Tânjeşti să slujeşti mai deplin?

„ERAM mânioasă pe Iehova“, spune Laura. „M-am rugat încontinuu să ne ajute să ne rezolvăm problemele financiare ca să pot continua pionieratul, dar fără nici un rezultat. În cele din urmă a trebuit să întrerup serviciul de pionier. Trebuie să recunosc totodată că eram geloasă pe cei care puteau continua serviciul.“

Să luăm şi cazul lui Michael, un slujitor ministerial dintr-o congregaţie a Martorilor lui Iehova. El aspirase la funcţia de supraveghetor (1 Timotei 3:1). Când dorinţa lui a rămas neîmplinită timp de câţiva ani, el s-a supărat atât de mult, încât nu a mai vrut să fie luat în considerare pentru acest privilegiu. „Pur şi simplu nu mai puteam suporta durerea de a fi dezamăgit din nou“, spune el.

Ai avut şi tu o experienţă similară? A trebuit să renunţi la un privilegiu teocratic la care ţineai mult? De exemplu, a trebuit să întrerupi serviciul de pionier, de proclamator cu timp integral al Regatului? Sau tânjeşti după anumite responsabilităţi în congregaţie care le sunt încredinţate altora? S-ar putea chiar să doreşti fierbinte să slujeşti la Betel sau ca misionar, însă împrejurările nu-ţi permit.

„O speranţă amânată îmbolnăveşte inima“, afirmă cartea Proverbele (Proverbele 13:12). Lucrurile stau astfel mai ales când alţii primesc tocmai privilegiile pe care sperai să le primeşti tu. Ne ajută oare Cuvântul lui Dumnezeu să înţelegem mai bine această situaţie, şi le oferă acesta mângâiere şi speranţă celor care trec prin asemenea dezamăgiri? Da. De fapt, Psalmul 84 exprimă sentimentele unui slujitor al lui Iehova care a avut dorinţe neîmplinite similare în serviciul lui Iehova.

Aprecierea unui levit

Psalmul 84 a fost compus de fiii lui Core, nişte leviţi care slujeau la templul lui Iehova şi care îşi apreciau foarte mult privilegiile de serviciu. „Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, DOAMNE al oştirilor!“, exclamă unul dintre ei. „Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile DOMNULUI; inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu.“ — Psalmul 84:1, 2.

Acest levit tânjea atât de mult să slujească la templul lui Iehova, încât până şi peisajul obişnuit de pe drumul care ducea la Ierusalim i se părea atrăgător. „Când străbat aceştia Valea-Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare“, spune el (Psalmul 84:6). Da, o regiune în mod normal aridă era pentru el ca o regiune bine udată.

Întrucât psalmistul era un levit nepreoţesc, el putea sluji la templu doar o săptămână la fiecare şase luni (1 Cronici 24:1–19; 2 Cronici 23:8; Luca 1:5, 8, 9). Restul timpului şi-l petrecea acasă, într-una din cetăţile levitice. Prin urmare, el a cântat: „Până şi vrabia îşi găseşte o casă acolo şi rândunica un cuib, unde îşi pune puii. . . Ah, altarele Tale, DOAMNE al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!“ (Psalmul 84:3). Ce fericit s-ar fi simţit levitul dacă ar fi fost ca păsările care aveau o locuinţă mai stabilă la templu!

Unui levit i-ar fi fost uşor să dea curs amărăciunii pentru că nu putea sluji la templu mai des. Însă el era încântat să slujească atât cât putea şi sigur îşi dădea seama că devoţiunea din inimă faţă de Iehova merita osteneala. Ce l-a ajutat pe acest levit fidel să rămână mulţumit cu privilegiile lui de serviciu?

Învaţă să fii mulţumit

„Mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte“, spune levitul. „Eu vreau mai bine să stau în pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii“ (Psalmul 84:10). El a înţeles că până şi o zi petrecută la casa lui Iehova este un privilegiu inestimabil. Iar levitul petrecea mult mai mult decât o zi în serviciul la templu. Faptul că era mulţumit cu privilegiile lui îl făcea să cânte de bucurie.

Ce se poate spune despre noi? Ne numărăm noi binecuvântările sau tindem să uităm privilegiile pe care le avem deja în serviciul lui Iehova? Datorită devoţiunii poporului său faţă de el, Iehova le-a încredinţat membrilor acestuia o mare diversitate de privilegii şi îndatoriri. Printre acestea se numără responsabilităţile mai grele de supraveghere, de păstorire, de predare şi diferite aspecte ale serviciului cu timp integral. Dar ele includ şi alte aspecte preţioase care au legătură cu închinarea la Iehova.

De exemplu, să ne gândim la ministerul creştin. Apostolul Pavel aseamănă privilegiul nostru de a predica vestea bună cu o ‘comoară în nişte vase de lut’ (2 Corinteni 4:7). Consideraţi acest serviciu o comoară de nepreţuit? Isus Cristos, care a iniţiat predicarea Regatului, a considerat-o astfel, lăsând un exemplu (Matei 4:17). „Fiindcă avem slujba aceasta, . . . noi nu cădem de oboseală“, a spus Pavel. — 2 Corinteni 4:1.

Întrunirile creştine sunt o altă măsură divină pe care nu ar trebui s-o luăm ca pe ceva de la sine înţeles. La întrunirile noastre primim instruire vitală şi ne bucurăm de compania de care avem nevoie. Aici ne putem, totodată, exprima în public credinţa şi speranţa, dând răspunsuri cu regularitate şi participând la program în alte moduri (Evrei 10:23–25). Întrunirile noastre sunt într-adevăr o îngrijire demnă de apreciat!

Michael, menţionat la început, a considerat aceste binecuvântări foarte valoroase şi le-a apreciat în profunzime. Însă dezamăgirea pe care a simţit-o pentru că nu putea sluji ca bătrân i-a diminuat un timp aprecierea faţă de ele. Concentrându-şi din nou atenţia asupra lor, el a putut să-şi redobândească echilibrul şi să-l aştepte cu răbdare pe Iehova.

În loc să fim nemulţumiţi pentru că nu avem un anumit privilegiu, ar fi bine să reanalizăm modurile în care ne binecuvântează Iehova, aşa cum a făcut psalmistula. Dacă nu reuşim să vedem mult, trebuie să privim din nou, cerându-i lui Iehova să ne deschidă ochii ca să vedem privilegiile noastre şi modul în care ne binecuvântează şi ne foloseşte el spre lauda sa. — Proverbele 10:22.

Este, de asemenea, important să înţelegem că privilegiile speciale, cum ar fi funcţia de supraveghetor, pretind anumite calităţi (1 Timotei 3:1–7; Tit 1:5–9). Deci trebuie să ne autoexaminăm, depistând orice domeniu în care avem nevoie de îmbunătăţiri şi apoi depunând eforturi asidue ca să le realizăm. — 1 Timotei 4:12–15.

Nu te descuraja

Dacă nu primim un anumit privilegiu de serviciu, nu trebuie să tragem concluzia că Iehova îi iubeşte mai mult pe cei care se bucură de acesta sau că ne reţine de la ceva bun. Bineînţeles, nu ar trebui să presupunem cu invidie că ceilalţi şi-au obţinut privilegiile în mod nemeritat, în urma favoritismului din partea oamenilor şi nu prin numire teocratică. Cugetarea la astfel de idei poate duce la gelozie, rivalitate şi chiar la renunţare completă. — 1 Corinteni 3:3; Iacov 3:14–16.

Laura, menţionată la început, nu a renunţat. Ea şi-a învins în cele din urmă sentimentele de mânie şi gelozie. Laura i-a cerut de repetate ori ajutor lui Dumnezeu ca să-şi poată depăşi reacţia negativă la faptul că nu mai putea face pionierat. Ea le-a cerut ajutor şi bărbaţilor competenţi din congregaţie şi s-a simţit înviorată de iubirea lui Dumnezeu. „Iehova mi-a dat pacea minţii“, a spus ea. „Deşi soţul meu şi cu mine nu mai putem face pionierat acum, noi preţuim timpul când am făcut acest lucru, iar experienţele din trecut ne dau forţă. În acelaşi timp, îl ajutăm pe fiul nostru adult să facă pionierat.“ Fiind mulţumită, Laura poate acum să se ‘bucure cu cei care se bucură’ în serviciul lor de pionier. — Romani 12:15.

Stabileşte-ţi obiective accesibile

Faptul că suntem mulţumiţi cu actualele privilegii de serviciu nu înseamnă că nu ne mai stabilim obiective teocratice pentru viitor. Când a vorbit despre învierea cerească, Pavel a spus că ‘se arunca spre ce este înainte’. El a mai spus: „Până la nivelul la care am progresat, să continuăm să umblăm în mod ordonat, conform ordinii stabilite“ (Filipeni 3:13–16, NW). Obiectivele teocratice ne pot ajuta să ne „aruncăm“ înainte. Este însă dificil să le menţinem realiste.

Obiectivele realiste sunt rezonabile şi accesibile (Filipeni 4:5, vezi nota de subsol din BCR). Aceasta nu înseamnă că un obiectiv care necesită câţiva ani de muncă grea este nerealist. Un astfel de obiectiv pe termen lung poate fi atins treptat prin stabilirea unor obiective sau paşi intermediari. Aceste obiective pot sluji ca indicatori ai progresului spiritual. Trecerea cu succes de fiecare indicator va crea un sentiment de satisfacţie şi nu decepţie.

O optică echilibrată

Cu toate acestea, este important să admitem că, din cauza împrejurărilor şi a limitelor noastre, nu putem primi anumite privilegii. Faptul de a ni le stabili ca obiective duce doar la dezamăgire şi frustrare. Astfel de obiective ar trebui amânate, cel puţin pentru moment. Nu va fi greu să facem acest lucru dacă ne vom ruga pentru sentimentul de mulţumire ce provine de la Dumnezeu şi dacă vom face din îndeplinirea voinţei lui Iehova principala noastră preocupare. Când aspirăm la privilegii, importantă este glorificarea lui Iehova, nu recunoaşterea realizărilor noastre personale (Psalmul 16:5, 6; Matei 6:33). Biblia ne spune pe bună dreptate: „Încredinţează-ţi lucrările în mâna DOMNULUI şi ţi se vor împlini gândurile“. — Proverbele 16:3.

Când analizăm Psalmul 84 putem vedea că psalmistul a manifestat o astfel de atitudine faţă de privilegiile de serviciu, iar Iehova l-a binecuvântat din belşug. În plus, poporul lui Iehova trage foloase din acest psalm şi astăzi.

Bizuindu-te pe Iehova în rugăciune, poţi păstra un echilibru între dorinţa fierbinte pentru privilegii suplimentare şi mulţumirea cu cele pe care le ai în prezent. Nu lăsa niciodată ca dorinţa de a face mai mult să te priveze de apreciere pentru ceea ce ai acum şi de bucuria de a-i sluji lui Iehova pentru totdeauna. Încrede-te în Iehova, căci rezultatul acestui fapt va fi fericirea, aşa cum reiese din cuvintele levitului: „DOAMNE al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!“. — Psalmul 84:12.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 11]

Obiective pe care ni le putem stabili

Citirea Bibliei în fiecare zi. — Iosua 1:8; Matei 4:4.

Îmbunătăţirea facultăţilor de percepţie prin instruire scripturală. — Evrei 5:14.

Dezvoltarea unei relaţii mai apropiate cu Dumnezeu. — Psalmul 73:28.

Cultivarea fiecărui rod al spiritului. — Galateni 5:22, 23.

Îmbunătăţirea calităţii rugăciunilor noastre. — Filipeni 4:6, 7.

Creşterea eficienţei în predicare şi predare. — 1 Timotei 4:15, 16.

Citirea şi meditarea la fiecare număr al revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! — Psalmul 49:3.

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

În stabilirea obiectivelor personale, pune înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu pe primul loc.