Cine poate înţelege corect „semnul“?

„Ipocriţilor! Voi ştiţi să examinaţi aspectul pămîntului şi al cerului, dar cum se face că nu ştiţi să examinaţi timpul acesta deosebit? — LUCA 12:56.

 1, 2. Ce ştiau să deducă, după aspectul cerului, duşmanii lui Isus? Totuşi, ce nu puteau ei să înţeleagă?

UN MARINAR priceput ştie să interpreteze aspectul cerului şi acţionează în consecinţă. Iată ce spune un binecunoscut proverb: „Cer roş’ pe-nserat, timp bun de sperat. Cerul roşu-n zori, timp urît cu nori.“

² Domnul Isus Cristos a făcut o remarcă asemănătoare, dar într-un mod mai tăios cînd s-a adresat duşmanilor săi. Iată ce ne relatează evanghelistul Luca: „Şi el a spus, de asemenea mulţimilor: «Cînd vedeţi că un nor se ridică din părţile apusului, ziceţi îndată: ‘Vine furtuna’, şi aşa se întîmplă. Iar cînd vedeţi că bate un vînt din sud, voi spuneţi: ‘Va fi un val de căldură’, şi acesta se produce. Ipocriţilor! Voi ştiţi să examinaţi aspectul pămîntului şi al cerului, dar cum se face că nu ştiţi să examinaţi timpul acesta deosebit?»“ — Luca 12:54–56.

 3. Care „semn“ dovedea că Isus era Mesia, semn pe care duşmanii săi nu au reuşit să-l ascundă?

³ Acei duşmani orgolioşi au ştiut să facă previziuni meteorologice, dar ei erau prea ipocriţi şi prea ignoranţi din punct de vedere spiritual pentru a înţelege probleme de o importanţă cu mult mai mare. Isus efectuase deja diferite semne pentru ca persoanele sincere să creadă în el (Ioan 2:23). Totuşi, în deosebi moartea sa, în ziua de Paşti a anului 33 e.n. şi învierea sa, în a treia zi, au fost acelea care au constituit un „semn“, conform căruia el era Mesia sau Cristosul (Matei 12:38–41; Luca 11:30). Duşmanii lui Isus au încercat fireşte, să ascundă acest „semn“ (Matei 27:62—28:20; Fapte 4:1–4). Şi totuşi, înainte ca Isus să se ridice la cer, peste 500 de iudei au fost martori al faptului ca el a înviat (1 Corinteni 15:3–6). La fel şi astăzi există un „semn“ pe care nimeni nu îl poate ascunde. A-l înţelege în mod corect este o problemă de viaţă şi de moarte. Dar care este acest „semn“? Şi cine poate să-l înţeleagă cu precizie?

Un „semn“ pentru timpul nostru

 4. Care este „semnul“ care şi-a făcut apariţia în epoca noastră? Din ce se compune el? (Matei 24:3)

⁴ Discipolii îl întrebaseră pe Isus: „Care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ Drept răspuns Isus a profeţit războaie fără precedent, foamete şi cutremure de pămînt şi alte elemente ale „semnului prezenţei“ sale invizibile, ca Rege. Una dintre caracteristicile principale ale acestui „semn“ este lucrarea de predicare a Regatului lui Dumnezeu, lucrare pe care o efectuează în 203 ţări cei peste 2 900 000 de martori ai lui Iehova. Publicaţiile Societăţii Watch Tower au atras deseori atenţia cititorilor săi asupra acestor aspecte, precum şi asupra tuturor celorlalte realităţi care compun, astăzi, „semnul“ „prezenţei“ lui Isus. — Matei, capitolele 24 şi 25; Marcu, capitolul 13, şi cap. 21 din Luca.

 5. De ce nu a fost o exagerare din partea lui Isus cînd i-a calificat pe iudeii din primul secol drept o „generaţie rea şi adulteră“?

⁵ Este de necontestat faptul că, de la declanşarea primului război mondial în 1914, dovezile care confirmă „semnul“ s-au înmulţit. Ce ar trebui să facem avînd în vedere lucrul acesta? Bineînţeles, noi nu vrem să ne asemănăm cu evreii secolului întîi, care, cu toate că se pricepeau să prevadă starea vremii, negau totuşi dovezile evidente şi refuzau să tragă o concluzie logică ce se impunea. Cu mult timp înainte, Dumnezeu efectuase prin intermediul lui Moise, trei semne pentru a-i convinge pe israeliţii oprimaţi că acest bărbat avea autorizaţie divină (Exod 4:1–31). Dar cu toate că iudeilor din primul secol li se dăduse cu mult mai multe semne, ei nu au fost dispuşi să-l accepte ca Mesia pe cel care era mai mare ca Moise (Ioan 4:54; Evrei 2:2–4). Deci Isus nu a exagerat deloc atunci cînd i-a calificat drept o „generaţie rea şi adulteră“. — Matei 12:39.

 6. Ce spun în prezent unele persoane bine informate, cu privire la situaţia mondială?

⁶ Cît despre oamenii care alcătuiesc generaţia secolului al XX-lea şi care nu cred în a doua venire a lui Isus Cristos sau care nu o doresc, nu pot înţelege în mod corect „semnul“ sfîrşitului acestui sistem. Totuşi, condiţiile actuale nu au de oferit nimic îmbucurător, după cum o demonstrează şi următoarele exemple:

„După opinia lui Javier Perez de Cuellar, secretarul general al Naţiunilor Unite, am ajuns la un stadiu extrem de critic al evoluţiilor relaţiilor internaţionale iar voinţa de a instaura o ordine internaţională dreaptă, paşnică şi stabilă pare să slăbească (. . .) «Declinul încrederii reciproce între naţiuni este un teren fertil pentru alimentarea tensiunii şi a conflictelor», a adăugat secretarul general al O.N.U.“ — Indian Express, 22 octombrie 1983.

„Multi dintre noi au susţinut de-a lungul anilor că un război nuclear ar face multe milioane de victime iar întinse regiuni ale pămîntului ar deveni nelocuibile (. . .) Un grup de oameni de ştiinţă apreciaţi, a ajuns la concluzia şi mai sumbră, că un război nuclear sau chiar un singur ‘duel’ nuclear de anvergură între supraputeri, ar putea determina un dezastru climateric mondial capabil să ucidă nu numai milioane, ci miliarde de oameni, ba chiar să distrugă întreaga omenire. Studiul care le-a permis să formuleze această opinie a durat doi ani şi a fost elaborat pentru Conferinţa asupra efectelor biologice mondiale pe termen lung, produse de un război nuclear. La aceste concluzii au subscris peste 100 de alţi oameni de ştiinţă (. . .) Carl Sagan (. . .) a definit riscurile unui război nuclear astfel: «Dispariţia speciei umane ar deveni o posibilitate reală».“ — The Express, din Easton (Pennsylvania, S.U.A.), 3 noiembrie 1983.

 7. Unde trebuie să caute speranţă cei care doresc să trăiască într-o lume mai bună?

⁷ Aceste sînt previziunile sumbre ale cîtorva observatori care au capacitatea de a aprecia turnura pe care o vor lua evenimentele. Ele sînt cu atît mai întunecate cu cît autorii lor nu văd nici un mijloc de a scăpa de catastrofa care se întrezăreşte. Prin urmare, aceia care doresc să trăiască într-o lume mai bună nu aud nici o veste în care să poată găsi o speranţă veritabilă. Totuşi, există o modalitate de a scăpa de nenorocirea care se va abate peste actualul sistem. Dovada o constituie oamenii care au supravieţuit unui pericol mondial la fel de grav. De fapt, dacă nimeni nu ar fi supravieţuit Potopului din timpul lui Noe, pămîntul nu ar fi avut acum peste 4 miliarde locuitori. Numai o singură carte — Sfînta Biblie — ne relatează cu exactitate cum opt oameni împreună cu reprezentanţii diferitelor specii de animale au supravieţuit acestei catastrofe.

 8. În comparaţie cu ceilalţi oameni, care va fi atitudinea discipolilor lui Isus cînd actualul sistem de lucruri va fi pe punctul de a dispărea?

⁸ Întrucît această carte demnă de crezare a descris, de asemenea, condiţiile care vor domni pe pămînt cînd actualul sistem decadent va fi nimicit, nu avem oare tot interesul să încercăm să înţelegem în mod corect „semnul“ acela? Cu treizeci şi şapte de ani înainte ca Ierusalimul să fie distrus de legiunile romane (în anul 70), Isus a descris multiplele elemente ale „semnului“ complex care va preceda catastrofa mondială prefigurată de Potop. Printre altele, el a spus: „Şi vor fi semne în soare şi în lună şi în stele, iar pe pămînt nelinişte a naţiunilor, dezorientate din cauza mugetului mării şi agitaţiei sale, în timp ce oamenii vor leşina de frică şi din cauza aşteptării lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul omului venind într-un nor, cu putere şi glorie mare. Dar cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, căci eliberarea voastră se apropie.“ — Luca 21:25–28.

 9. Cum a ilustrat coperta Turnului de veghere din 1895 pînă în 1931 misiunea acestei reviste?

⁹ De la 1 ianuarie 1895 pînă la 1 octombrie 1931 pe coperta ediţiei engleze a Turnului de veghere era tipărit un fragment al acestei profeţii. Sub acest citat biblic se putea vedea un turn de veghere din care iredia lumină, în timp ce valurile unei mări zbuciumate loveau cu furie stînca pe care se afla turnul. Astfel, această revistă a ilustrat misiunea pe care ea trebuia s-o îndeplinească faţă de o generaţie din care unii oameni sînt încă în viaţă şi citesc acum aceste rînduri.

10. Cum putem evita frica pe care o manifestă astăzi oamenii de stat?

¹⁰ Astăzi, oamenii de stat a căror inimă este cuprinsă de teamă dau o interpretare proprie anumitor aspecte ale „semnului“ complex despre care este vorba aici. Dar cel mai potrivit pentru a-i da o interpretare este Isus Cristos, iar dacă îi acordăm „semnului“ importanţa pe care i-a acordat-o el nu vom împărtăşi teama comună conducătorilor, care nu ştiu ce să facă pentru a ieşi din această complicată situaţie mondială. Noi, dimpotrivă, ne bucurăm la gîndul că vom fi în curînd eliberaţi din acest sistem rău.

Timpul fixat pentru apariţia „semnului“

11. Cum a indicat Isus că evenimentele mondiale care vor anunţa sfîrşitul se vor produce la un moment foarte precis?

¹¹ Evenimentele mondiale se produc exact la momentul hotărît. În ce sens? Înainte de a formula profeţia consemnată în Luca 21:25–28, Isus a profeţit a doua distrugere a Ierusalimului. În conformitate cu profeţia sa, această distrugere a avut loc în anul 70 e.n. Cu privire la evreii supravieţuitori Isus a zis: „Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremile neamurilor.“ Aici cuvîntul „neamuri“ semnifică, evident, popoarele neiudaice, adică păgînii. De aceea perioada de călcare în picioare, despre care a vorbit Isus, este numită uneori „timpurile păgînilor“ (Luca 21:24; Cornilescu). Cînd s-au sfîrşit aceste timpuri? Pentru a răspunde la această întrebare este cazul să arătăm că această profeţie nu s-a aplicat doar la Ierusalimul terestru. Prin urmare, deşi acest oraş a devenit capitale unei naţiuni independente, Statul Israel, deşi israeliţii au cucerit şi partea veche a Ierusalimului, totuşi nu acestea sînt evenimentele care ne vor ajuta să stabilim data împlinirii profeţiei. Factorul important în cazul acesta îl constituie calendarul lui Dumnezeu.

12. Cînd au început timpurile păgînilor? Cît au durat ele? Cînd s-au sfîrşit?

¹² Romanii (păgîni) au început să calca în picioare Ierusalimul în anul 63 î.e.n. Dar înaintea lor alţi păgîni — grecii, perşii şi babilonienii — călcaseră în picioare „oraşul marelui Rege“ Iehova (Matei 5:34, 35). În 607 î.e.n. babilonienii au distrus Ierusalimul şi templul său. Aceasta este data la care păgînii au început să calce în picioare ceea ce reprezenta Regatul lui Dumnezeu şi tot atunci au început efectiv „timpurile“ lor. Or aceste „timpuri“ urmau să fie şapte la număr, fiecare dintre ele corespunzînd unui an profetic de 360 zile. În virtutea principiului „o zi pentru un an“, cele „şapte timpuri“ ar echivala deci cu 2 520 ani (Daniel capitolul 4; Numere 14:34; Ezechiel 4:6). Această perioadă care a început cu pustiirea Ierusalimului în 607 î.e.n. s-a terminat deci în 1914.

13. De cînd au ştiut studenţii Bibliei data cînd se vor sfîrşi timpurile păgînilor?

¹³ Din 1880, Turnul de veghere a anunţat că timpurile păgînilor vor dura pînă în 1914. În 1889, cartea Timpul este aproape (engleză) i-a avertizat pe Studenţii Bibliei din întreaga lume că timpurile păgînilor vor expira în toamna lui 1914.

14. În ciuda celor ca s-au petrecut la Ierusalim în 1948, de ce se poate spune că timpurile păgînilor au expirat în 1914?

¹⁴ A încetat oare în acel an călcarea în picioare a Ierusalimului de către naţiunile ne iudaice sau păgîne? Nu, fiindcă în 1914, acest oraş istoric se afla încă în mîinile Imperiului Otoman, aliatul Germaniei imperiale. La 9 decembrie 1917, trupele britanice conduse de generalul Allenby au cucerit oraşul de la turci. Prin hotărîrea Ligii Naţiunilor, Ierusalimul a rămas sub mandat britanic pînă în 1948. În anul acela, evreii s-au răsculat şi au pus stăpînire pe partea vestică a Ierusalimului actual, în exteriorul oraşului vechi care a fost cucerit de musulmani. Atunci de ce putem spune că timpurile păgînilor s-au terminat în 1914? Deoarece în anul acela a venit în existenţă, în ceruri, guvernul marelui Rege, Iehova.

15, 16. a) Cînd a încetat Ierusalimul antic să mai fie „oraşul marelui Rege“, Iehova? Ce alt Ierusalim, superior celui vechi, există în prezent? b) Unde l-a întronat deci Iehova pe Isus Cristos?

¹⁵ Cînd Isus era pe pămînt templul lui Dumnezeu domina încă Ierusalimul. Cristosul însuşi s-a închinat acolo. Prin urmare Ierusalimul putea să fie considerat încă „oraşul marelui Rege“, Iehova (Matei 5:34, 35). Dar în ziua de Paşte din anul 33, cînd perdeaua interioară a templului s-a rupt în mod miraculos în clipa morţii lui Isus, Ierusalimul a încetat de a mai fi oraşul regal al lui Iehova. Distrugerea Ierusalimului şi a templului său de către romani în anul 70 e.n. nu a făcut decît să confirme lucrul acesta. Din fericire pentru creştinii evrei care au văzut aceste evenimente, cît şi pentru toţi ceilalţi discipoli care i-au urmat există un alt Ierusalim, superior acestuia: este vorba de „Ierusalimul ceresc“. — Evrei 12:22.

¹⁶ În armonie cu acest fapt, dacă începutul profeţiei lui Isus, consemnată în Luca 21:24, se aplică Ierusalimului pămîntesc, sfîrşitul aceleaşi profeţii se referă neapărat la „Ierusalimul ceresc“. De fapt, acest ultim Ierusalim a devenit „oraşul marelui Rege“ Iehova, în locul modelului său pămîntesc. În 1914, la încheiearea „timpurilor păgînilor“, în acest „oraş“ spiritual l-a încoronat Iehova, „marele Rege“, pe Isus Cristos, Fiul său glorios.

17. Ce ordin divin a primit Regele Isus Cristos la sfîrşitul timpurilor păgînilor? Cise s-a oferit în mod voluntar să-l slujească?

¹⁷ Atunci venise momentul ca Iehova să-i dea Fiului său întronat porunce enunţată în Psalmul 110:2, 3: „Iehova va trimite din Sion toiagul forţei tale spunînd: «Du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi.» Poporul tău se va oferi voluntar în ziua forţei tale militare. În splendorile sfinţeniei, din sînul zorilor, tu ai societatea ta de tineri ca picăturile de rouă.“ În conformitate cu această profeţie, cei care s-au dedicat lui Dumnezeu pentru a călca pe urmele lui Isus şi care au înţeles că anul 1914 este data la care s-au sfîrşit timpurile păgînilor s-au oferit în mod voluntar să anunţe că Iehova domnea de acum în Sionul ceresc, prin intermediul Domnului Isus Cristos. Dar naţiunile aşa-zise creştine nu s-au supus de bună voie noului Rege stabilit de Iehova. Ele s-au comportat mai degrabă ca ‘duşmani’, deoarece s-au lansat cu toată puterea în primul război mondial din istoria omenirii urmărind dominaţia mondială. Pe lîngă aceasta, ele s-au împotrivit pe întregul pămînt, proclamării Regatului lui Dumnezeu.

18. Ce manifestare ostilă faţă de Regatul lui Dumnezeu s-a produs în 1918?

¹⁸ Ostilitatea pe care naţiunile au manifestat-o faţă de Regat a devenit foarte clară în 1918. La 8 mai în anul acela, în mijlocul istoriei generale a războiului, redactorul-şef al revistei Turnul de veghere şi cîţiva dintre colaboratorii săi au fost arestaţi. La 21 iunie, ei au fost condamnaţi la mulţi ani de închisoare care urmau să fie efectuaţi în penitenciarul federal din Atlanta, Georgia (S.U.A.). Numai după terminarea războiului şi după 9 luni de detenţie aceşti slujitori ai Regatului lui Dumnezeu au fost eliberaţi pe cauţiune. Cînd a sosit timpul ei au fost disculpaţi de toate acuzaţiile mincinoasa care apăsau asupra lor.

19. Ce poziţie a adoptat Consiliul Federal al Bisericilor din America faţă de Liga Naţiunilor, după Primul Război Mondial?

¹⁹ Primul război mondial a luat sfîrşit la 11 noiembrie 1918, iar în luna următoare Consiliul Federal al Bisericilor lui Cristos din America s-a declarat în mod public în favoarea Ligii Naţiunilor care era atunci în fază de proiect. Acest organism religios a mers pînă acolo încît a afirmat că Liga era „expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pămînt“. Ignorînd această recomandare religioasă, Statele Unite au refuzat, din motive politice, să adere la Ligă (ele nu au acceptat decît aderarea la Tribunalul Internaţional de Justiţie), ceea ce nu a împiedicat Liga Naţiunilor să înceapă să funcţioneze la începutul analui 1920. Membrii Consiliului Federal al Bisericilor i-au dat binecuvîntarea şi sprijinul lor.

20. Ce poziţie a adoptat poporul lui Iehova cu privire la Liga Naţiunilor? Ce a început el să anunţe?

²⁰ În schimb, revista Turnul de veghere şi slujitorii lui Iehova care o difuzau au refuzat să recunoască Liga Naţiunilor drept expresie politică a Regatului lui Dumnezeu. Ei nu au recunoscut-o niciodată ca fiind o împlinire a rugăciunii-model provenită de la Isus Cristos: „Să vină regatul tău! Să se înfăptuiască voinţa ta, pe pămînt ca şi în cer“ (Matei 6:9, 10). Ei nu s-au oferit să-i slujească acestui expedienta omenesc care nu este decît un fals. Dimpotrivă. Ei au rămas întotdeauna loiali adevăratului Regat pe care Dumnezeu l-a încredinţat lui Isus Cristos care domneşte în „Ierusalimul ceresc“. Datorită ajutorului divin ei au înţeles în mod corect „semnul prezenţei“ lui Isus şi al „incheierii sistemului de lucruri“. De aceea, ei au început să anunţe în toată lumea Regatul lui Dumnezeu.

[Notă de subsol]

Cum ai răspunde?

◻ Ce „semn“ a apărut în epoca noastră? Din ce elemente se compune el?

◻ Cum putem să evităm teama pe care o manifestă astăzi oamenii de stat?

◻ Cînd au început timpurile păgînilor? Cînd s-au sfîrşit ele?

◻ În care „Ierusalim“ l-a întronat Iehova pe Isus Cristos?

◻ Cum a considerat poporul lui Iehova Liga Naţiunilor?

[Tabelul de la pagina 25]

octombrie 607 î.e.n. — octombrie 1 î.e.n. = 606 ani

octombrie 1 î.e.n. — octombrie 1914 e.n. = 1914 ani

ŞAPTE TIMPURI ALE PĂGÎNILOR = 2 520 ani

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Asemenea celor opt persoane care au supravieţuit Potopului, cei care înţeleg corect „semnul“ vor putea supravieţui sfîrşitului acestui sistem de lucruri