Iehova ne învaţă să ne numărăm zilele

„Învaţă-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“ — PSALMUL 90:12.

 1. De ce este potrivit să-l rugăm pe Iehova să ne înveţe „să ne numărăm zilele“?

IEHOVA DUMNEZEU este Creatorul nostru şi Dătătorul vieţii (Psalmul 36:9; Revelaţia 4:11). Prin urmare, el este cel mai în măsură să ne înveţe cum să ne folosim anii vieţii cu înţelepciune. Pe bună dreptate, aşadar, psalmistul l-a implorat pe Dumnezeu astfel: „Învaţă-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“ (Psalmul 90:12). Merită, desigur, să analizăm cu atenţie Psalmul 90, în care este consemnată rugămintea de mai sus. Însă mai întâi să trecem în revistă mesajul acestei cântări compuse sub inspiraţie divină.

 2. a) Cui îi este atribuit Psalmul 90, şi, după cât se pare, când a fost scris acest psalm? b) Cum ar trebui să ne influenţeze Psalmul 90 punctul de vedere asupra vieţii?

² Psalmul 90 este intitulat „o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu“. Având în vedere că acest psalm scoate în evidenţă caracterul efemer al vieţii omului, se pare că el a fost compus după ce israeliţii au fost eliberaţi din sclavia egipteană, mai precis în timpul celor 40 de ani de peregrinare prin pustiu, când mii dintre ei au murit şi astfel a pierit o generaţie lipsită de credinţă (Numeri 32:9–13). În orice caz, Psalmul 90 arată că viaţa oamenilor imperfecţi este scurtă. Este evident, aşadar, că ar trebui să ne folosim cu înţelepciune preţioasele zile ale vieţii.

 3. Ce conţine în mare Psalmul 90?

³ Versetele de la 1 la 6 ale Psalmului 90 îl identifică pe Iehova drept locul nostru etern de adăpost. Versetele de la 7 la 12 arată de ce anume avem nevoie pentru a ne folosi scurta viaţă într-un mod aprobat de el. Şi, după cum se spune în versetele de la 13 la 17, noi dorim cu sinceritate să beneficiem de bunătatea şi de binecuvântarea lui Iehova. Evident, acest psalm nu anticipează viaţa fiecăruia dintre noi ca slujitor al lui Iehova. Totuşi, noi trebuie să observăm şi să imităm atitudinea de devoţiune faţă de Dumnezeu exprimată sub formă de rugăciune în psalm. Să analizăm deci mai îndeaproape Psalmul 90 prin prisma slujitorilor dedicaţi lui Dumnezeu.

Iehova — adevăratul nostru ‘loc de adăpost’

 4–6. În ce sens este Iehova un adevărat ‘loc de adăpost’ pentru noi?

⁴ Psalmistul începe astfel: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost în toate generaţiile. Înainte de a se fi născut munţii şi înainte de a fi fost formate pământul şi lumea [sau ca tu să dai naştere pământului şi solului productiv ca în durerile facerii, NW], din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu“. — Psalmul 90:1, 2.

⁵ Pentru noi, ‘Dumnezeul cel veşnic’, Iehova, este într-adevăr „un loc de adăpost“ — un refugiu spiritual (Romani 16:26). La el ne simţim în siguranţă, deoarece este întotdeauna gata să ne ajute ca ‘Ascultător al rugăciunii’ (Psalmul 65:2). Întrucât ne aruncăm povara îngrijorărilor asupra Tatălui nostru ceresc prin intermediul Fiului său iubit, ‘pacea lui Dumnezeu care întrece orice gândire ne păzeşte inimile şi facultăţile mintale’. — Filipeni 4:6, 7; Matei 6:9; Ioan 14:6, 14.

⁶ Noi ne bucurăm de siguranţă spirituală deoarece, figurativ vorbind, Iehova este un adevărat ‘loc de adăpost’. El furnizează, de asemenea, ‘camere interioare’ — reprezentând, după cât se pare, congregaţiile poporului său — drept adăposturi spirituale. Aici bătrânii iubitori au un rol esenţial în crearea unei atmosfere de siguranţă (Isaia 26:20; 32:1, 2; Faptele 20:28, 29). În plus, unii dintre noi au crescut în familii care sunt de mult timp în serviciul lui Dumnezeu şi au constatat personal că Dumnezeu este un adevărat ‘loc de adăpost în toate generaţiile’.

 7. În ce sens ‘s-au născut’ munţii şi i s-a dat naştere pământului ca prin „durerile facerii“?

⁷ Iehova există dinainte ca munţii să se ‘nască’ sau dinainte ca pământului să i se dea naştere ca prin „durerile facerii“. Din perspectiva unui om, crearea pământului cu toate caracteristicile lui fizice şi chimice şi cu complicatele lui mecanisme a fost o lucrare extrem de laborioasă. Spunând că munţii s-au ‘născut’ şi că pământului i s-a dat naştere ca prin „durerile facerii“, psalmistul a arătat, de fapt, un respect profund pentru volumul de muncă necesar când Iehova a creat aceste lucruri. Oare nu ar trebui să manifestăm şi noi un respect şi o apreciere asemănătoare pentru lucrările Creatorului?

Iehova este întotdeauna gata să ne ajute

 8. Cum trebuie să înţelegem afirmaţia că Iehova este Dumnezeu „din veşnicie în veşnicie“?

⁸ „Din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu“, a cântat psalmistul. Cuvântul ebraic tradus aici prin „veşnicie“ se poate referi la lucruri care au un sfârşit, dar a căror durată nu este specificată (Exodul 31:16, 17, NW; Evrei 9:15). Însă, în Psalmul 90:2 şi în alte pasaje din Scripturile ebraice, cuvântul are sensul de „veşnicie“, după cum şi este redat în unele traduceri (Eclesiastul 1:4). Mintea noastră nu este capabilă să înţeleagă cum e posibil ca Dumnezeu să existe dintotdeauna. Totuşi, Iehova nu a avut început şi nu va avea nici sfârşit (Habacuc 1:12). El va fi mereu viu şi gata să ne ajute.

 9. Cu ce compară psalmistul o mie de ani de existenţă umană?

⁹ Sub inspiraţie divină, psalmistul a arătat că o mie de ani de existenţă umană echivalează cu un timp foarte scurt din punctul de vedere al Creatorului, care este etern. Adresându-i-se lui Dumnezeu, psalmistul a scris: „Tu întorci pe oameni [pe omul muritor, NW] în ţărână şi zici: «Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!» Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă de noapte“. — Psalmul 90:3, 4.

10. În ce fel îl face Dumnezeu pe om ‘să se întoarcă în ţărână’?

¹⁰ Omul este muritor, iar Dumnezeu îl face ‘să se întoarcă în ţărână’, să devină pulbere. Cu alte cuvinte, Iehova spune: ‘Întoarce-te în ţărâna pământului din care ai fost făcut’ (Geneza 2:7; 3:19). Dumnezeu se adresează astfel tuturor — puternici sau slabi, bogaţi sau săraci —, deoarece nici un om imperfect „nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării pentru el însuşi, ca să trăiască pe vecie“ (Psalmul 49:6–9). Însă cât de recunoscători suntem că ‘Dumnezeu l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să poată avea viaţă veşnică’. — Ioan 3:16; Romani 6:23.

11. De ce putem spune că o perioadă lungă pentru noi este foarte scurtă pentru Dumnezeu?

¹¹ Din punctul de vedere al lui Iehova, chiar şi cei 969 de ani cât a trăit Metusala au reprezentat mai puţin de o zi (Geneza 5:27). Pentru Dumnezeu, o mie de ani sunt ca ziua de ieri — o perioadă de numai 24 de ore. Psalmistul mai spune că, pentru Dumnezeu, o mie de ani sunt ca straja de patru ore din timpul nopţii pe care o face o santinelă într-o tabără (Judecătorii 7:19). Este evident, aşadar, că o perioadă lungă pentru noi, oamenii, este foarte scurtă pentru Iehova, Dumnezeul cel etern.

12. În ce sens sunt oamenii ‘măturaţi’ de Dumnezeu?

¹² În contrast cu existenţa eternă a lui Dumnezeu, viaţa omului imperfect este cu adevărat scurtă. Psalmistul afirmă: „Îi iei [îi mături, BC] ca un şuvoi; sunt ca un somn; dimineaţa sunt ca iarba care creşte; dimineaţa înfloreşte şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă“ (Psalmul 90:5, 6). Moise a văzut mii de israeliţi pierind în pustiu, ‘măturaţi’ de Dumnezeu ca printr-un potop. Iată cum a mai fost redat acest fragment din psalm: „Îi mături pe oameni în somnul morţii“ (New International Version). Pe lângă aceasta, viaţa oamenilor imperfecţi este „ca un somn“ de scurtă durată — fiind comparată cu somnul doar de o noapte.

13. În ce fel suntem noi „ca iarba“, şi cum ar trebui să ne fie influenţat modul de a gândi de cunoaşterea acestui lucru?

¹³ Noi suntem „ca iarba care creşte şi înfloreşte dimineaţa“, dar care se usucă până seara din cauza căldurii dogoritoare a soarelui. Într-adevăr, viaţa noastră este la fel de trecătoare ca iarba care se veştejeşte într-o singură zi. Prin urmare, să nu irosim acest bun de preţ. Dimpotrivă, să căutăm îndrumarea lui Dumnezeu ca să ştim cum să ne folosim anii care ne-au mai rămas în acest sistem de lucruri.

Iehova ne ajută „să ne numărăm zilele“

14, 15. Cum s-au împlinit cuvintele din Psalmul 90:7–9 în cazul israeliţilor?

¹⁴ Cu privire la Dumnezeu, psalmistul adaugă: „Suntem mistuiţi de mânia ta şi îngroziţi de furia Ta. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. Toate zilele noastre pier de mânia Ta; ni se duc anii ca un sunet [o şoaptă, NW]“. — Psalmul 90:7–9.

¹⁵ Israeliţii lipsiţi de credinţă ‘au fost mistuiţi de mânia lui Dumnezeu’ şi ‘îngroziţi de furia sa’. Unii „au fost doborâţi în pustiu“ ca expresie a judecăţii divine (1 Corinteni 10:5). Iehova ‘a pus în faţa sa nelegiuirile lor’. El i-a tras la răspundere pentru păcatele lor cunoscute; dar şi ‘păcatele lor ascunse’ au fost ‘scoase la lumina feţei sale’ (Proverbele 15:3). Întrucât mânia lui Dumnezeu s-a abătut asupra lor, israeliţilor nepenitenţi ‘li s-au dus anii ca o şoaptă’. Da, scurta noastră existenţă este ca o suflare ce iese de pe buze sub forma unei simple şoapte.

16. Ce ar trebui să facă o persoană care practică în secret un păcat?

¹⁶ Dacă am practica în secret un păcat, un timp ne-am putea ascunde conduita de semenii noştri. Însă nelegiuirea noastră ar fi ‘la lumina feţei lui Iehova’, iar acţiunile noastre ne-ar strica relaţiile cu el. Pentru a ne restabili relaţiile strânse cu Iehova, va trebui să ne rugăm să ne ierte, să încetăm să mai păcătuim şi, de asemenea, să acceptăm cu recunoştinţă ajutorul spiritual oferit de bătrânii creştini (Proverbele 28:13; Iacov 5:14, 15). Este mult mai bine să procedăm în acest fel decât să ne punem în pericol speranţa vieţii veşnice, iar anii vieţii noastre ‘să ni se ducă la fel ca o şoaptă’!

17. Care este în general speranţa de viaţă a oamenilor, şi prin ce se caracterizează anii vieţii noastre?

¹⁷ Referitor la speranţa de viaţă a oamenilor imperfecţi, psalmistul spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; şi mândria lor este muncă [necaz, NW] şi deşertăciune, căci anii trec iute şi noi zburăm“ (Psalmul 90:10). În general, speranţa de viaţă a oamenilor este de 70 de ani. La vârsta de 85 de ani, Caleb a vorbit despre vigoarea sa deosebită. Au fost şi unele excepţii: de pildă, Aaron (123 de ani), Moise (120 de ani) şi Iosua (110 ani) (Numeri 33:39; Deuteronomul 34:7; Iosua 14:6, 10, 11; 24:29). Însă, din generaţia necredincioasă care a ieşit din Egipt, cei înregistraţi de la 20 de ani în sus au murit în decurs de 40 de ani (Numeri 14:29–34). Şi astăzi, în multe ţări speranţa de viaţă a omului a rămas în general în limitele menţionate de psalmist. Anii vieţii noastre sunt plini de „necaz şi deşertăciune“. Ei trec iute, „şi noi zburăm“. — Iov 14:1, 2.

18, 19. a) Ce înseamnă a ne ‘număra zilele ca să căpătăm o inimă înţeleaptă’? b) La ce anume ne va îndemna înţelepciunea?

¹⁸ Iată ce cântă psalmistul în continuare: „Cine cunoaşte tăria pedepsei Tale şi mânia Ta [tăria mâniei tale şi furia ta, NW] aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? Învaţă-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă“ (Psalmul 90:11, 12)! Nici unul dintre noi nu cunoaşte pe deplin tăria mâniei lui Dumnezeu sau cât de mare poate fi furia sa, iar acest lucru ar trebui să ne facă să simţim şi mai mult o teamă reverenţioasă faţă de Iehova. De fapt, ar trebui să ne simţim îndemnaţi să-i cerem lui Dumnezeu să ne înveţe „să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă“.

¹⁹ Psalmistul s-a rugat ca Iehova să-şi înveţe slujitorii să manifeste înţelepciune pentru a preţui zilele care le-au mai rămas şi pentru a le folosi într-un mod aprobat de El. O speranţă de viaţă de 70 de ani înseamnă circa 25 500 de zile. Indiferent de vârsta pe care o avem, ‘nu ştim ce va fi cu viaţa noastră mâine, căci suntem un abur care apare pentru puţin timp şi apoi dispare’ (Iacov 4:13–15). Întrucât ‘timpurile şi evenimentele neprevăzute ne ajung pe toţi’, nu putem spune cât mai avem de trăit. Prin urmare, să ne rugăm pentru înţelepciune ca să facem faţă încercărilor, ca să-i tratăm pe alţii aşa cum se cuvine şi ca să facem tot ce ne stă în putinţă în serviciul lui Iehova acum — da, azi (Eclesiastul 9:11, NW; Iacov 1:5–8)! Iehova ne îndrumă prin intermediul Cuvântului său, al spiritului său şi al organizaţiei sale (Matei 24:45–47; 1 Corinteni 2:10; 2 Timotei 3:16, 17). Înţelepciunea Sa ne va îndemna să ‘căutăm mai întâi Regatul lui Dumnezeu’, folosindu-ne zilele într-un mod care să-l glorifice pe Iehova şi să-i bucure inima (Matei 6:25–33; Proverbele 27:11). Desigur, faptul de a ne închina lui din tot sufletul nu va înlătura din calea noastră toate problemele, dar în mod sigur ne va aduce o mare bucurie.

Binecuvântarea de la Iehova ne aduce bucurie

20. a) În ce sens ‘îi pare rău’ lui Iehova? b) Cum ne tratează Iehova dacă păcătuim grav, însă demonstrăm că ne căim sincer?

²⁰ Ce minunat ar fi dacă am avea parte de bucurie în toate zilele vieţii noastre! În această privinţă, Moise a implorat: „Întoarce-Te, DOAMNE! Până când? . . . Ai milă de [Să-ţi pară rău pentru, NW] slujitorii Tăi! Satură-ne dimineaţa cu bunătatea Ta [iubirea ta loială, nota de subsol din NW], ca să cântăm şi să ne bucurăm în toate zilele noastre“ (Psalmul 90:13, 14). Dumnezeu nu face greşeli. Totuşi, lui ‘îi pare rău’ şi se „întoarce“ de la mânia sa şi de la intenţia de a pedepsi atunci când păcătoşii penitenţi ţin cont de avertismentul său şi îşi schimbă atitudinea şi conduita (Deuteronomul 13:17). Aşadar, chiar dacă am comite un păcat grav, demonstrând căinţă sinceră, Iehova ne va ‘sătura cu bunătatea sa’, iar noi ‘vom cânta şi ne vom bucura’ (Psalmul 32:1–5). Dacă urmăm un mod de viaţă drept, vom simţi iubirea loială a lui Dumnezeu şi vom putea ‘să ne bucurăm în toate zilele noastre’ — da, pentru tot restul vieţii.

21. Ce anume a cerut probabil Moise când a rostit cuvintele consemnate în Psalmul 90:15, 16?

²¹ Psalmistul s-a rugat cu sinceritate: „Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea! Să se arate robilor tăi lucrarea Ta şi măreţia Ta fiilor lor“ (Psalmul 90:15, 16). Probabil că Moise îi cerea lui Dumnezeu să-i binecuvânteze pe israeliţi cu o bucurie care să dureze tot atât cât au durat zilele lor de nenorocire şi anii în care au suportat necazuri. El s-a rugat ca „lucrarea“ lui Dumnezeu de binecuvântare a israeliţilor să devină evidentă pentru slujitorii Săi, iar măreţia Sa să se manifeste asupra fiilor, sau urmaşilor lor. Şi noi ne putem ruga ca asupra oamenilor ascultători să fie revărsate binecuvântări în lumea nouă promisă de Dumnezeu. — 2 Petru 3:13.

22. În armonie cu textul din Psalmul 90:17, pentru ce este potrivit să ne rugăm?

²² Psalmul 90 se încheie cu următoarea implorare: „Fie peste noi bunăvoinţa DOMNULUI Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre: da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre“ (Psalmul 90:17). Aceste cuvinte arată că este potrivit să ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze eforturile pe care le depunem în serviciul său. Fie că suntem creştini unşi, fie că suntem însoţitori ai lor, „alte oi“, ne bucurăm că „bunăvoinţa DOMNULUI“ rămâne peste noi (Ioan 10:16). Ce fericiţi suntem că Dumnezeu „întăreşte lucrarea mâinilor noastre“ ca proclamatori ai Regatului, şi nu numai!

Să continuăm să ne numărăm zilele

23, 24. Ce foloase putem trage meditând asupra Psalmului 90?

²³ Meditarea asupra Psalmului 90 ar trebui să aibă drept rezultat întărirea încrederii noastre în Iehova, adevăratul nostru ‘loc de adăpost’. Reflectând la cuvintele acestui psalm despre caracterul efemer al vieţii, ar trebui să devenim şi mai conştienţi de faptul că avem nevoie de îndrumare divină pentru a ne număra zilele. Şi, dacă perseverăm în căutarea şi în manifestarea înţelepciunii divine, putem fi siguri că vom avea parte de bunătatea iubitoare a lui Iehova şi de binecuvântările sale.

²⁴ Iehova va continua să ne înveţe cum să ne numărăm zilele. Dacă ne lăsăm învăţaţi de el, vom putea continua să ne numărăm zilele pentru eternitate (Ioan 17:3). Însă, dacă dorim cu adevărat să primim viaţă veşnică, trebuie să-l considerăm pe Iehova refugiul nostru (Iuda 20, 21). Această idee reiese cu claritate din cuvintele încurajatoare ale Psalmului 91, aşa cum vom vedea în articolul următor.

Cum aţi răspunde?

• În ce sens este Iehova adevăratul nostru ‘loc de adăpost’?

• De ce putem spune că Iehova este întotdeauna gata să ne ajute?

• Cum ne ajută Iehova „să ne numărăm zilele“?

• Cum putem „să ne bucurăm în toate zilele noastre“?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Iehova este Dumnezeu „înainte de a se fi născut munţii“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Din punctul de vedere al lui Iehova, cei 969 de ani cât a trăit Metusala au durat mai puţin de o zi

[Legenda fotografiilor de la pagina 14]

Iehova „întăreşte lucrarea mâinilor noastre“