Puncte principale din Biblie: Psalmii 73 la 106
De ce să îl ‘binecuvîntăm pe Iehova’?
Care dintre noi ar putea fi nerecunoscător faţă de Iehova, gîndindu-se la tot ce a făcut, la tot ce face şi va mai face el încă pentru noi! Într-adevăr, inima ar trebui să ne îmboldească să-l binecuvîntăm pe Dumnezeul nostru. A treia şi a patra carte a Psalmilor evocă multiple motive de a-l binecuvînta pe Iehova. Pe parcursul examinării Psalmilor 73 pînă la 106 întreabă-te: ‘Ce motive am eu, personal, să îl binecuvîntez pe Iehova?’
Nu îi invidia pe cei răi
Citeşte Psalmii 73 pînă la 77. Aceştia sînt atribuiţi lui Asaf, ajutat, evident de fiii lui. Asaf mărturiseşte că i-a invidiat pe cei răi pînă cînd nu şi-a venit în fire (Psalm 73). Apoi psalmistul deplînge distrugerea Ierusalimului (Psalm 74). După aceea el îşi exprimă recunoştinţa faţă de Dumnezeul „inspirator de teamă“ şi adresează o rugăciune către ‘Dumnezeul cel mare’, rugîndu-l să-şi aducă aminte de nenorocirea poporului său. — Psalmi 75—77.
◆ 73:24 — La ce „glorie“ l-a dus Iehova pe psalmist?
Pînă în momentul cînd psalmistul a înţeles că „apropierea de Dumnezeu este bună“ pentru el, era de părere că situaţia celor răi este mai de invidiat decît a celor drepţi (Psalm 73:2–12, 28). Permiţînd să fie condus de către „sfatul“ lui Dumnezeu, el a putut primi „gloria“, adică favoarea lui Iehova şi o relaţie binecuvîntată cu el.
◆ 76:6 — În ce sens se poate spune că „atît vizitiul cît şi calul au căzut într-un somn adînc“?
Iehova i-a instruit pe israeliţi să se încreadă în el şi nu în care şi cai (Psalm 20:7; Proverbe 21:31). Ei nu aveau nici un motiv să se teamă de caii şi carăle duşmanilor lor echipate cu coase, deoarece Iehova îi putea face pe aceştia total neputincioşi, făcîndu-i să ‘adoarmă’. Aici se face referire la ‘somnul’ de durată indefinită, adică însăşi moartea (Ieremia 51:39). Iată un avertisment pe care ar trebui să îl bage în seamă astăzi conducătorii politici care îşi pun încrederea în armele lor. — Psalm 76:12.
Ce învăţăm de aici: Psalmul 75 ne previne contra orgoliului, cînd spune: „Nu vă ridicaţi cornul în sus“ (Versetul 5 din Ps. 75). Cornul era un simbol al forţei, al puterii (Deuteronom 33:17). A ridica cornul însemna a se comporta într-un mod arogant. Aici psalmistul îi avertizează pe cei răi să nu-şi dea aere din cauza aparentei siguranţe pe care le-o procură puterea, deoarece ‘coarnele celor răi vor fi tăiate’ de către Iehova (Psalm 75:10). Lucrul acesta îi încurajează pe slujitorii lui Dumnezeu să îi rămînă fideli în pofida aparentei prosperităţi a celor răi. — Compară Psalm 144:11–15a.
Ascultă de „Cel Preaînalt“
Citeşte Psalmii 78 pînă la 83. Aceştia sînt scrişi tot de Asaf. Psalmistul trage învăţăminte din istoria Israelului (Psalm 78). Pe urmă el deplînge pustiirea templului; apoi urmează o rugăciune în favoarea restabilirii Israelului (Psalm 79, 80). După o cîntare care face ca poporul să reflecteze la modul în care a fost eliberat de Dumnezeu şi care îl îndeamnă la ascultare, sînt adresate rugăciuni lui Iehova ca să execute judecata sa asupra judecătorilor corupţi şi asupra duşmanilor lui Israel. — Psalmi 81 la 83.
◆ 82:1 — Cum judecă Dumnezeu „în mijlocul dumnezeilor“?
După toate aparenţele ‘dumnezeii’ erau judecătorii lui Israel. Ei erau numiţi dumnezei deoarece ca judecători deţineau putere. Fiind Judecătorul Suprem, Iehova avea dreptul să vină în mijlocul acestor judecători pentru a-i mustra că nu au judecat conform legii sale. — Isaia 33:22; Psalm 82:2–4.
◆ 83:9–15 — Era oare psalmistul animat de un spirit de răzbunare?
Absolut deloc. El se ruga lui Dumnezeu să-şi execute judecăţile asupra celor care ‘îl urau profund’ pe Iehova (Versetul 2 din Ps. 83). Astfel şi alte naţiuni aveau să înveţe că Dumnezeul al cărui nume este Iehova este cu adevărat „Cel Preaînalt peste tot pămîntul“ (Versetul 18 din Ps. 83). Această manifestare de putere urma să aibă drept rezultat glorificarea numelui Dumnezeului Iehova, pe tot pămîntul.
Ce învăţăm de aici: Iehova îi răsplăteşte din abundenţă pe cei care se supun lui; aceasta este semnificaţia expresiei „grăsimea grîului“ (Psalm 81:16). Aici cuvîntul ‘grăsime’ este folosit în sens figurat semnificînd ceva ce este cel mai bun. (Compară Psalm 63:5.) Dacă israeliţii ar fi ‘ascultat de glasul lui Iehova’, el i-ar fi binecuvîntat cu „grăsimea grîului“ — lucrurile cele mai bune, cele mai delicate (Psalm 81:11; Deuteronom 32:13, 14). Tot la fel şi noi dacă ‘vom asculta de glasul lui Iehova’ el ne va binecuvînta din abundenţă. — Proverbe 10:22.
Să ne apropiem de Dumnezeu
Citeşte Psalmii 84 pînă la 89. Psalmiştii tînjesc după casa lui Dumnezeu (Psalm 84). Apoi, la reîntoarcerea din robie, evreii îi cer lui Dumnezeu să îşi domolească mînia (Psalm 85). David se roagă să fie condus şi ocrotit avînd încredere că Iehova îi va răspunde (Psalm 86). Urmează o melodie despre cei ‘născuţi în Sion’, pe urmă rugăciunea unui îndurerat (Psalmi 87, 88). În sfîrşit, Psalmul 89 slăveşte bunătatea iubitoare pe care a manifestat-o Iehova prin legămîntul făcut cu David.
◆ 84:3 — De ce este vorba de păsări?
Psalmistul, un levit descendent al lui Core, dorea cu ardoare să fie la ‘marele tabernacol’ al lui Iehova (Versetele 1, 2 din Ps. 84). Însă leviţii erau cu zecile de mii. Numai o parte dintre leviţi puteau efectua serviciul la tabernacol din şase în şase luni şi numai timp de o săptămînă. În schimb, păsările puteau locui în sanctuar în permanenţă, construindu-şi acolo cuiburile. Psalmistul ar fi fost foarte fericit să îl laude pe Iehova trăind astfel în permanenţă în casa lui Dumnezeu!
◆ 89:49 — În ce au constat acele ‘fapte de bunătate iubitoare’?
Expresia „fapte de bunătate iubitoare“ se referă la legămîntul pentru Regat cu toate aspectele pe care acesta le implică. Aflîndu-se la strîmtorare, israeliţii îi amintesc în momentul oportun lui Iehova promisiunile sale, nu ca şi cum ei s-ar îndoi de acest legămînt, ci ca să îl cheme pe Dumnezeu pe baza acestui legămînt.
Ce învăţăm de aici: Psalmul 85 pune accentul pe ceea ce ar trebui să ne determine să dorim fierbinte, noul sistem de lucruri promis de Dumnezeu. El nu vorbeşte decît pe scurt despre avantajele materiale (Versetul 12 din Ps. 85), locul principal fiind acordat binecuvîntărilor de ordin spiritual ca: bunătate iubitoare, adevăr, dreptate şi pace (Versetele 10 la 13 din Ps. 85). Iehova nu insistă asupra dorinţelor materialiste; dimpotrivă, el ne învaţă că noi ar trebui să fim animaţi mai ales de perspectivele binecuvîntărilor spirituale legate de noul sistem.
‘Iehova a devenit rege’
Citeşte Psalmii 90 pînă la 100. Moise face o comparaţie între eternitatea lui Dumnezeu şi scurtimea vieţii umane, apoi arată că siguranţa se găseşte la Iehova (Psalmi 90, 91). Sînt scoase în evidenţă înaltele calităţi ale lui Iehova iar Psalmul următor prezintă puterea, bunătatea iubitoare şi dreptatea lui Iehova, precum şi tema Regatului. — Psalmii 92 la 100.
◆ 90:10 — Nu a trăit Moise cu mult peste 80 de ani?
Moise, care a trăit 120 de ani, nu constituia un caz tipic printre oameni în general. În generaţia lipsită de credinţă care a ieşit din Egipt, cei înregistraţi „de la vîrsta de douăzeci de ani în sus“ au murit în decurs de 40 de ani, aşa cum a declarat Moise (Numere 14:29–34). La moartea lui Moise, „ochiul său nu slăbise şi forţa sa vitală nu îl părăsise“, lucru care arată că el era susţinut de puterea lui Iehova. — Deuteronom 34:7.
◆ 95:3 — În ce sens este Iehova „Rege peste toţi ceilalţi dumnezei“?
Fiind Suveranul universului, Iehova este suprem şi Rege peste toate falsele divinităţi, în sensul că el este absolut superior. Nu există într-adevăr nici o comparaţie între Iehova Dumnezeu şi orice îngeri sau orice altceva la care s-ar putea închina cineva inclusiv dumnezeii falşi inexistenţi.
Ce învăţăm de aici: Psalmul 91 ne dă un motiv în plus de a-l lăuda pe Iehova datorită ‘locului secret al Celui Preaînalt’ (Versetul 1 din Ps. 91). Este un loc de securitate spirituală, de ocrotire împotriva rănirii spirituale, pentru cei ce împlinesc cerinţele expuse în acest psalm. Este „secret“ în sensul că oamenii lumii, care sînt orbi spiritual, nu îl văd. Faptul că este locul secret al „Celui Preaînalt“ arată că noi nu găsim siguranţă decît în cazul că luăm poziţie alături de Iehova în controversa suveranităţii universale.
„Lăudaţi-l pe Iah!“
Citeşte Psalmii 101 pînă la 106. David descrie aici modul în care el administrează afacerile statului (Psalm 101). Un om îndurerat se roagă la Iehova să ‘zidească Sionul’ (Psalm 102). În psalmii care urmează se află invitaţia de a ‘binecuvînta pe Iehova’ atrăgîndu-se atenţia asupra milei, măreţiei şi lucrărilor sale de creaţie. Aici mai apare şi expresia „Lăudaţi-l pe Iah!“, pe care o întîlnim de peste 20 de ori în Psalmi (Psalmi 103, 104). În sfîrşit, doi psalmi istorici îl laudă pe Iehova pentru acţiunile sale în favoarea poporului său. — Psalmi 105, 106.
◆ 102:25 — Cine a „pus temeliile pămîntului“?
Psalmistul vorbeşte despre Dumnezeu, dar apostolul Pavel aplică aceste cuvinte la Isus Cristos (Evrei 1:10, 11). Da, în realitate aceste cuvinte se aplică şi la Isus, deoarece el a fost Instrumentul lui Iehova la crearea universului (Coloseni 1:15, 16). Se poate deci spune şi despre Isus că a „pus temeliile pămîntului“.
◆ 103:14 — Ce semnificaţie are cuvîntul „formaţi“?
Cuvîntul redat aici prin „formaţi“ este înrudit cu verbul ‘a forma’ folosit în Geneza 2:7 şi cu substantivul „olar“ care indică spre cineva care dă o formă argilei (Isaia 29:16; Ieremia 18:2–6). Psalmistul ne reaminteşte, aşadar, că Iehova, marele Olar, ne tratează cu delicateţe, ştiind că sîntem la fel de fragili ca nişte vase de lut. — Compară 2 Corinteni 4:7.
◆ 104:4 — În ce sens ‘face Iehova îngerii săi spirite’?
Devreme ce îngerii sînt creaturi spirituale, nu poate fi vorba de corpurile lor spirituale. Cuvîntul „spirit“ mai poate să însemne „vînt“ sau „forţă activă“. Astfel, Dumnezeu îi poate folosi pe îngerii săi ca forţe puternice pentru îndeplinirea voinţei sale sau ca executori ai sentinţelor sale asemenea unui „foc mistuitor“. Pentru creştini este încurajator gîndul că în lucrarea lor de predicare sînt susţinuţi de aceste puternice creaturi îngereşti. — Compară Apocalips 14:6, 7.
Ce învăţăm de aici: Psalmul 106 ne ajută să înţelegem că răzvrătiţii Core, Datan şi Abiram invidiau poziţia lui Moise, care conducea naţiunea lui Dumnezeu (Psalm 106:16; Numere 16:2–11). Răzvrătirii i s-a pus capăt cînd printre răzvrătiţi a început ‘să ardă un foc’ (Psalm 106:18). Fără nici o îndoială noi aici sîntem avertizaţi cu privire la orgoliu şi invidie. În mod asemănător astăzi, dacă noi ridicăm glasul împotriva servitorilor lui Iehova numiţi de către organizaţia sa, ne vom atrage mînia lui. — Evrei 13:17; Iuda 4, 8, 11.
Putem să îi fim într-adevăr recunoscători lui Iehova pentru tot ce ne-a dat. Cînd ne gîndim la abundentele binecuvîntări pe care le-a vărsat asupra noastră, nu ar trebui oare să exclamăm, aşa cum ne îndeamnă psalmistul: „Binecuvîntează pe Iehova, o, sufletul meu“? — Psalm 103:1.