Cristos îşi conduce activ congregaţia

„Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos (. . .) l-a făcut cap peste toate lucrurile congregaţiei.“ — EFESENI 1:17, 22.

 1. Cum ar putea răspunde unii membri ai bisericilor creştinătăţii la întrebarea: „Cine este conducătorul vostru?“, dar ce răspund Martorii lui Iehova?

MARTORII LUI IEHOVA nu-l recunosc pe nici un om drept conducător al lor. În structura lor organizatorică nu există nici un echivalent al papei din Biserica Romano-Catolică, al patriarhilor din bisericile ortodoxe răsăritene sau al conducătorilor altor biserici şi secte ale creştinătăţii. Ei se supun lui Isus Cristos, Capul congregaţiei creştine, care a spus: „Unul singur este Conducătorul vostru, Cristosul.“ — Matei 23:10.

 2. De ce îl recunosc Martorii lui Iehova pe Cristos drept Cap al congregaţiei creştine? Totuşi, ce întrebări s-ar putea pune în legătură cu acest lucru?

² La Sărbătoarea Zilei a Cincizecea, apostolul Petru a depus următoarea mărturie: „David nu s-a suit la ceruri, ci el însuşi spune: «Iehova a zis Domnului meu: ‘Aşează-te la dreapta mea pînă îi voi pune pe duşmanii tăi drept scăunel pentru picioarele tale.’» De aceea, să ştie cu certitudine toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut atît Domn cît şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi ţintuit pe stîlp“ (Fapte 2:34–36). Dar, deşi s-a recunoscut că în anul 33 e.n. Isus a fost făcut Domn şi Cap al congregaţiei, am putea noi oare fi înclinaţi să credem că el s-a aşezat în mod pasiv la dreapta lui Iehova, aşteptînd să fie întronat în 1914? Sîntem noi pe deplin conştienţi că încă de la bun început Cristos şi-a condus în mod activ congregaţia?

Instrumente divine pentru o conducere activă

 3. Ce a promis Isus că le va trimite discipolilor săi, şi de unde ştim că el nu se referea la o persoană?

³ În seara dinaintea morţii sale, Isus le-a zis fidelilor săi apostoli: „Înspre folosul vostru mă duc eu. Fiindcă, dacă nu mă duc, ajutorul nu va veni nicidecum la voi, dar dacă mă duc, vi-l voi trimite“ (Ioan 16:7). El nu intenţiona să trimită o persoană, ci o forţă activă. El a clarificat acest lucru chiar înainte de a se sui la cer, spunîndu-le discipolilor săi adunaţi, următoarele: „Şi iată că trimit peste voi ceea ce este promis de Tatăl meu. Voi însă rămîneţi în oraş pînă ce veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.“ — Luca 24:49.

 4. Cum a fost folosit spiritul sfînt încă de la sărbătoarea Zilei a Cincizecea?

⁴ Fidelii discipoli ai lui Isus au rămas în zona Ierusalimului pînă la sărbătoarea Zilei a Cincizecea. În ziua aceea, ei s-au umplut cu spirit sfînt, aşa cum fusese promis. Petru confirmă aceasta după cum urmează: „Fiind deci ridicat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl spiritul sfînt promis, el [Isus] a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi“ (Fapte 2:4, 33). Prin acest instrument, Iehova i-a născut pe aceşti creştini timpurii ca fii spirituali ai săi (Galateni 4:6). De asemenea, Isus a primit spiritul de la Tatăl său ca instrument pentru a-şi conduce activ congregaţia de pe pămînt, el aflîndu-se în funcţia sa cerească la dreapta lui Dumnezeu.

 5, 6. (a) Ce alt instrument i s-a dat lui Cristos pentru ca să-şi poată conduce congregaţia de pe pămînt? (b) Daţi cîteva exemple tipice despre modul în care Isus a folosit acest instrument în folosul discipolilor săi şi în sprijinul lucrării de predicare?

⁵ Pe lîngă aceasta, iată ce a scris apostolul Petru cu privire la Isus: „El este la dreapta lui Dumnezeu, căci s-a dus în cer; şi i-au fost supuşi îngeri şi autorităţi şi puteri“ (1 Petru 3:22). Aşadar, îngerii constituie un alt instrument pe care Iehova l-a pus la dispoziţia lui Cristos pentru ca acesta să-şi conducă în mod activ congregaţia creştină.

⁶ De aceea, cînd citim în cartea Faptelor că „îngerul lui Iehova“ sau „un înger al lui Dumnezeu“ a acţionat în sprijinul lucrării de predicare creştine sau că un înger al lui Dumnezeu a intervenit în folosul membrilor congregaţiei creştine, avem toate motivele să credem că aceşti îngeri au acţionat sub supravegherea lui Cristos Isus (Fapte 5:19; 8:26; 10:3–7, 22; 12:7–11; 27:23, 24). În calitate de „arhanghelul Mihail“, Cristos are sub comanda sa îngeri şi el i-a folosit pentru a conduce activ congregaţia creştină din secolul întîi. — Iuda 9; 1 Tesaloniceni 4:16.

Un colegiu central vizibil

 7. Ce alt instrument a folosit Isus pentru a-şi conduce congregaţia, şi ce texte scripturale vorbesc despre această funcţie de supraveghere?

⁷ Scripturile arată, de asemenea, că Isus Cristos a folosit un grup de oameni drept colegiu central, pentru a da îndrumări congregaţiei sale de pe pămînt. La început, acest colegiu central era alcătuit numai din cei 11 apostoli. Cînd Petru a căutat să afle care era voinţa lui Iehova cu privire la un înlocuitor pentru Iuda Iscariot, el a citat Psalmul 109:8, unde se spune: „Funcţia lui de supraveghere să fie luată de altcineva.“ Apoi, în rugăciunea lor către Iehova, Petru şi tovarăşii lui i-au cerut lui Dumnezeu să-l desemneze pe omul care „să ocupe locul acestui serviciu şi apostolat, de la care a deviat Iuda“. Matia a fost numit să slujească „împreună cu cei unsprezece apostoli“. — Fapte 1:20, 24–26.

 8. Care sînt cele două exemple care arată modul în care Cristos i-a folosit pe membrii colegiului central vizibil?

⁸ Primul caz consemnat în Scripturi cu privire la cei doisprezece apostoli îndeplinind această „funcţie de supraveghere“, în calitate de colegiu central, a fost atunci cînd ei au numit bărbaţi calificaţi din punct de vedere spiritual care să slujească fraţilor lor, în congregaţia din secolul întîi (Fapte 6:1–6). Al doilea caz a fost cînd Filip a început să-l predice pe Cristos la samariteni. În urma acestei predicări, apostolii din Ierusalim i-au trimis pe Petru şi pe Ioan la ei. Numai după ce aceşti membri reprezentativi ai colegiului central şi-au pus mîinile peste samariteni, au început samaritenii ‘să primească spiritul sfînt’. — Fapte 8:5, 14–17.

Conducerea personală a lui Cristos

 9. A acţionat Cristos întotdeauna prin intermediul îngerilor sau al colegiului central? Daţi un exemplu.

⁹ Deci chiar de la începutul congregaţiei creştine Cristos a avut la dispoziţia sa spiritul sfînt, îngeri şi un colegiu central vizibil, care i-au dat posibilitatea să-şi conducă activ discipolii, pe pămînt. Uneori el a intervenit personal. De exemplu, Cristos însuşi l-a convertit pe Saul din Tars (Fapte 9:3–6). Trei zile mai tîrziu, Isus i-a vorbit direct ‘unui anumit discipol’ pe nume Anania. Dezvăluindu-i acestuia întreita misiune pe care intenţiona să i-o încredinţeze lui Saul, Isus a zis: „Acest om îmi este un vas ales ca să-mi poarte numele la naţiuni, precum şi la regi şi la fiii lui Israel“ (Fapte 9:10–15). Cristos l-a chemat pe Saul la o lucrare deosebită. Astfel, Saul a devenit apostol sau un trimis, cunoscut ulterior ca apostolul Pavel.

10. Cum a supravegheat Cristos personal lucrarea de predicare?

¹⁰ Cristos a supravegheat personal lucrarea de predicare. Prin intermediul spiritului sfînt primit de la Tatăl său, Iehova, el l-a trimis pe Pavel în călătoriile de misionar pe care acesta le-a întreprins şi a manifestat personal interes faţă de această activitate. Iată ce citim cu privire la aceasta: „Spiritul sfînt a spus: «Dintre toţi, puneţi-mi-i deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.» (. . .) Astfel, aceşti bărbaţi trimişi de spiritul sfînt au coborît la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia,“ pornind în prima lor călătorie misionară (Fapte 13:2–4). Desigur, spiritul sfînt, adică forţa activă nu putea nici ‘să spună’ ceva, nici ‘să trimită’ pe cineva de la sine putere. Acela care a folosit spiritul pentru a conduce lucrarea a fost, evident, Cristos, Capul congregaţiei.

11. Ce s-a întîmplat pe parcursul celei de a doua călătorii de misionar al lui Pavel, şi cum reiese în mod clar de aici că Isus a folosit spiritul pentru a conduce lucrarea de predicare?

¹¹ Modul în care Isus a folosit spiritul pentru a-i conduce activ pe primii creştini iese clar în evidenţă din relatarea despre a doua călătorie de misionar a lui Pavel. După revizitarea congregaţiilor din Licaonia (o regiune din Asia Mică) ce fuseseră întemeiate în timpul primei călătorii de misionar, Pavel şi tovarăşii săi de călătorie intenţionau, evident, să se îndrepte spre vest, prin provincia romană Asia. Dar de ce nu şi-au putut ei duce planul la îndeplinire? „Deoarece le-a fost interzis de către spiritul sfînt să vorbească cuvîntul în districtul Asiei“ (Fapte 15:36, 40, 41; 16:1–6). Dar cine folosea spiritul sfînt al lui Iehova pentru a-i îndruma? Răspunsul ni-l dă versetul următor. În el se arată că, atunci cînd ei s-au îndreptat spre nord, cu intenţia de a predica în Bitinia, ‘spiritul lui Isus nu le-a dat voie’ (Fapte 16:7). Da, Isus Cristos folosea spiritul pe care îl primise de la Tatăl său pentru a conduce în mod activ lucrarea de predicare. El şi Tatăl său, Iehova, voiau ca vestea bună să se răspîndească în Europa, fapt pentru care Pavel a primit o viziune grăitoare. — Fapte 16:9, 10.

Cristos i-a sprijinit pe membrii Colegiului central

12, 13. Ce întîmplări petrecute în timpul primei vizite a lui Pavel în calitate de creştin, la Ierusalim, arătau că Isus Cristos sprijinea hotărîrile luate de fraţii cu răspundere din oraş?

¹² Cînd apostolul Pavel a luat prima dată legătura cu discipolii din Ierusalim, aceştia nu aveau fireşte, tragere de inimă să se întîlnească cu el. „Atunci Barnaba i-a venit în ajutor şi l-a condus la apostoli“ (Fapte 9:26, 27). Pavel a stat 15 zile în compania apostolului Petru. De asemenea, el a făcut cunoştinţă cu Iacob, care era fratele vitreg al lui Isus şi, la data aceea, unul dintre bătrînii congregaţiei din Ierusalim (Galateni 1:18, 19). Pasajele următoare din Fapte arată că bătrînii din Ierusalim împreună cu cei 12 apostoli făceau parte din colegiul central al congregaţiei creştine din secolul I. — Fapte 15:2; 21:18.

¹³ Pe parcursul celor două săptămîni în care a stat la Ierusalim, Pavel a depus mărturie iudeilor de limbă greacă dar „aceştia încercau să-i ia viaţa“. Luca adaugă că atunci „cînd fraţii au descoperit aceasta, l-au dus în jos la Cezareea şi l-au trimis la Tars“ (Fapte 9:28–30). Dar cine se afla în spatele acestei hotărîri înţelepte? Cu ani mai tîrziu, cînd a relatat acelaşi episod din viaţa sa, Pavel a zis că Isus i-a apărut şi l-a îndrumat să părăsească repede Ierusalimul. Cînd Pavel s-a împotrivit, Isus a adăugat: „Porneşte la drum, fiindcă te voi trimite la naţiuni îndepărtate“ (Fapte 22:17–21). Din înălţimi, Cristos urmărea lucrurile îndeaproape şi acţiona atît prin intermediul fraţilor cu răspundere din Ierusalim, cît şi direct prin faptul că i-a vorbit lui Pavel.

14. Ce comparaţie între relatările din Fapte şi Galateni arată că acela care conducea chestiunile cu privire la întrunirea colegiului central pentru dezbaterea disputei cu privire la circumcizie era Cristos?

¹⁴ În mod asemănător, o citire atentă a Scripturilor ne arată clar că în spatele importantei întruniri ţinute pentru a se da un răspuns la întrebarea dacă creştinii neevrei trebuie sau nu să se supună circumciziei şi Legii lui Moise era Cristos. În cartea Faptelor se spune că atunci cînd s-a ridicat această problemă „s-a luat hotărîrea [fără îndoială de către membrii cu responsabilitate sau bătrînii congregaţiei din Antiohia] ca Pavel şi Barnaba şi alţi cîţiva dintre ei să se urce la apostolii şi bătrînii din Ierusalim în privinţa acestei dispute“ (Fapte 15:1, 2). Dar cînd Pavel relatează despre împrejurările care au dus la deplasarea sa la Ierusalim pentru rezolvarea neînţelegerii referitoare la circumcizie, el arată: „M-am suit în urma unei revelaţii.“ (Galateni 2:1–3; vezi 1:12.) În calitate de Cap activ al congregaţiei, Isus a vrut ca această importantă chestiune doctrinală să fie rezolvată de întregul colegiu central vizibil. Prin intermediul spiritului sfînt, el a îndrumat minţile acestor oameni devotaţi ca ei să ia o hotărîre. — Fapte 15:28, 29.

O hotărîre neobişnuită

15, 16. (a) Ce i-a cerut colegiul central lui Pavel să facă după ce acesta s-a înapoiat din a treia călătorie de misionar? (b) De ce ar putea părea neobişnuită această instrucţiune, dar de ce Pavel s-a conformat ei? (c) Ce întrebare se pune?

¹⁵ Un alt exemplu interesant al felului în care Cristos conduce activ din cer este ceea ce s-a întîmplat după cea de a treia călătorie de misionar a lui Pavel. Luca relatează că Pavel a prezentat la întoarcerea sa la Ierusalim un raport amănunţit în faţa membrilor colegiului central care erau de faţă. Iată ce a scris Luca: „Pavel a intrat cu noi la Iacob; şi toţi bătrînii erau prezenţi. El i-a salutat şi a început să le dea o relatare amănunţită despre lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru naţiuni prin intermediul serviciului său (Fapte 21:17–19). După ce l-a ascultat pe Pavel, colegiul i-a dat o instrucţiune precisă, spunîndu-i: „Să faci ceea ce îţi spunem noi.“ Ei i-au poruncit să se ducă la templu şi să demonstreze public că el nu ‘i-a învăţat pe iudeii care sînt printre naţiuni o apostazie de la învăţătura lui Moise, şi nici nu le spunea ca să nu îşi circumcidă copiii sau să nu umble conform obiceiurilor solemne’. — Fapte 21:20–24.

¹⁶ Unii ar putea pune la îndoială înţelepciunea acestei instrucţiuni. După cum am văzut mai sus, cu mulţi ani înainte Iacob, şi poate şi alţi bătrîni prezenţi la ambele ocazii, îl trimisese pe Pavel departe de Ierusalim, deoarece viaţa lui era ameninţată de „iudeii de limbă greacă“ (Fapte 9:29). Însă în pofida acestei aparenţe Pavel s-a conformat instrucţiunii, în conformitate cu ceea ce spusese deja în 1 Corinteni 9:20. Dar cauze asemănătoare produc efecte asemănătoare. „Iudeii din [provincia romană] Asia au stîrnit o zarvă şi au căutat să-l ucidă pe Pavel.“ Numai acţiunea rapidă a soldaţilor romani l-au scăpat de la linşaj (Fapte 21:26–32). Întrucît Cristos este Capul activ al congregaţiei, de ce a făcut el ca membrii colegiului central să îl sfătuiască pe Pavel să meargă la templu?

17. Cum s-a dovedit că această hotărîre a fost cerească şi ce indică aceasta?

¹⁷ Răspunsul devine clar prin ceea ce s-a întîmplat în a doua noapte după arestarea lui Pavel. El depusese o minunată mărturie în faţa mulţimii care urmărea să-l ucidă, iar a doua zi în faţa Sanhedrinului (Fapte 22:1–21; 23:1–6). Pentru a doua oară el a fost aproape linşat. Dar în noaptea respectivă, Isus i-a apărut şi i-a zis: „Curaj! Fiindcă aşa cum în Ierusalim ai depus o mărturie completă despre lucrurile referitoare la mine, tot aşa trebuie să depui mărturie şi la Roma“ (Fapte 23:11). Amintiţi-vă de misiunea cu triplu scop pe care Cristos o profeţise cu privire la Pavel (Fapte 9:15). Pavel purtase numele lui Cristos la „naţiuni“ şi la „fiii lui Israel“, dar sosise timpul ca el să depună mărturie „la regi“. Datorită acestei hotărîri luate de colegiul central, Pavel a putut să depună mărturie guvernatorilor romani Felix şi Festus, regelui Irod Agripa al V-lea şi, în cele din urmă, împăratului roman Nero (Fapte, capitolele 24—26; 27:24). Cine ar putea pune la îndoială faptul că în spatele tuturor acestor lucruri era Cristos?

Cristos îşi conduce încă în mod activ congregaţia

18. Ce a spus Isus Cristos înainte de a urca la cer?

¹⁸ Înainte de a-şi părăsi discipolii şi de a urca la dreapta Tatălui său, Isus Cristos a spus: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu-i să respecte toate lucrurile pe care vi le-am poruncit. Şi iată, eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la încheierea sistemului de lucruri.“ — Matei 28:18–20.

19. Cum s-a folosit Cristos în primul secol de autoritatea pe care i-a dat-o Dumnezeu, şi ce vom analiza în articolul următor?

¹⁹ Vorbind despre istoria perioadei timpurii a creştinismului, cartea Faptelor arată indiscutabil, că Cristos s-a folosit de autoritatea pe care o avea pentru a-şi conduce în mod activ congregaţia de pe pămînt. El a făcut acest lucru prin intermediul spiritului sfînt, al îngerilor, şi al colegiului central format din cei 12 apostoli şi din bătrînii congregaţiei din Ierusalim. Isus a spus că va fi cu discipolii săi chiar pînă la încheierea sistemului de lucruri, timp în care trăim noi acum. În articolul următor vom vedea în ce mod mai este el conducătorul activ al congregaţiei creştine şi cum îşi conduce „oile“ astăzi.

Să ne reamintim:

◼ De ce Martorii lui Iehova nu îl recunosc pe nici un om drept conducătorul lor?

◼ Cum a folosit Cristos spiritul sfînt pentru a conduce congregaţia creştină timpurie?

◼ Cum a folosit Cristos îngerii pentru a-i conduce pe creştinii din secolul întîi?

◼ Cum a folosit Cristos colegiul central vizibil pentru a-şi conduce congregaţia, pe pămînt?

◼ Cum a dirijat Cristos uneori lucrurile în mod direct?

[Harta de la pagina 9]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

A doua călătorie de misionar a lui Pavel

Antiochia

Seleucia

CILICIA

Tars

Derbe

CAPADOCIA

PAMFILIA

GALATIA

Listra

Iconia

Antiochia

LICIA

ASIA

BITINIA ŞI PONT

Troa

MACEDONIA

Filippi

Tesalonic

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Cristos îşi conducea congregaţia şi prin intermediul unui colegiu central vizibil