Conducerea activă exercitată astăzi de Cristos

„Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la încheierea sistemului de lucruri.“ — MATEI 28:20.

 1. În ce fel le-a încredinţat Cristos discipolilor săi bunurile sale?

CU PUŢIN timp înainte de a se întoarce în cer, în 33 e.n., Cristos ‘a încredinţat discipolilor bunurile sale’. Aceasta includea faptul de a fi „înlocuitori ai lui Cristos“, de a duce mai departe lucrarea de predicare pe care o începuse el şi a o extinde „pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului“. Înainte de a-i părăsi, el i-a instruit să ‘facă discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor’. Avem oare dovezi că el s-a îngrijit de felul în care ei au dus la îndeplinire această însărcinare? Bineînţeles că avem! — Matei 25:14; 2 Corinteni 5:20; Fapte 1:8; Matei 28:19.

 2. Ce anume arată că Cristos urmărea îndeaproape activitatea congregaţiilor creştine din secolul întîi?

² La peste 60 de ani de la suirea sa la cer, Cristos a arătat că el a urmărit îndeaproape activitatea congregaţiei creştine de pe pămînt. În revelaţia pe care i-a transmis-o apostolului Ioan, membru al colegiului central din secolul întîi, Isus Cristos a trimis mesaje la şapte congregaţii din Asia Mică. La cinci dintre ele, el le-a zis: „Îţi cunosc faptele.“ De asemenea, el a arătat că îi erau foarte cunoscute şi lucrurile care se petreceau înăuntrul celorlalte două congregaţii, Smirna şi Pergam. El a dat fiecărei congregaţii încurajări şi sfaturi adecvate. Nu putea exista nici o îndoială cu privire la cine anume era Conducătorul lor activ. — Apocalips 1:11; 2:1—3:22.

 3. Cui erau de fapt adresate cele şapte mesaje, şi cum dovedim lucrul acesta?

³ De fapt, acele şapte mesaje nu se refereau doar la cele şapte congregaţii din Asia, ci sfaturile şi atenţionările minunate pe care le conţineau se aplică tuturor congregaţiilor, începînd din secolul întîi pînă în „ziua Domnului“, în care trăim acum.a Ochii lui Cristos, asemănători cu o „flacără de foc“, au vegheat întotdeauna la ceea ce se petrece în interiorul „tuturor congregaţiilor“. — Apocalips 1:10; 2:18, 23.

Stăpînul şi sclavul său

 4. În ce fel ‘a călătorit în străinătate’ Cristos şi apoi s-a întors „după un timp îndelungat“?

⁴ După ce s-a asemănat cu un om care atunci cînd „era pe punctul de a călători în străinătate, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat bunurile sale“, Cristos a adăugat: „După un timp îndelungat stăpînul sclavilor acelora a venit şi [el] şi-a încheiat socotelile cu ei“ (Matei 25:14, 19). În anul 33 e.n., Cristos „s-a dus în cer“, unde s-a aşezat „la dreapta lui Dumnezeu“ (1 Petru 3:22). „După un timp îndelungat“, la întronarea sa în 1914, Cristos a început să ‘subjuge în mijlocul duşmanilor săi’ prin azvîrlirea lui Satan şi a demonilor acestuia din cer jos pe pămînt (Psalm 110:1, 2; Apocalips 12:7–9). Apoi, el şi-a îndreptat atenţia spre sclavii săi. Sosise timpul ca să încheie socotelile cu ei. Mai mult ca oricînd, el era conducătorul lor activ.

 5. Cînd a sosit timpul încheierii socotelilor şi cum au fost răsplătiţi cei fideli?

⁵ Istoria modernă a poporului lui Dumnezeu arată că acest timp al socotelilor a venit în 1918/19. Parabola talanţilor ilustrează modul în care stăpînul a încheiat socotelile cu rămăşiţa sclavilor săi unşi. Ei au trebuit să dea socoteală individual pentru felul în care au folosit averile lui, „fiecare potrivit propriei sale capacităţi“, adică potrivit posibilităţilor lor spirituale. Aceia care au fost productivi au intrat în bucuria stăpînului lor, care le-a spus: „Ai fost fidel peste puţine lucruri. Te voi numi peste multe lucruri.“ — Matei 25:15, 20–23.

 6. Ce au format ca grup aceşti fideli creştini unşi, şi ce le-a încredinţat Stăpînul lor în grijă?

⁶ În mod individual aceşti creştini unşi au fost recunoscuţi ca ambasadori fideli ai Regelui care domneşte acum. Ei au fost dispuşi să facă discipoli pentru Stăpînul lor. Ca grup ei s-au dovedit a fi „Sclavul“ despre care Stăpînul lor le spusese: „Cine este în realitate sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpînul lor l-a pus peste servitorii săi ca să le dea hrană la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela, dacă stăpînul său, la sosire, îl găseşte făcînd astfel. Adevărat vă spun: îl va numi peste toate bunurile sale.“ — Matei 24:45–47.

 7. (a) Cum au crescut „bunurile“ lui Cristos începînd din 1914? (b) Ce anume arată că Cristos este şi conducătorul activ al „altor oi“?

⁷ Începînd din 1914, „bunurile“ lui Cristos au devenit tot mai numeroase. El a fost investit cu „putere regală“, ceea ce înseamnă o mai mare autoritate şi mai mari responsabilităţi (Luca 19:11, 12). Mai întîi el a procedat la adunarea rămăşiţei „fiilor regatului“, cei 144 000 de creştini unşi, ‘care au fost cumpăraţi dintre oameni’ pentru a deveni regi şi preoţi cu el în cer (Matei 13:38; Apocalips 14:1–4; 5:9, 10). Apoi el adună, începînd din 1935, „o mare mulţime“ de „alte oi“, fapt dovedit din punct de vedere istoric. Despre acestea, el a spus: „Şi pe acelea trebuie să le aduc“ (Apocalips 7:9, 10; Ioan 10:16). Da, el este Cel care aduce aceste „oi“ şi devine conducătorul lor activ. Este interesant de remarcat faptul că textul grecesc înseamnă literalmente „şi este necesar să le conduc pe acestea“. În ce măsură este el azi Conducătorul activ al tuturor „oilor“ sale?

Supraveghetorii în mîna dreaptă a lui Cristos

 8, 9. (a) Ce viziune a primit apostolul Ioan? (b) Ce anume simbolizau cele şapte lampadare şi cele şapte stele?

⁸ Apostolul Ioan, membru al colegiului central al congregaţiei creştine din secolul întîi, a primit o viziune în care „a văzut şapte lampadare de aur, şi în mijlocul lampadarelor pe cineva asemenea unui fiu al omului (. . .) Şi el avea în mîna sa dreaptă şapte stele.“ Iată ce i-a explicat Isus Cristos lui Ioan: „Cît despre secretul sacru al celor şapte stele pe care le-ai văzut pe mîna mea dreaptă şi al celor şapte lampadare de aur: cele şapte stele reprezintă îngerii celor şapte congregaţii, iar cele şapte lampadare reprezintă şapte congregaţii.“ — Apocalips 1:12–20.

⁹ Iată comentariul care se face asupra acestui pasaj în cartea „Atunci s-a sfîrşit misterul lui Dumnezeu“ (engleză): „Sînt invizibili aceşti «îngeri»? Nu. Apostolul Ioan a primit întreaga revelaţie de la Isus Cristos prin intermediul unui înger ceresc; ar fi lipsit de sens ca el să le-o retransmită în scris îngerilor care se află în cer în domenii nevăzute. Ei nu au nevoie de mesajele scrise celor şapte congregaţii din Asia. Semnificaţia fundamentală a titlului «înger» este «mesager, purtător de mesaj» (. . .) Deoarece aceste stele simbolice se văd pe mîna dreaptă a lui Isus, ele sînt în grija şi în sarcina sa, precum şi sub conducerea sa; «mîna sa dreaptă», care semnifică putere în acţiune, poate să le conducă şi să le ocrotească (. . .) Aşa cum cele «şapte lampadare» din viziunea despre «ziua Domnului» le simbolizează pe toate adevăratele congregaţii creştine din actuala «zi a Domnului» care a început în 1914, tot aşa cele «şapte stele» îi simbolizează pe toţi supraveghetorii creştini asemănători îngerilor, care supraveghează congregaţiile de astăzi.“b — Paginile 102—104.

10. Ce „bunuri“ mai mari la număr au fost încredinţate în grija „sclavului“?

¹⁰ Aceşti supraveghetori unşi care se află în mîna dreaptă a lui Cristos fac cu toţii parte din „sclavul“ colectiv pe care El l-a numit „peste toate bunurile sale“. Întrucît, începînd din 1914, sclavului Stăpînului i s-au încredinţat responsabilităţi mai mari, desigur că „toate bunurile sale“ cuprind mult mai multe lucruri pentru sclav decît în trecut. În primul rînd, în „calitate de înlocuitori ai lui Cristos“, membrii rămăşiţei sînt acum ambasadorii unui Rege domnitor care guvernează peste un Regat instaurat (2 Corinteni 5:20). Lor li s-au încredinţat toate lucrurile spirituale care aparţin stăpînului pe pămînt. Ei trebuie să slujească pentru împlinirea profeţiilor care se aplică de la instaurarea Regatului. Aceasta include predicarea „acestei veşti bune a regatului (. . .) pe tot pămîntul locuit drept mărturie“ (Matei 24:14). Ei trebuie, mai mult ca oricînd, să continue lucrarea care constă în a face discipoli „dintre oamenii tuturor naţiunilor“ şi să adune astfel o „mare mulţime“ formată din nenumărate persoane (Matei 28:19, 20; Apocalips 7:9). Da, aceste „lucruri demne de dorit ale tuturor naţiunilor“ fac parte din numărul sporit de „bunuri“ de pe pămînt. — Hagai 2:7.

11. (a) Ce necesită aceste „bunuri“ tot mai numeroase? (b) Cine conduce astăzi lucrarea şi cum?

¹¹ Toate acestea înseamnă pentru „sclavul“ colectiv mai multă muncă, o gamă mai largă de activităţi, extinse cu adevărat pe „întregul pămînt locuit“. De asemenea, aceste lucruri necesită extinderea sediului central şi a spaţiilor aferente filialelor, atît în vederea supravegherii lucrării, cît şi pentru tipărirea şi distribuirea literaturii necesare predicării şi studiului personal. Ca şi în secolul întîi, această lucrare se desfăşoară astăzi sub conducerea activă a lui Isus Cristos, care se află, în mod figurativ, „în mijlocul lampadarelor“, adică al congregaţiilor. El le îndrumă prin intermediul supraveghetorilor unşi, pe care îi ţine în mod simbolic „în mîna sa dreaptă“ (Apocalips 1:13, 16). Ca şi în perioada creştinismului timpuriu, un grup dintre aceşti supraveghetori unşi alcătuiesc colegiul central vizibil al congregaţiilor lui Cristos, pe pămînt. „Mîna“ lui „dreaptă“, reprezentînd puterea de acţiune, îi îndrumă pe aceşti bărbaţi credincioşi în timp ce ei supraveghează lucrarea Regatului.

Prin intermediul spiritului

12, 13. (a) Ce întrebare se ridică în legătură cu această mare creştere? (b) Cum foloseşte Cristos spiritul pentru a satisface necesitatea de supraveghetori în rîndul discipolilor săi de pe pămînt?

¹² Datorită „altor oi“ care numără acum peste trei milioane şi jumătate şi sînt organizate în circa 56 000 de congregaţii, este evident că rămăşiţa unsă are nevoie de ajutor în ce priveşte îngrijirea bunurilor pămînteşti ale Stăpînului. Deoarece la Cina Comemorativă se împărtăşesc din simboluri mai puţin de 9 000, în acest număr fiind incluse şi multe surori, înseamnă că nu există nici măcar un supraveghetor uns pe fiecare congregaţie. Înseamnă oare acest lucru că Isus Cristos nu se îngrijeşte de congregaţiile în care nu există nici un „înger“ născut de spirit, sau nici o ‘stea’?

¹³ Nicidecum! Aşa cum am văzut în articolul precedent, în secolul întîi Cristos şi-a condus în mod activ congregaţia prin intermediul spiritului sfînt. Astăzi el se foloseşte de membrii unşi de spirit ai Colegiului Central ca să numească supraveghetori aleşi din mijlocul „altor oi“. Aceştia, asemenea bătrînilor unşi, trebuie să întrunească cerinţele enunţate în diferite texte scripturale, cum ar fi 1 Timotei 3:1–7 şi Tit 1:5–9. Aceste condiţii scripturale au fost scrise sub conducerea spiritului sfînt. Recomandările şi numirile sînt făcute în urma rugăciunii şi sub îndrumarea spiritului sfînt. Următorul sfat al apostolului Pavel li se aplică în egală măsură şi bătrînilor neunşi: „Luaţi seama la voi înşivă şi la toată turma în mijlocul căreia spiritul sfînt v-a numit supraveghetori.“ — Fapte 20:28.

14. (a) Cum s-a împlinit deja profeţia de la Isaia 32:1, 2? (b) În ce sens trebuie ca toţi bătrînii să se supună ‘mîinii drepte’ a lui Cristos?

¹⁴ Astfel, în zeci de mii de congregaţii, Isus Cristos, Regele drept care domneşte acum, foloseşte „alte oi“ ca „prinţi“ pentru a-şi ocroti „oile“ de vîntul, furtuna şi seceta de natură spirituală (Isaia 32:1, 2). Asemenea lui David din vechime, bătrînii, indiferent că fac parte dintre cei unşi sau dintre „alte oi“, se roagă lui Iehova astfel: „Spiritul tău este bun; fie ca el să mă conducă în ţara dreptăţii“ (Psalm 143:10). Şi Iehova le aude rugăciunea. Prin intermediul Fiului său, El le acordă spiritul său, iar Isus se foloseşte de acest spirit în mod activ pentru a-şi conduce discipolii pe pămînt. Fireşte, toţi bătrînii trebuie să se supună ‘mîinii drepte’ a lui Cristos în ceea ce priveşte autoritatea, conducerea şi îndrumarea pe care acesta le exercită prin intermediul spiritului şi al membrilor născuţi de spirit ai Colegiului Central.

Prin intermediul îngerilor

15. Ce alt mijloc are la dispoziţie Cristos pentru a-şi conduce în mod activ discipolii pe pămînt?

¹⁵ În articolul precedent se menţiona că îngerii au fost folosiţi în secolul întîi pentru a-i conduce şi a-i elibera pe creştinii timpurii, cît şi pentru a-i ajuta în lucrarea de predicare. Ar fi oare logic să credem că Isus Cristos, Regele nostru care domneşte, nu se mai foloseşte de îngeri cînd îşi conduce în mod activ discipolii de astăzi? Acest lucru ar fi nu numai ilogic, dar şi nescriptural.

16, 17. Ce dovezi avem că Cristos îi foloseşte pe îngeri la strîngerea „fiilor regatului“ şi a „altor oi“?

¹⁶ În conformitate cu parabola lui Isus despre grîu şi neghină, secerişul avea să vină la „încheierea sistemului de lucruri“, încheiere care a început în 1914. În timpul secerişului, „fiii regatului“ urmau să fie separaţi de „fiii celui rău“. Pe cine avea să folosească Stăpînul pentru a efectua secerişul? „Secerătorii sînt îngerii.“ Cristos a adăugat: „Fiul omului îi va trimite pe îngerii săi şi ei vor strînge din regatul său toate lucrurile care cauzează poticnire şi pe cei care comit nelegiuire“ (Matei 13:37–41). Cristos îi foloseşte pe îngeri pentru a-i ocroti pe fraţii săi de pe pămînt.

¹⁷ Dar cum stau lucrurile cu „alte oi“? Îi, foloseşte Cristos pe îngeri ca să le adune? Cu siguranţă! În parabola sa cu privire la oi şi capre se spune: „Cînd Fiul omului va sosi în gloria sa şi toţi îngerii împreună cu el, atunci el se va aşeza pe tronul său glorios. Şi toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui, şi el îi va despărţi pe oameni unii de alţii, aşa cum păstorul desparte oile de capre“ (Matei 25:31, 32). Cristos îşi foloseşte îngerii în această lucrare de separare. Aşa cum un înger a îndrumat paşii lui Filip spre eunucul etiopian, tot aşa avem nenumărate dovezi că Cristos îşi foloseşte îngerii pentru a îndruma paşii Martorilor săi spre persoanele asemănătoare oilor. Mulţi au confirmat faptul că tocmai se rugaseră pentru a primi ajutor cînd un Martor a bătut la uşa lor. — Fapte 8:26, 27.

Încredere deplină în conducerea exercitată de Cristos

18, 19. În baza a ceea ce s-a petrecut în secolul întîi, de care lucru putem fi convinşi?

¹⁸ În secolul întîi împrejurările nu erau întotdeauna corespunzătoare pentru ca, Cristos să se folosească de colegiul central din Ierusalim în rezolvarea unor probleme speciale. Cînd Pavel a fost izolat în nordul Asiei Mici, şi trebuie să se afle care teritorii urmau la rînd pentru a fi lucrate, Cristos a acţionat prin intermediul spiritului (Fapte 16:6–10). Astăzi, Martorii lui Iehova se încred în faptul că oricare dintre fraţii lor care sînt temporar izolaţi de Colegiul Central din cauza persecuţiei se află tot sub conducerea activă a lui Cristos prin intermediul spiritului şi al sprijinului acordat de îngeri.

¹⁹ În perioada de început a creştinismului, poate că unele hotărîri luate de colegiul central au fost greu de înţeles la vremea aceea. Fără îndoială că aşa s-a întîmplat cînd Pavel a fost trimis înapoi la Tars sau cînd a fost trimis la templu, după cea de a treia călătorie de misionar efectuată de el (Fapte 9:30; 21:23–25). Totuşi, în spatele acestor hotărîri nu era altul decît Cristos (Fapte 22:17–21; 23:11). Astăzi, putem avea încrederea că orice permite Cristos să se întîmple în mijlocul discipolilor săi pe pămînt, are la bază un scop măreţ, tot aşa cum s-a petrecut şi în secolul întîi.

20. De care lucruri sîntem convinşi şi care este hotărîrea noastră?

²⁰ Astfel, cînd citim în Biblie despre Cristos că „este capul corpului, al congregaţiei“, sîntem convinşi că el nu este Cap numai cu numele (Coloseni 1:18). Ştim din experienţă că el este un Cap activ, real. Cînd citim cartea Faptele apostolilor şi vedem cum a condus Cristos lucrurile în mijlocul creştinilor timpurii, putem observa că el se foloseşte astăzi de aceleaşi mijloace. Vedem dovezi ale faptului că Cristos se foloseşte de spiritul sfînt, de îngeri, de „sclavul fidel şi prevăzător“ şi de Colegiul lui Central pentru a numi bătrîni calificaţi spiritual. Încrezători în conducerea activă pe care o exercită Cristos, sîntem hotărîţi să continuăm ‘să vorbim adevărul’ şi să creştem prin iubire „în toate lucrurile în cel care este capul, Cristos“. — Efeseni 4:15.

[Note de subsol]

Să ne reamintim următoarele puncte principale

◼ Ce dovadă avem că Cristos a urmărit îndeaproape activităţile congregaţiilor din secolul întîi?

◼ Pe cine a numit Cristos peste toate „bunurile“ sale, şi ce cuprind acestea?

◼ Cine sînt simbolizaţi prin cele şapte stele din mîna dreaptă a lui Cristos?

◼ Cum foloseşte Cristos spiritul sfînt, îngerii şi Colegiul Central compus din membrii unşi pentru a-şi conduce congregaţia în prezent?

◼ De ce putem avea încredere deplină în modul în care Cristos conduce astăzi lucrurile?

[Chenarul de la pagina 16]

S-ar putea ca încercările care provin datorită războaielor, revoluţiilor sau a persecuţiilor făţişe, precum şi datorită interdicţiilor oficiale, să te pună în imposibilitate de a efectua închinarea creştină într-un mod organizat sub toate aspectele. Poate că împrejurările fac imposibilă ţinerea unor întruniri de proporţii. S-ar putea ca legătura cu biroul filialei să fie temporar întreruptă. Acelaşi lucru s-ar putea întîmpla şi cu vizitele efectuate de supraveghetorii de circuit. S-ar putea ca publicaţiile cele mai recente să nu îţi parvină. Ce trebuie să faci în cazul în care se petrec astfel de lucruri?

Răspunsul este următorul: În condiţiile respective fă tot ce poţi şi cît de mult poţi în ceea ce priveşte închinarea curată. Studiul personal trebuie să fie posibil. De obicei, fraţii se pot întîlni în grupuri mici pentru a studia în case particulare. Publicaţiile studiate în trecut, precum şi Biblia însăşi pot constitui o bază pentru aceste întruniri. Nu te nelinişti şi nu te îngrijora. În general, în scurt timp, se va putea stabili vreo formă de comunicaţie cu fraţii de răspundere. Colegiul central se străduieşte să găsească modalităţi de a intra în legătură cu fraţii.

Dar chiar dacă te găseşti izolat de toţi fraţii tăi creştini, nu uita că nu eşti izolat nici de Iehova, nici de Fiul său Isus Cristos. — Organizaţi pentru a ne îndeplini serviciul divin, pagina 168.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Din punct de vedere simbolic, Cristos este în mijlocul congregaţiilor şi îi ţine pe supraveghetori în mîna sa dreaptă