vesele de nuntă şi holde coapte. — Matei 13:3–8; 25:1–12; Marcu 4:26–29.

12, 13. În ce fel reflectă parabola lui Isus cu grâul şi neghina faptul că el cunoştea situaţia locală?

¹² Nu este de mirare, aşadar, că în multe dintre ilustrările lui Isus se regăsesc situaţii din viaţa cotidiană. Prin urmare, ca să înţelegem cât mai bine iscusinţa cu care folosea el această metodă de predare, este util să vedem ce semnificaţie aveau cuvintele sale pentru ascultătorii evrei. În acest sens, vom analiza două exemple.

¹³ În parabola cu grâul şi neghina, Isus a vorbit despre un om care a semănat grâu de bună calitate în ogorul său, însă mai apoi „un duşman“ a venit pe furiş şi a semănat neghină. De ce a ales Isus să vorbească despre această acţiune duşmănoasă? Să nu uităm că el a relatat această ilustrare lângă Marea Galileii, iar principala ocupaţie a galileenilor era, bineînţeles, agricultura. Ce putea fi mai rău pentru un agricultor decât ca un duşman să vină pe furiş în ogorul său şi să semene seminţe dăunătoare? Legile laice care erau pe atunci în vigoare demonstrează că astfel de fapte se petreceau realmente. Nu este evident, aşadar, că Isus a vorbit despre o situaţie pe care ascultătorii lui să o poată înţelege? — Matei 13:1, 2, 24–30.

14. De ce este semnificativ faptul că Isus a plasat acţiunea ilustrării despre bunul samaritean pe drumul „de la Ierusalim la Ierihon“?

¹⁴ Să ne amintim şi de parabola despre bunul samaritean. Isus a început astfel: „Un anumit om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, i-au dat lovituri şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort“ (Luca 10:30). Isus nu a plasat întâmplător acţiunea pe drumul „de la Ierusalim la Ierihon“. Când a relatat această parabolă, el era în Iudeea, nu departe de Ierusalim; aşadar, foarte probabil că ascultătorii săi ştiau de drumul respectiv. Acest drum era cunoscut ca fiind periculos, îndeosebi pentru cineva care călătorea singur. Drumul respectiv şerpuia printr-un ţinut pustiu, în care se puteau ascunde mulţi tâlhari.

15. De ce nimeni nu ar fi putut scuza indiferenţa preotului şi a levitului din ilustrarea despre bunul samaritean?

¹⁵ Menţiunea lui Isus că drumul „cobora de la Ierusalim la Ierihon“ mai include un aspect demn de luat în seamă. Potrivit parabolei, mai întâi un preot, iar apoi un levit au trecut pe acel drum, însă nici unul nu s-a oprit să-l ajute pe omul rănit (Luca 10:31, 32). Preoţii slujeau la templul din Ierusalim, iar leviţii îi ajutau. Mulţi preoţi şi leviţi locuiau la Ierihon când nu lucrau la templu, întrucât Ierihonul se afla la o distanţă de numai 23 de kilometri de Ierusalim. Astfel, ei aveau, cu siguranţă, ocazia să treacă pe acel drum. Să remarcăm, de asemenea, că şi preotul, şi levitul coborau „de la Ierusalim“, ceea ce înseamnă că plecaseră de la templu.b Prin urmare, nimeni nu ar fi putut scuza indiferenţa acestor oameni spunând: „L-au ocolit pe omul rănit deoarece părea mort, iar dacă atingeau un cadavru nu mai puteau sluji un anumit timp la templu“ (Leviticul 21:1; Numeri 19:11, 16). Nu este evident, aşadar, că ilustrările lui Isus reflectau lucruri cunoscute ascultătorilor săi?

Inspirate din creaţie

16. De ce nu este de mirare că Isus cunoştea foarte bine creaţia?

¹⁶ Multe ilustrări şi parabole ale lui Isus dezvăluie cunoştinţele sale despre plante, animale şi fenomenele naturii (Matei 6:26, 28–30; 16:2, 3). Cum a dobândit el aceste cunoştinţe? În copilărie, pe care şi-a petrecut-o în Galileea, el a avut, fără îndoială, nenumărate ocazii să observe lucrările de creaţie ale lui Iehova. Mai mult decât atât, Isus este „întâiul născut din toată creaţia“, iar Iehova l-a folosit în calitate de „maestru“ la crearea tuturor lucrurilor (Coloseni 1:15, 16; Proverbele 8:30, 31). Nu-i de mirare că Isus cunoştea foarte bine creaţia. Să vedem cum a folosit el în mod iscusit aceste cunoştinţe în predare.

17, 18. a) Cum reiese din cuvintele lui Isus consemnate în Ioan capitolul 10 că el cunoştea caracteristicile oilor? b) Ce au observat cei care au vizitat ţinuturile biblice despre legătura dintre păstori şi oile lor?

¹⁷ Una dintre ilustrările cele mai înduioşătoare ale lui Isus este cea consemnată în Ioan capitolul 10, unde el compară relaţia strânsă dintre el şi continuatorii săi cu legătura dintre un păstor şi oile lui. Din cuvintele lui Isus reiese că el cunoştea foarte bine caracteristicile oilor. El a arătat că oile se lasă conduse şi că ele îşi urmează cu fidelitate păstorul (Ioan 10:2–4). Legătura unică dintre păstori şi oi a fost observată de cei care au vizitat ţinuturile biblice. Naturalistul H. B. Tristram, care a trăit în secolul al XIX-lea, a remarcat: „Odată am văzut un păstor jucându-se cu turma lui. El se prefăcea că fuge; oile o luau după el şi îl înconjurau. . . . În cele din urmă, oile au format un cerc, săltând în jurul păstorului“.

¹⁸ De ce îşi urmează oile păstorul? Deoarece ele „îi cunosc glasul“ (Ioan 10:4). Dar cunosc într-adevăr oile glasul păstorului? Iată ce a consemnat George Smith în cartea The Historical Geography of the Holy Land: „Uneori, în timpul amiezii, ne plăcea să ne odihnim lângă una dintre fântânile din Iudeea la care veneau cu turmele vreo trei, patru păstori. Turmele se amestecau între ele, iar noi ne întrebam cum avea să-şi recunoască fiecare păstor oile. După ce oile se adăpau şi îşi încheiau joaca, păstorii, unul câte unul, o luau pe deal, în direcţii diferite, iar fiecare îşi chema oile în propriul său fel; atunci oile ieşeau dintre celelalte, îndreptându-se spre păstorul lor, iar turmele plecau mai departe la fel de ordonat precum veniseră“. Ce metodă potrivită a găsit Isus pentru a-şi ilustra ideea! Dacă recunoaştem învăţăturile sale şi le respectăm şi dacă urmăm conducerea sa, putem avea parte de grija plină de tandreţe şi de iubire a ‘păstorului excelent’. — Ioan 10:11.

Inspirate din evenimente cunoscute auditoriului

19. Cum s-a folosit Isus cu eficienţă de un eveniment tragic cunoscut pe plan local pentru a combate o idee falsă?

¹⁹ Ilustrări eficiente pot fi şi întâmplări ori exemple din care se pot trage anumite învăţăminte. Odată, Isus s-a folosit de un eveniment recent la acea vreme ca să combată falsa idee că necazul se abate asupra celui ce îl merită. El a spus: „Cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că s-au dovedit nişte datornici [sau păcătoşi] mai mari decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim?“ (Luca 13:4). Isus a adus argumente convingătoare împotriva concepţiilor fataliste. Acele 18 suflete nu muriseră din cauza vreunui păcat care le-ar fi atras dezaprobarea divină. De fapt, moartea lor tragică s-a datorat ‘timpurilor şi evenimentelor neprevăzute’ (Eclesiastul 9:11, NW). Astfel, el a combătut o învăţătură falsă menţionând un eveniment bine cunoscut auditoriului.

20, 21. a) De ce i-au acuzat fariseii pe discipolii lui Isus? b) Ce relatare biblică a folosit Isus ca să arate că Iehova nu avusese niciodată în vedere o aplicare rigidă a legii sabatului? c) Ce anume se va analiza în articolul următor?

²⁰ Când preda, Isus menţiona şi exemple biblice. Să ne amintim de episodul în care fariseii i-au acuzat pe discipoli pentru că smulseseră într-o zi de sabat spice ca să mănânce. De fapt, discipolii nu încălcaseră legea lui Dumnezeu, ci interpretarea strictă dată de farisei legii cu privire la ceea ce constituia o muncă nepermisă în ziua de sabat. Pentru a arăta că Dumnezeu nu avusese niciodată în vedere o asemenea interpretare extrem de rigidă a legii sabatului, Isus a adus în discuţie întâmplarea consemnată în 1 Samuel 21:3–6. Fiind flămânzi, David şi oamenii lui s-au oprit la tabernacol şi au mâncat pâinile de prezentare care fuseseră înlocuite cu altele proaspete. Pâinile mai vechi erau rezervate de obicei preoţilor. Totuşi, în această situaţie, David şi oamenii lui nu au fost condamnaţi pentru că au mâncat acele pâini. Este demn de remarcat că aceasta este singura relatare biblică în care se arată că pâinile mai vechi au fost mâncate de persoane care nu slujeau ca preoţi. Isus a ştiut exact ce relatare să menţioneze, iar evreii care îl ascultau o cunoşteau fără îndoială foarte bine. — Matei 12:1–8.

²¹ Isus a fost cu adevărat un Mare Învăţător! Nu putem decât să ne minunăm în faţa extraordinarei sale capacităţi de a transmite adevăruri importante într-un mod care să atingă inima ascultătorilor! Dar cum putem să imităm modul său de predare? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• De ce a predat Isus prin ilustrări?

• Din ce exemple reiese că Isus folosea ilustrări pe care ascultătorii săi din secolul I să le poată înţelege?

• Cum şi-a folosit Isus cu măiestrie în ilustrări cunoştinţele despre creaţie?

• Cum s-a folosit Isus de evenimente cunoscute auditoriului?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

Isus a vorbit despre un sclav care nu a vrut să-i ierte semenului său o datorie relativ mică şi despre un tată care şi-a iertat fiul ce îşi risipise toată moştenirea

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Ce idee se desprinde din parabola lui Isus despre bunul samaritean?

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Cunosc într-adevăr oile glasul păstorului lor?