Iehova răspunde la o rugăciune fierbinte

„Ca să se ştie că tu, al cărui nume este Iehova, numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul!“ (PS. 83:18)

 1, 2. Ce sentimente au încercat mulţi când au aflat numele lui Dumnezeu? La ce întrebări vom răspunde?

CU CÂŢIVA ani în urmă, o doamnă de religie catolică, profund tulburată de o tragedie care a avut loc în cartierul ei, s-a dus la preot să-i ceară sprijin, dar el nici măcar n-a vrut să stea de vorbă cu ea. Apoi s-a rugat lui Dumnezeu: „Nu ştiu mai nimic despre tine . . . , dar sunt sigură că exişti. Te rog, ajută-mă să te cunosc!“. La scurt timp, a fost vizitată de Martorii lui Iehova, care i-au adus mângâiere şi i-au dat răspunsuri la întrebările care o frământau. A fost profund impresionată când a aflat că Dumnezeu are un nume. „În sfârşit, îl cunoşteam pe Dumnezeul pe care îl căutasem încă de când eram copil!“

² Mulţi au simţit la fel. Majoritatea au văzut prima dată numele lui Dumnezeu când au citit Psalmul 83:18. Iată cum este redat acest verset în Traducerea lumii noi: „Ca să se ştie că tu, al cărui nume este Iehova, numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul!“. Dar v-aţi întrebat vreodată de ce a fost scris Psalmul 83? În ce împrejurări vor fi obligaţi toţi oamenii să recunoască faptul că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat? Cum ne este de folos acest psalm? În cele ce urmează, vom răspunde la aceste întrebări.a

O coaliţie împotriva poporului lui Iehova

 3, 4. Cine a scris Psalmul 83, şi ce situaţie descrie el?

³ Potrivit antetului, Psalmul 83 este „o melodie a lui Asaf“. Cel care a scris psalmul era probabil un descendent al levitului Asaf, muzician de seamă pe vremea regelui David. Psalmistul îl imploră pe Iehova să treacă la acţiune pentru a-şi justifica suveranitatea şi a-şi face cunoscut numele. După cât se pare, psalmul a fost scris după moartea regelui Solomon. De ce putem afirma acest lucru? Deoarece în timpul domniei lui David şi a lui Solomon, Tirul şi Israelul erau în relaţii bune. Însă, la data când a fost scris Psalmul 83, locuitorii Tirului se întorseseră împotriva Israelului, trecând de partea duşmanilor.

⁴ Psalmistul numeşte zece naţiuni din jurul Israelului care se aliaseră ca să distrugă poporul lui Dumnezeu: „Corturile Edomului şi ale ismaeliţilor, Moabul şi agariţii, Ghebalul, Amonul şi Amalecul, Filistia împreună cu locuitorii Tirului. Asiria s-a unit şi ea cu ei“ (Ps. 83:6–8). La ce eveniment istoric face referire psalmistul? Unii sunt de părere că este vorba despre coaliţia formată din Amon, Moab şi locuitorii Muntelui Seir, care au atacat Israelul în zilele regelui Iosafat (2 Cron. 20:1–26). Alţii cred că se referă la ostilitatea cu care Israelul a fost tratat de vecini de-a lungul timpului.

 5. Cum ne este de folos Psalmul 83?

⁵ În orice caz, este limpede că Iehova l-a inspirat pe psalmist să scrie acest cânt de rugăciune într-o perioadă critică pentru poporul lui Dumnezeu. Psalmul îi încurajează şi pe slujitorii lui Dumnezeu din timpurile noastre care au fost şi sunt încă atacaţi de duşmani hotărâţi să-i distrugă. Şi fără îndoială le va da putere şi în viitorul apropiat, când Gog din Magog îşi va mobiliza forţele într-o ultimă încercare de a-i extermina pe cei ce i se închină lui Dumnezeu cu spirit şi adevăr. (Citeşte Ezechiel 38:2, 8, 9, 16.)

Ce îl preocupa cel mai mult pe psalmist

 6, 7. a) Pentru ce s-a rugat psalmistul la începutul Psalmului 83? b) Ce îl preocupa cel mai mult pe psalmist?

⁶ Rugându-se lui Iehova, psalmistul îşi exprimă sentimentele astfel: „O, Dumnezeule, nu tăcea! Nu rămâne mut şi nu sta liniştit, o, tu, Cel Divin! Căci iată că duşmanii tăi se agită şi cei ce te urăsc cu înverşunare şi-au ridicat capul. Ei vorbesc în secret cu viclenie împotriva poporului tău . . . Căci s-au sfătuit împreună, cu o inimă, ba chiar au încheiat un legământ“ (Ps. 83:1–3, 5).

⁷ Ce îl preocupa cel mai mult pe psalmist? Desigur, şi el îşi făcea griji pentru siguranţa sa şi a familiei sale. Dar rugăciunea lui arată că mai mult decât orice îl îngrijora că numele lui Dumnezeu era batjocorit şi că duşmanii ameninţau poporul care purta acest nume. Fie ca toţi să avem aceeaşi atitudine ca psalmistul, să fim echilibraţi în timp ce perseverăm în zilele din urmă, atât de grele, ale acestei lumi vechi. (Citeşte Matei 6:9, 10.)

 8. Ce urmăreau naţiunile care se aliaseră împotriva Israelului?

⁸ Psalmistul dezvăluie gândurile duşmanilor Israelului: „Veniţi, să-i ştergem din existenţă, ca să nu mai fie o naţiune, ca să nu-şi mai amintească nimeni de numele lui Israel“ (Ps. 83:4). Aceşti duşmani urau de moarte poporul ales. Dar mai aveau un motiv pentru care se aliaseră împotriva lui Israel. Râvneau la pământul lui şi se lăudau că ‘vor pune stăpânire pe locaşurile lui Dumnezeu’ (Ps. 83:12). Şi în zilele noastre s-a întâmplat ceva asemănător. Cum anume?

„Locaşul tău cel sfânt“

 9, 10. a) Care era în vechime locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu? b) De ce binecuvântări se bucură în prezent membrii rămăşiţei unse şi ai clasei „alte oi“?

⁹ În vechime, Ţara Promisă era numită locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu. Să ne amintim imnul de biruinţă intonat de israeliţi după eliberarea lor din Egipt: „Prin bunătatea ta iubitoare ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; prin forţa ta îi vei conduce spre locaşul tău cel sfânt“ (Ex. 15:13). Mai târziu, în acest ‘locaş sfânt’ s-a construit un templu, unde slujea o clasă preoţească, şi s-a stabilit o capitală, Ierusalimul, unde o dinastie de regi din linia lui David au stat pe tronul lui Iehova (1 Cron. 29:23). Iată de ce a numit Isus Ierusalimul „oraşul marelui Rege“! (Mat. 5:35)

¹⁰ Dar cum stau lucrurile în timpurile noastre? Să ne amintim că în 33 e.n. s-a născut o naţiune nouă, „Israelul lui Dumnezeu“ (Gal. 6:16). Această naţiune, alcătuită din fraţii unşi ai lui Cristos, s-a achitat de misiunea ce fusese încredinţată iniţial Israelului carnal, dar pe care acesta nu a îndeplinit-o: să fie martori ai lui Dumnezeu apărându-i numele (Is. 43:10; 1 Pet. 2:9). Iehova le-a făcut aceeaşi promisiune pe care i-o făcuse Israelului din vechime: „Voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu“ (2 Cor. 6:16; Lev. 26:12). În 1919, Iehova i-a arătat o favoare deosebită rămăşiţei ‘Israelului lui Dumnezeu’. Ei au luat atunci în stăpânire „o ţară“, un domeniu de activitate spiritual, în care se bucură de un paradis spiritual (Is. 66:8). Începând din anii ’30 li s-au alăturat milioane de „alte oi“ (Ioan 10:16). Bucuria şi prosperitatea spirituală a acestor creştini reprezintă o dovadă de netăgăduit că Iehova este Suveranul de drept al universului! (Citeşte Psalmul 91:1, 2.) Ce disperat trebuie să fie Satan!

11. Care a fost întotdeauna principalul scop al duşmanilor lui Dumnezeu?

¹¹ În timpul sfârşitului, Satan i-a instigat pe agenţii săi de pe pământ împotriva rămăşiţei unse şi împotriva altor oi, care i s-au alăturat. Lucrul acesta s-a văzut clar în Europa Occidentală în timpul naziştilor şi în statele comuniste din Europa Răsăriteană aflate în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. Dar aşa au stat lucrurile şi în alte ţări. În curând, se va întâmpla la fel, mai ales în timpul atacului final al lui Gog din Magog. Atunci, în marea lor lăcomie, probabil că împotrivitorii vor pune mâna pe bunurile şi proprietăţile poporului lui Dumnezeu, aşa cum au făcut duşmanii în trecut. Însă scopul principal al lui Satan a fost şi este acela de a şterge de pe faţa pământului poporul lui Iehova pentru ca nimeni să nu-şi mai amintească numele pe care ni l-a dat Dumnezeu. Dar cum reacţionează Iehova când suveranitatea sa este astfel sfidată? Să ne întoarcem la cuvintele psalmistului.

O avanpremieră a biruinţei finale

12–14. Care sunt cele două victorii istorice repurtate în apropierea oraşului Meghido şi evocate de psalmist?

¹² Psalmistul crede cu tărie că Iehova poate zădărnici planurile naţiunilor duşmane. El evocă două victorii zdrobitoare repurtate de israeliţi în apropierea oraşului antic Meghido, care străjuia câmpia cu aceeaşi nume. Vara, albia secată a râului Chison se vedea şerpuind în câmpie. După ploile din timpul iernii, râul inunda câmpia. Probabil din acest motiv râul mai era numit „apele de la Meghido“ (Jud. 4:13; 5:19).

¹³ La circa 15 kilometri de valea Meghido se află dealul More unde, în zilele judecătorului Ghedeon, trupele aliate ale madianiţilor, amaleciţilor şi fiilor Răsăritului s-au strâns pentru luptă (Jud. 7:1, 12). Mica armată a lui Ghedeon a numărat în final doar 300 de oameni, dar cu ajutorul lui Iehova a zdrobit forţele duşmane mult superioare numeric. Astfel, urmând îndrumarea lui Iehova, au înconjurat noaptea tabăra inamicului, având în mâini urcioare în care erau puse torţe aprinse. La semnalul lui Ghedeon, oamenii săi au spart urcioarele, scoţând la iveală torţele. Au suflat din corni şi au strigat: „Sabia lui Iehova şi a lui Ghedeon!“. Duşmanii au intrat în panică şi au început să se măcelărească unii pe alţii. Cei care au scăpat au fugit dincolo de Iordan. Între timp, şi alţi israeliţi au pornit în urmărirea lor. Au fost ucişi 120 000 de soldaţi inamici (Jud. 7:19–25; 8:10).

¹⁴ La circa 6 kilometri de dealul More, dincolo de valea Meghido, se află muntele Tabor. În trecut, judecătorul Barac adunase aici 10 000 de soldaţi israeliţi ca să înfrunte armata lui Iabin, regele canaanit al Haţorului, al cărei comandant era Sisera. Această armată avea 900 de care de război dotate la roţi cu coase lungi de fier. Trupele slab echipate ale Israelului s-au adunat pe muntele Tabor, iar armata lui Sisera a fost atrasă în vale. Apoi „Iehova a provocat învălmăşeală printre toate carele de război ale lui Sisera şi în toată tabăra lui“. Probabil că, din cauza unei ploi torenţiale venite ca din senin, râul Chison a ieşit din matcă, iar carele s-au împotmolit în noroi. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire pe duşmani (Jud. 4:13–16; 5:19–21).

15. a) Ce îl imploră psalmistul pe Iehova? b) Ce ne aminteşte numele războiului final al lui Dumnezeu?

¹⁵ Psalmistul îl imploră pe Iehova să le facă la fel naţiunilor care ameninţau că vor distruge Israelul: „Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin în valea Chison. Aceştia au fost nimiciţi la En-Dor, au ajuns bălegar pentru pământ“ (Ps. 83:9, 10). Demn de remarcat este că războiul final al lui Dumnezeu împotriva lumii lui Satan este numit Har-Maghedon (care înseamnă „Muntele Meghido“), sau Armaghedon. Ni se aminteşte astfel de bătăliile decisive purtate în apropiere de Meghido. Victoriile lui Iehova în acele războaie din vechime sunt o garanţie că el va ieşi biruitor şi la Armaghedon (Rev. 16:13–16).

Să ne rugăm pentru justificarea suveranităţii lui Iehova

16. Cum ‘li s-a umplut faţa de dezonoare’ împotrivitorilor?

¹⁶ Pe parcursul ‘zilelor din urmă’, Iehova a zădărnicit toate eforturile duşmanilor de a-i distruge poporul (2 Tim. 3:1). Astfel, ei au fost făcuţi de ruşine aşa cum s-a prezis în Psalmul 83:16: „Umple-le faţa de dezonoare, ca să caute numele tău, o, Iehova!“. Împotrivitorii au încercat fără sorţi de izbândă să-i reducă la tăcere pe Martorii lui Iehova, iar asta s-a întâmplat în ţară după ţară. Integritatea şi perseverenţa slujitorilor singurului Dumnezeu adevărat au servit drept mărturie pentru cei ce iubesc dreptatea, iar mulţi ‘au căutat numele lui Iehova’. În unele ţări unde slujitorii lui Iehova au fost odinioară ţinta unor persecuţii crunte, în prezent există zeci de mii, ba chiar sute de mii, de închinători bucuroşi ai lui Dumnezeu. Ce triumf pentru Iehova! Şi ce înfrângere ruşinoasă pentru duşmanii săi! (Citeşte Ieremia 1:19.)

17. Ce ocazie au încă împotrivitorii, şi ce cuvinte ne vom aminti în curând?

¹⁷ Ştim, desigur, că lupta nu s-a încheiat. Noi continuăm să predicăm vestea bună, chiar şi împotrivitorilor (Mat. 24:14, 21). Ei au încă ocazia de a se căi şi de a fi salvaţi. Însă în curând nu o vor mai avea! Sfinţirea numelui lui Iehova este mult mai importantă decât salvarea oamenilor. (Citeşte Ezechiel 38:23.) Când, potrivit profeţiei, naţiunile de pe pământ îşi vor uni forţele pentru a distruge poporul lui Dumnezeu, ne vom aminti următoarele cuvinte din rugăciunea psalmistului: „Să fie făcuţi de ruşine şi înspăimântaţi pentru totdeauna, să fie făcuţi de ocară şi să piară!“ (Ps. 83:17).

18, 19. a) Ce se va întâmpla cu cei ce se împotrivesc cu încăpăţânare suveranităţii lui Dumnezeu? b) Dat fiind că Iehova îşi va justifica în curând suveranitatea, ce vă simţiţi îndemnaţi să faceţi?

¹⁸ Înverşunaţii împotrivitori ai suveranităţii lui Iehova vor avea un sfârşit ruşinos. Cuvântul lui Dumnezeu arată că „cei care nu ascultă de vestea bună“ vor suferi o ‘distrugere veşnică’ la Armaghedon (2 Tes. 1:7–9). Distrugerea lor şi supravieţuirea celor ce i se închină lui Iehova cu adevăr vor fi dovezi incontestabile că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat. Peste această măreaţă victorie nu se va aşterne niciodată uitarea! Va fi o „înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“ şi fiecare dintre ei va afla despre măreaţa faptă a lui Iehova (Fap. 24:15). În lumea nouă, ei vor vedea cât de înţelept este să se supună suveranităţii lui Iehova. Iar cei smeriţi se vor convinge imediat că El este singurul Dumnezeu adevărat.

¹⁹ Ce viitor minunat le-a rezervat iubitorul nostru Tată ceresc închinătorilor săi fideli! Să ne rugăm şi noi ca Iehova să dea în curând un răspuns definitiv rugăciunii psalmistului: „[Duşmanii tăi] să fie făcuţi de ocară şi să piară, ca să se ştie că tu, al cărui nume este Iehova, numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul!“ (Ps. 83:17, 18).

[Notă de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• În ce situaţie se afla Israelul când a fost scris Psalmul 83?

• Ce îl preocupa cel mai mult pe scriitorul Psalmului 83?

• Cine este în zilele noastre ţinta persecuţiilor lui Satan?

• Cum va da Iehova un răspuns definitiv rugăciunii din Psalmul 83:17, 18?

[Harta de la pagina 15]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Ce legătură există între bătăliile din apropiere de anticul Meghido şi viitorul nostru?

Chison

Haroşet

Mt. Carmel

Valea Izreelului

Meghido

Taanac

Mt. Ghilboa

Fântâna Harod

More

En-Dor

Mt. Tabor

Marea Galileii

Iordan

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

De ce a compus psalmistul o rugăciune fierbinte?