Cum putem să-i mulţumim noi pentru bunătatea sa iubitoare?

 1, 2. (a) Cît de valoroasă este viaţa noastră, dar ce a spus David în Ps. 63:3 despre viaţă? (b) In ce sens era aceasta aşa? (Iov 14:1, 2; Iac. 4:14)

CE ar putea să fie mai de valoare decît viaţa? Fără viaţă, nouă tuturor nu ne-ar folosi nimic ceea ce posedăm, şi n-am putea să ne bucurăm de nimic. Să ţinem în minte această realitate, cînd citim acum următoarele cuvinte, pe care psalmistul David le-a îndreptat într-o cîntare către Iehova Dumnezeu: „Bunătatea ta iubitoare este mai bună decît viaţa“ (Ps. 63:3).

² David spunea că ar vrea mai degrabă să-şi piardă viaţa decît să piardă favoarea lui Iehova. Tot ceea ce David putea să posede sau să se bucure în viitorul veşnic depindea de Dumnezeu. De asemenea, David cunoştea multe exemple cînd Iehova îi arătasc milă şi sprijin loial. Toate acestea erau o dovadă a bunătăţii iubitoare a lui Dumnezeu. Astfel, pentru David această bunătate iubitoare era mai importantă decît viaţa prezentă trecătoare, ca om (1 Cron. 29:14, 15). Te gîndeşti şi tu la fel? Nu este bunătatea iubitoare sau iubirea loială a Aceluia care-ţi poate da viaţă veşnică mai preţioasă decît viaţa trecătoare, care astăzi este şi mîine nu mai este?

 3. Ce acţiune a întreprins David ca răspuns la bunătatea iubitoare a lui Iehova şi ce ne putem întreba în mod potrivit?

³ David nu numai că a recunoscut valoarea bunătăţii a lui Iehova. El a spus: „Bunătatea ta iubitoare este mai bună decît viaţa, propriile mele buze te vor lăuda. Astfel te voi binecuvînta în tot timpul vieţii mele“ (Ps. 63:3, 4). Da, mulţumirea sa adîncă pentru această bunătate iubitoare l-a determinat să–l lauda pe Dumnezeu şi să–i mulţumească. După cum s-a arătat în articolul premergător, noi avem multe motive de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru bunătatea sa iubitoare. A-i mulţumi lui şi a-l lăuda, aşadar, ar trebui să joace un rol important în viaţa noastră. Este aceasta cazul şi la tine? Se întîmplă ca să treacă una sau mai multe zile fără ca să te gîndeşti la Iehova sau să vorbeşti despre el? Sau vorbeşti tu deseori despre el, îl preamăreşti şi-l lauzi datorită însuşirilor şi faptelor sale? Constaţi tu că zilnic reoglindeşti comportarea spirituală, care-şi găseşte expresie în Psalmul 107:21, 22?

 4. Din ce cauză ar trebui să vestim vestea bună?

⁴ O posibilitate de a-i mulţumi lui Iehova pentru posibilitatea sa iubitoare constă fără îndoială, în a vorbi cu oamenii care încă nu se închină lui. (Fap. 14:1–3; 20:24) Vestea bună poate să le salveze viaţa. Pe drept cuvînt ne putem bucura aşadar să propovăduim vestea bună în lung şi-n lat (Rom. 10:9–15).

 5. (a) Pentru ce am putea să fim înclinaţi la punerea mărturiei să ne concentrăm asupra punctelor negative? (b) Pentru ce este cu toate acestea folositor să vorbim despre unele din aceste puncte?

⁵ Adevăraţii creştini ştiu că ceea ce li se spune celor mai mulţi oameni despre Dumnezeu şi despre Biblie, sînt învăţături false. Noi ne-am putea concentra aşadar la punerea mărturiei ocazionale asupra punctelor negative. Intreabă–te o dată, dacă la punerea mărturiei vorbeşti, în general, despre ceea ce Biblia nu învaţă: despre faptul că ea nu învaţă despre un Dumnezeu trinitar şi despre iad, că omul nu are un suflet nemuritor şi că Pămîntul nu va fi ars (Ioan 14:28; Ezec. 18:4; Ecl. 9:5, 10; 1:4). Să presupunem că oamenii cărora le punem mărturie, trebuie să-şi corijeze părerile lor false şi cînd noi le atragem atenţia asupra erorilor, le putem ajuta să recunoască deosebirea dintre religia adevărată şi cea falsă. Noi ar trebui însă să fim atenţi să nu vorbim aproape numai despre puncte negative.

 6. Pentru ce ar trebui ca declaraţia noastră publică să includă multe lucruri pozitive?

⁶ „Declaraţia noastră publică“ ar trebui să includă multe lucruri pozitive despre Iehova, căci noi îi aducem o „jertfă de laudă“ (Efes. 13:15; compară Psalm 107:21, 22). De exemplu, noi putem să accentuăm cine ESTE Iehova. Noi putem să arătăm că ‘El singur este cel Prea Inalt’ (Ps. 83:18). Noi putem explica că într-adevăr îl cunoaştem şi Fiul său poate aduce viaţă veşnică (Ioan 17:3). Noi putem, de asemenea, atrage atenţia asupra unora din calităţile sale superbe, atrăgătoare şi anume: mila sa, înţelepciunea sa neîntrecută, priceperea sa, generozitatea sa, credincioşia sa şi desigur, bunătatea sa iubitoare. -- Deut. 32:4; Iac. 1:17; Ps. 84:11.

 7. Cum putem noi scoate din evidenţă bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu şi cu ce rezultat?

⁷ Fiecare din noi va trebui să-şi examineze propria sa „declaraţie publică“, pentru a vedea cum ar putea el să accentueze mai bine aceste aspecte pozitive. De exemplu, în timp ce conduci un studiu biblic regulat cu familia ta sau cu alţii, ai putea oarecum să scoţi la lumină bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu? In discutarea unui eveniment biblic sau al unui aspect al scopului lui Dumnezeu, tu poţi că explici pe scurt ce este ilustrat în acesta despre Dumnezeul nostru. Sau ai putea întreba pe student care din punctele discutate îl ajută să înţeleagă scopurile lui Iehova. Făcînd aşa, îl va face pe student să se apropie de Iehova, îl stimulează să înveţe mai mult despre acest Dumnezeu minunat şi să–l laude. — Psalm 147:1, 11.

SA–I MULTUMIM LUI DUMNEZEU IN CONVERSATIA NOASTRA

 8. In ce alte timpuri putem noi mulţumi lui Iehova pentru bunătatea sa iubitoare?

⁸ A vorbi despre Iehova şi despre bunătatea sa iubitoare n-ar trebui să se limiteze numai la ocaziile cînd încercăm să învăţăm persoane despre adevărurile biblice. Cum ar trebui să ne comportăm în conversaţia noastră zilnică? Isus a spus: „Din abundenţa inimii vorbeşte gura“ (Mat. 12:34). Dacă apreciem într-adevăr bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu, ar trebui să arătăm aceasta în vorbirea noastră zilnică. Acesta era cazul cu psalmistul care a scris: „Este bine să–i mulţumeşti lui Iehova şi să cînţi melodii numelui său, să faci de cunoscut dimineaţa bunătatea sa iubitoare şi credincioşia sa în decursul nopţilor“. — Psalm 92:1, 2.

 9. (a) Care trebuie să ne fie în general poziţia în conversaţiile noastre cu privire la Dumnezeu? (b) Cum este aceasta în contrast cu atitudinea noastră? (Ps. 107:31, 32).

⁹ Poate ai observat că cele mai multe persoane, chiar şi cei ce merg la biserică, care pretind a se închina lui Dumnezeu, nu sînt înclinaţi să vorbească despre el sau despre scopurile sale. Mai ales ei nu se exprimă cu plăcere despre legătura lor personală cu Dumnezeu; ei găsesc că e primitiv sau penibil să vorbească despre aceasta. In parte, această tendinţă ar putea fi atribuită faptului că ei nu au nici o legătură personală cu Dumnezeu. Deoarece această înclinaţie este destul de lerg răspîndită, am putea să ne întrebăm: „Cum am fost eu influenţat de înclinaţia lumii de a vorbi despre legătura mea cu Dumnezeu sau despre a arăta în conversaţia mea că el este o parte din viaţa şi gîndirea mea?“ Iehova cu siguranţă este o parte din viaţa noastră şi ar trebui să fie o parte şi din cugetele noastre. Noi căutăm în mod regulat binecuvîntarea şi îndrumarea sa. N’ar trebui să ezităm să vorbim despre el, referindu-ne la el în conversaţia noastră şi arătîndu-ne interesul faţă de faptele şi scopurile sale.

10. Ce fel de sfat biblic ar trebui să examinăm, cînd vorbim despre Dumnezeu?

¹⁰ Natural, noi ar trebui să evităm să trezim o impresie de îngîmfare. N-ar trebui să uităm că nu este greu pentru oameni să observe religiozitatea artificială sau afectată. Isus a condamnat pe conducătorii religioşi, pe iudeii făţarnici pentru manifestarea pietăţii pur şi simplu pentru a fi văzuţi şi auziţi (Mat. 6:1–5). Totuşi Biblia ne îndeamnă să–l lăudăm şi să–i mulţumim lui Iehova în mod constant, astfel noi vorbim despre el urmărind sfatul din Matei 6:1–5 avînd grijă ca să nu apărem făţarnici. Cu modestie şi convingere, noi putem vorbi despre faptele şi căile sale, şi pe lîngă aceasta să amintim, de asemenea, cum s-a purtat el cu noi sau în ce fel de relaţie stăm noi faţă de el.

11. Ce ocazie avem noi în a aduce pe Dumnezeu în conversaţia noastră în conformitate cu Psalmul 34:1?

¹¹ In timpul zilei tu probabil vorbeşti despre multe subiecte cu familia ta, cu fraţii de credinţă şi cu alţii, fie la şcoală, fie la locul de muncă, fie în vecini. Poate situaţia însăşi îţi oferă ocazia să vorbeşti despre Dumnezeu într-un mod sincer şi natural. Vorbeşti tu despre o călătorie la mare sau la munte, pentru a te relaxa şi pentru a te bucura de creaţiunea lui Iehova. Tu apreciezi frumuseţea naturală şi odihna care izvorăşte din creaţiunea lui Iehova. Aşadar, pentru ce n-ai vorbi despre aceasta?

12. Cum putem vorbi despre Dumnezeu cînd conversăm cu persoane care nu sînt adevăraţi închinători?

¹² Chiar dacă conversezi cu un necredincios, cu discreţie, tu ai putea să fii în stare să vorbeşti despre Dumnezeu, menţionînd pe scurt, de exemplu, plăcerea pe care o dobîndeşti în lucrurile pe care le-a făcut Creatorul tău (Fap. 4:24; 14:15). Nimeni n-ar trebui să fie surprins că în conversaţia ta generală vorbeşti despre Dumnezeu, căci se află el în mintea ta, în tot ceea ce faci sau te reţii să faci? Unii ar putea să vorbească cu tine despre copii tăi, remarcînd că ei sînt binecrescuţi. Ce ar fi dacă în răspunsul tău ai aminti că eşti mulţumitor lui Dumnezeu pentru sfaturile sale, care dă posibilitate părinţilor să procedeze înţelept în acest domeniu? (Ps. 19:7). Poate îţi vorbeşte un coleg de lucru, fiindcă tu îţi foloseşti o parte din concediul tău pentru a vizita un congres creştin, în loc de a te „bucura“ complet de ea. Tu ai putea să spui cu totul sincer să ai dori cu plăcere să afli mai mult despre bunătatea iubitoare şi despre voia Creatorului tău (Ps. 100:3–5). Noi nu putem să ştim niciodată ce efect bun ar putea să aibă asemenea observaţii scurte, poate cineva, bazat pe aceasta, ar putea să înceapă a se gîndi la Dumnezeu. Dar noi nu-l menţionăm pe Dumnezeu numai deoarece un ascultător ar putea să fie ajutat. Noi vorbim despre Dumnezeu şi faptele sale deoarece aceasta este în inima noastră şi astfel pe limba noastră. — Ps. 45:1.

13. (a) Pentru ce ar trebui să–l amintim pe Dumnezeu chiar mai mult decît natural, cînd conversăm cu fraţii noştri de credinţă? (b) Ce posibilităţi avem noi pentru a face aceasta?

¹³ Dacă în măsura în care tactul şi modestia permit — noi în convorbirea cu necredincioşi îl menţionăm adesea pe Dumnezeu, cu cît mai mult ar trebui să facem aceasta cînd vorbim cu aceia care-l servesc pe Dumnezeu. Ne vine uşor să vorbim cu fraţii noştri de credinţă despre activităţile noastre, despre planurile noastre, despre impresiile noastre şi aşa mai departe. In consecinţă, în astfel de conversaţii n-ar trebui să fim înclinaţi să vorbim despre Dumnezeu şi faptele sale, aşa cum se spune în Psalmul 92:1, 2? Poate s-a lucrat în Sala împărăţiei. Tu ai putea să-ţi exprimi aprecierea ta pentru binecuvîntarea lui Dumnezeu asupra adunării. Să presupunem că am primit un nou manual pentru studiul Biblie. Dacă tu vezi în mod sincer o dovadă a bunătăţii iubitoare a lui Iehova, pentru ce n-ai menţiona aceasta în conversaţie? Conţine el explicaţii noi interesante? Atunci vorbeşte cu bucurie despre aceasta cu fraţii tăi, făcînd-o cu modestia care evită de a da impresia unei făţărnicii. Dacă în conversaţia ta din cînd în cînd aminteşti şi lucruri spirituale, prin aceasta sînt zidiţi toţi.

A CAUTA MOTIVE DE RECUNOSTINTA

14. Ce fel de atitudine faţă de bunătatea lui Dumnezeu ar trebui să dezvoltăm noi?

¹⁴ Ce ar fi dacă dintr-un vas cu nisip amestecat cu unele particule de fier, ar trebui să culegi particulele de fier? Acesta desigur ar fi greu. Totuşi cu ajutorul unui magnet, ai putea să le culegi uşor. O inimă care este plină de recunoştinţă faţă de Iehova, este ca acel magnet. Cu o astfel de inimă în fiecare zi putem să culegem uşor numeroasele exemple din bunătatea şi generozitatea sa, mai de valoare decît fierul, mult mai preţioasă chiar decît aurul. Fiind în căutarea dovezilor despre bunătatea lui Dumnezeu ne va fi uşor şi natural să–l lăudăm şi să exprimăm mulţumiri pentru aceasta. — Prov. 3:3, 4, 13–18.

15. Care sînt de exemplu lucrurile pentru care noi îi putem mulţumi lui Iehova? (Efes. 5:20)

¹⁵ Creaţiunea lui Iehova pe care zilnic o vedem, este pur şi simplu, plină de lucruri care pot să ne amintească despre îngrijirile sale amabile pentru omenire în general. Poate vezi două pisicuţe jucîndu-se în iarbă şi rîzi plăcut impresionat poznele lor hazlii. Te duce aceasta cu gîndul la Iehova şi la plăcerea pe care el trebuie să o fi simţit în creaţiunea sa? Biblia spune că el este un „Dumnezeu fericit“. (1 Tim. 1:11). Astfel dacă, aşadar, observi pisicuţele, vidrele sau alte animale jucîndu-se, te gîndeşti tu apoi la faptul că Dumnezeu are simţul glumei şi al umorului? Ce gust înviorător are un măr zemos sau o lubeniţă delicioasă într-o zi caldă! (Ps. 145:8, 15–17). Cît despre parfumul fermecător, reaminteşte-ţi de mireasma unor anumite flori sau de aroma fînului sau trifoiului proaspăt cosit! Cînd ne bucurăm de asemenea lucruri nu este potrivit să–i mulţumim lui Iehova că a făcut aceste lucruri minunate şi ne-a înzestrat cu simţuri ca să ne putem bucura de ele?

16. Ce efect poate avea asupra altora faptul că vorbim despre bunătatea lui Dumnezeu şi sîntem atenţi la ea?

¹⁶ Intr-o familie din nordul statului New York copilul cel mic de patru ani a spus într-o zi în timpul mesei cu totul spontan: „Mami nu este bine că Iehova ne-a făcut faţa înainte, astfel încît să putem mînca!“ Micuţul a spus aceasta în necunoştinţa sa copilărească, dar el a trădat prin aceasta că n-a luat lucrurile de la sine. Observaţia sa sinceră şi corectă i-a mişcat pe toţi cei prezenţi să se gîndească la Iehova şi a le ajuta să simtă o apreciere mai mare pentru lucrările sale. Expresiile noastre referitoare la bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu, pe care el le manifestă faţă de noi ca servii săi, ar putea să acţioneze în mod asemănător.

A MULTUMI LUI IEHOVA, DE ASEMENEA, PRIN CINTARI SI RUGACIUNI

17, 18. (a) Cum au folosit israeliţii cîntări pentru a mulţumi? (b) Ce au făcut Isus şi apostolii după Marcu 14:26? (Fap. 16:25).

¹⁷ O altă cale de a-i mulţumi lui Iehova pentru bunătatea sa iubitoare este aceea a cîntării. Cîntarea a aparţinut deja în trecutul îndepărtat adevăratei închinări. (Ex. 15:1–21; Ps. 1–150; 2 Cron. 29:27; Apoc. 15:3, 4.) La templul din Ierusalim anumiţi leviţi erau privilegiaţi să servească ca muzicieni, în timp ce alţii îndeplineau serviciul de cîntăreţi. Interesante erau scopul şi conţinutul cîntărilor lor. Biblia spune că ei trebuiau „să–l amintească, să–i mulţumească şi să–l laude pe Iehova, Dumnezeul lui Israel“. Pentru ce? „Deoarece bunătatea sa iubitoare este pentru timp nelimitat“. — 1 Cron. 16:4, 41, 42; 9:33.

¹⁸ In legătură cu aceasta, ţi-ai imaginat tu vreodată pe Isus şi pe apostoli cîntînd? Ei cîntau şi se bucurau de aceasta. Marcu 14:26 ne spune că în ultima noapte, în care ei erau împreună pe pămînt, au cîntat laude. In mod obişnuit iudeii cîntau psalmii de la 113 pînă la 118, în decursul praznicului de Paşte. Probabil Isus şi cei 11 apostoli credincioşi au încheiat acel praznic prin cîntarea psalmului 118, care începe şi se termină cu: „Mulţumiţi lui Iehova, căci el este bun; căci bunătatea sa iubitoare este pentru timp nelimitat“.

19. Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de cîntările care se cîntă în adunare? (Efes. 5:18, 19).

¹⁹ Si astăzi creştinii au posibilitatea de a-l lăuda pe Iehova prin cîntări şi să–i mulţumească pentru bunătatea sa iubitoare. Aşa priveşti tu cîntările bazate pe teme biblice, pe care le cînţi la întrunirile locale ale martorilor lui Iehova? Sau în timpul cîntării te ocupi cu altceva? Sau poate buzele tale spun doar cuvintele, în timp ce mintea ta este cu totul în altă parte? Aceasta i se poate întîmpla uşor cuiva. Noi ar trebui însă să socotim aceste cîntări creştine ca o posibilitate de a mulţumi lui Iehova pentru bunătatea sa iubitoare.

20. (a) Ce parte ar trebui să aibă rugăciunea în a mulţumi lui Dumnezeu pentru bunătatea sa iubitoare? (Col. 1:9–12). (b) In conformitate cu Dan. 6:10, cum este Daniel un exemplu bun despre aceasta pentru noi?

²⁰ O altă posibilitate de a-i mulţumi lui Iehova pentru bunătatea sa iubitoare, este rugăciunea. Probabil te rogi regulat. Ai putea însă să–i mulţumeşti lui Dumnezeu în rugăciunile tale şi mai mult? Noi am putea să cădem uşor în obişnuinţa de a-i cere doar lucruri, pentru noi înşine. Dacă eşti un părinte ţi-ar place fără îndoială, dacă copiii tăi ar căuta sfat şi ajutor la tine. Totuşi cum te-ai simţi tu dacă copilul ar zice: „Tăticule aş vrea să-ţi spun cît de mult te iubim noi pe tine, copiii. Tu eşti ferm şi noi te respectăm din această cauză, iar tu, de asemenea ne iubeşti. Tu eşti prietenul nostru cel mai bun.“ Stiind cît de plăcut ţi-ar fi să auzi o asemenea expresie sinceră, cum crezi tu că se simte Dumnezeu cînd încludem în rugaciunile noastre mulţumiri şi laude? Profetul Daniel ne-a dat un exemplu frumos în legătură cu aceasta. Biblia menţionează în mod accentuat că el l-a lăudat pe Dumnezeu în rugăciune. — Dan. 6:10.

21. Cum putem să exprimăm rugăciunile noastre mai mult decît în linii generale?

²¹ Este bine să amintim în rugăciunile noastre despre bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi. Ai ascultat tu vreodată un copil rugîndu-se şi l-ai auzit mulţumind lui Dumnezeu pentru îngheţata de ciocolată, pentru plimbarea cu barca, de care s-a bucurat, sau pentru vacanţa sa şcolară? N-am putea noi oare să intrăm mai mult în amănunte, mai degrabă decît să mulţumim lui Dumnezeu, pur şi simplu, prin expresii generale? Dacă ai avut o experienţă frumoasă în lucrarea de propovăduire, atunci mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru aceasta. Dacă ai primit un dar, probabil că ai mulţumit persoanei care ţi l-a dat. Dar mulţumeşti tu Aceluia, care a făcut toate lucrurile? Ai priceput tu sfatul Bibliei cu privire la rezolvarea unor probleme grele? Exprimă mulţumirile tale în rugăciune. Si atunci cînd eşti privilegiat să reprezinţi pe alţii în rugăciune, pentru ce n-ai mulţumi în mod deosebit anumite exemple ale binecuvîntării lui Iehova pentru care voi toţi sînteţi mulţumitori. — Ps. 42:8.

22. Cum putem noi spune în rezumat că îi mulţumim lui Iehova pentru bunătatea sa iubitoare, şi ce sentimente exprimăm noi prin aceasta?

²² Fără îndoială că există multe dovezi ale bunătăţii iubitoare a lui Dumnezeu ce ne este arătată nouă ca servii săi aprobaţi. Noi le putem observa zilnic dacă sîntem atenţi la ele (Ps. 107:43). Si fiecare din noi poate reacţiona plin de mulţumire în timp ce vorbim despre Dumnezeul nostru. Cînd? In lucrarea noastră de propovăduire şi de învăţare. In conversaţia noastră generală cu fraţii noştri creştini şi cu alţii. In cîntare şi în rugăciune. Da, cu toate că noi aşteptăm timpul cînd toată creaţiunea, va lăuda în unitate pe Iehova, aşa după cum descrie Psalmul 150, noi personal putem să avem o participare deplină în a face aceasta chiar acum. Astfel, noi vom reflecte sentimentele pe care le-a exprimat Davit în Psalmul 59:16, 17. „In ceea ce mă priveşte, eu voi cînta puterea ta şi dis-de-dimineaţă voi face de cunoscut cu bucurie bunătatea ta iubitoare . . . o, Tăria mea, ţie îţi voi cînta melodii, căci Dumnezeu este înălţimea mea sigură, Dumnezeul bunătăţii iubitoare faţă de mine.“