Regatul şi „locul sfînt“

„Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor şi atunci va veni sfîrşitul. Aşadar, cînd veţi vedea lucrul dezgustător care cauzează pustiire, despre care a vorbit profetul Daniel, stînd într-un loc sfînt [cititorul să-şi folosească discernămîntul], atunci cei care vor fi în Iudeea să înceapă să fugă la munţi.“ — Matei 24:14–16.

 1. Printre altele, ce-i mai interesează astăzi pe vestitorii zeloşi ai regatului instaurat al lui Dumnezeu?

EŞTI cumva unul dintre aceia care ia zelos parte la predicarea „acestei veşti bune a regatului“? Dacă eşti, înseamnă că aştepţi cu însufleţire venirea sfîrşitului. În acest sens, probabil că te interesează foarte mult să ştii ce se înţelege astăzi prin „lucrul dezgustător care cauzează pustiire“ şi prin faptul că el se găseşte „stînd într-un loc sfînt“. Probabil că vei vrea să ştii semnificaţia actuală a ceea ce a spus Daniel despre aceste lucruri şi modul în care, astăzi, te poţi alătura celor care găsesc salvarea „fugind la munţi.“ — Matei 24:3–16.

 2. a) Menţionaţi cîteva versete care ne ajută să-i identificăm pe „sfinţii“ din profeţia lui Daniel. b) Ce alt grup a apărut în ultimul timp? Care este preocuparea comună a acestor două grupuri?

² Profeţia lui Daniel ne relatează multe lucruri referitoare la „cei sfinţi“ care moştenesc regatul (Daniel 7:27). Aceştia alcătuiesc micul grup de creştini „născuţi de nou“ — israeliţii spirituali — care şi-au păstrat întegritatea sub atacurile lui Satan şi astfel s-au dovedit demni de a avea un loc în regatul cerurilor (Ioan 3:3; Luca 12:32). În ultimul timp, la cei ramaşi dintre aceşti martori unşi ai lui Dumnezeu ş-a adăugat „o mare mulţime (...) din toate naţiunile“, ai cărei membri speră să trăiască veşnic pe un pămînt paradiziac. Faci şi tu parte din vreuna din aceste două grupe? Dacă da, ai acum privilegiul de a-i aduce lui Dumnezeu un „serviciu sacru“ în sanctuarul pămîntesc al templului său spiritual. Acesta este un serviciu sfînt, efectuat într-un „loc sfînt“, care corespunde sanctuarului din templul lui Iehova din Ierusalimul antic. — Apocalips 7:4, 9, 15; Romani 12:12.

 3, 4. a) Care sînt cele trei feluri de Ierusalim pe care ni le dezvăluie Biblia? b) Cum le descrie Cuvîntul lui Dumnezeu pe fiecare în parte?

³ Datorită apostaziei evreilor, care au mers pînă acolo încît l-au omorît pe Fiul lui Dumnezeu, Ierusalimul pămîntesc a fost înlăturat şi părăsit de Dumnezeu (Matei 23:37, 38). Însă un Ierusalim mult mai grandios decît acesta a continuat să primească favoare din partea lui Iehova. În Galateni 4:26 el poartă denumirea „Ierusalimul de sus“. Acest Ierusalim este „femeia“ lui Iehova, adică însăşi organizaţia sa cerească, asemănătoare unei femei, care l-a adus în existenţă pe Isus Cristos, Fiul spiritual al lui Dumnezeu, care, în anul 33 e.n., şi-a dat „sufletul [uman] ca răscumpărare“ în folosul omenirii. — Matei 20:28.

⁴ După învierea sa ca spirit, Isus a fost înălţat la dreapta Tatălui său ceresc. La timpul stabilit, în 1914 e.n., Iehova l-a instalat în regatul său pe care Evrei 12:22 îl identifică, de asemenea, cu numele Ierusalim, numindu-l „Ierusalimul ceresc“. La momentul oportun, acest Regat va distruge sistemul nelegiuit al lui Satan şi va restaura paradisul pe pămînt. — Matei 6:9, 10.

PUSTIIREA „UNUI LOC SFÎNT“

 5. a) Ce a declarat Isus cu privire la Ierusalimul pămîntesc? b) Ce întrebare s-a pus şi ce profeţie s-a făcut în urma acestei declaraţii?

⁵ Să deschidem Biblia la Matei, capitolul 23. La versetul 38 se remarcă următoarea afirmaţie a lui Isus: „casa [Ierusalimului] vă este părăsită“. Apoi, spre surprinderea discipolilor săi, Isus spune cuvintele din Matei 24:2, referitoare la templul Ierusalimului pămîntesc: „Adevărat vă spun: Nu, nu va rămînea, aici piatră pe piatră care să nu fie dărîmată“. Această afirmaţie îi determină pe patru dintre discipoli să-i pună lui Isus întrebarea din versetul 3: „Spune-ne: Cînd vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al sfîrşitului sistemului de lucruri?“ Atunci Isus anunţă binecunoscuta sa profeţie care se extinde pînă la sfîrşitul capitolului 25.

 6, 7. a) Ce anume fusese ameninţat, ca împlinire e profeţiei? b) Ce semnifică expresia „lucrul dezgustător stînd într-un loc sfînt“?

⁶ Ceea ce îi interesa pe discipolii lui Isus în anul 33 e.n. era sfîrşitul sistemului iudaic, care îşi avea centrul în Ierusalimul pămîntesc, cu templul său — un sistem religios care căzuse în apostazie. Dar în pofida acestei apostazii, Ierusalimul a continuat să fie cunoscut sub denumirea de „oraşul sfînt“, chiar şi după moartea lui Isus (Matei 27:53). Ca împlinire a profeţiei lui Isus, nenorocirile s-au înmulţit în Ierusalim şi Iudeea şi în alte naţiuni din apropiere. Apoi, în 66 e.n., legiunile romane conduse de generalul Gallus au atacat Ierusalimul. Conform profeţiei lui Isus (consemnată în Luca 21:20), Ierusalimul a fost „înconjurat de oştile cantonate“. După afirmaţiile istoricului Josephus, oştile au intrat chiar în oraş, purtînd stindarde idolatre, şi au început să surpe zidul templului.

⁷ Fără îndoială, aceste oşti romane stăteau într-un „loc sfînt“. Ele intenţionau să pustiască acest „oraş al lui Iehova“, oraş care timp de secole a fost asociat cu închinarea la Iehova (Psalm 101:8). Oştile erau într-adevăr „dezgustătoare“, atît din punctul de vedere al apostaţilor evrei, cît şi al creştinilor evrei. Însă numai creştinii au fost aceia care au recunoscut că aceasta era situaţia despre care profeţise Isus. Erau ameninţaţi nu numai „oraşul sfînt“ şi templul de închinare, ci şi creştinii dinăuntrul oraşului, care erau loiali lui Iehova şi Cuvîntului său, respectiv cuvîntului adevărului. Dar cum ar fi putut supravieţui aceşti creştini?

 8. Cum a dirijat Iehova evenimentele, şi care a fost rezultatul?

⁸ Iehova a dirijat evenimentele în chip miraculos. Armatele romane s-au retras brusc, deschizînd creştinilor calea de a acţiona în conformitate cu profeţia lui Isus. Şi ei au acţionat efectiv, „fugind la munţii“ din Galaad. Apoi, în 70 e.n., lucrul „dezgustător“ a revenit. În numai patru luni armata romană sub conducerea generalului Titus a pustiit Ierusalimul, reducînd pretinsul „loc sfînt“ la un morman de gunoi. Peste un milion de evrei au murit în acest holocaust, rămînînd foarte puţini supravieţuitori (Daniel 9:26). Dar iudeii creştinaţi se aflau în siguranţă. De ce? Deoarece ei se supuseseră cuvîntului profetic al adevărului, pe care îl vorbise Marele Invăţător, Isus Cristos. — Marcu 13:1, 2, 14.

CORESPONDENTUL ACTUAL AL PROFEŢIEI

 9. De ce ar trebui să ne intereseze pe noi astăzi acele evenimente din primul secol?

⁹ Evenimentele care au avut loc în primul secol sînt de o importanţă vitală pentru noi astăzi. De ce? Deoarece ele au un corespondent impresionant în secolul al XX-lea. Marea profeţie a lui Isus îşi găseşte cutremurătoarea împlinire finală şi mondială în epoca noastră. Dar de data aceasta sînt implicate nu numai oraşul Ierusalim şi ţara Iuda, ci întregul pămînt locuit, cu zecile de mii de oraşe, sutele de grupuri naţionale şi tribale cu cele 4,4 miliarde de locuitori ai săi, de fapt întregul sistem de lucruri mondial.

10. a) Ce perioadă s-a sfîrşit în 1914, şi în ce mod s-a sfîrşit ea? b) De ce există în prezent un „vai“ fără precedent pe pămînt?

¹⁰ Chiar şi istoricii lumii au observat că anul 1914 e.n. a produs o schimbare radicală. Într-adevăr, „timpurile stabilite ale naţiunilor“ au luat sfîrşit în 1914 (Luca 21:24–28). Iehova nu le-a mai permis puterilor păgîne să conducă după bunul lor plac. Astfel s-a împlinit profeţia referitoare la Domnul Isus: „Iehova va trimite din Sion [„Ierusalimul ceresc“, regatul mesianic] toiagul puterii tale şi va spune: ‘Mergi şi subjugă în mijlocul duşmanilor tăi’“ (Psalm 110:2). Plin de ascultare, regele întronat l-a azvîrlit pe Satan şi hoardele sale demoneşti din cer, în vecinătatea pămîntului. De aceea, pentru o „scurtă perioadă de timp“, este „vai de pămînt“ (Apocalips 12:7–12). Din anul 1914 pînă în prezent, marea profeţie a lui Isus, din Matei capitolele 24 şi 25, se împlineşte la scară mondială.

11. Ce ai văzut tu însuţi în timpul împlinirii marii profeţii a lui Isus?

¹¹ N-am fost, oare, cu toţii, martori oculari ai „semnului (...) sfîrşitului sistemului de lucruri“? N-am văzut noi înşine mari războaie, foamete, epidemii, cutremure de pămînt şi alte „privelişti înfiorătoare“ pe care le-a profeţit Isus? N-am trăit, oare, persecuţia îndreptată împotriva creştinilor şi n-am participat la predicarea „acestei veşti bune a regatului (...) pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor“? Într-adevăr, mulţi dintre noi au trăit asemenea evenimente (Matei 24:3–14; Luca 21:10–12). Dar care este semnificaţia cuvîntelor lui Isus din Matei 24:15, 16, referitoare la „lucrul dezgustător care cauzează pustiire“?

O ÎMPLINIRE LA SCARĂ MONDIALĂ

12. Prin ce se va deosebi „marele necaz“ de distrugerea Ierusalimului?

¹² Împlinirea acestei profeţii în primul secol constituie un exemplu al lucrurilor la care ne putem aştepta în perioada actuală. De exemplu, în versetele 21 şi 22, Isus spune: „Atunci va fi un necaz aşa de mare cum nu a mai fost altul de la începutul lumii pînă acum, nu, nici nu va mai fi. De fapt, dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, nici o carne n-ar fi salvată; datorită, însă, celor aleşi, acele zile vor fi scurtate“. „Marele necaz“, adică punctul culminant, nu va fi limitat la teritoriul Ierusalimului sau al vreunui alt oraş, ci el va fi cea mai mare calamitate care a lovit vreodată pămîntul şi va avea amploare mondială. — Ieremia 25:30–33; Matei 24:30.

13. Spre deosebire de „carnea“ care a supravieţuit distrugerea Ierusalimului, care „carne“ va fi salvată din „marele necaz“?

¹³ De altfel, „carnea“ care va supravieţui nu va fi aceea a cîtorva evrei apostaţi, care vor fi duşi în sclavie, ca pe timpul distrugerii Ierusalimului pămîntesc. În schimb, ea va fi „carnea celor aleşi“, adică a acelora care reprezintă „Ierusalimul ceresc“ pe pămînt, alături de „carnea“ însoţitorilor lor din „marea mulţime“ aleasă din toate naţiunile, despre care Apocalips 7:14 afirmă: „Aceştia sînt cei care vin din necazul cel mare şi ei şi-au spălat hainele lungi şi le-au albit în sîngele Mielului.“ Atunci, cum trebuie înţelese versetele 15 şi 16 din Matei, capitolul 24, în împlinirea actuală?

CITITORUL SĂ-ŞI FOLOSEASCĂ DISCERNĂMÎNTUL

14, 15. Care sînt cîteva lucruri pe care cititorul le poate discerne cînd examinează Daniel capitolele 7 şi 8?

¹⁴ În aceste versete Isus se referă la „profetul Daniel“ şi adaugă: „Cititorul să-şi folosească discernămîntul.“ În primul an al lui Belşaţar, regele Babilonului“, Daniel a primit viziunea despre Bătrînul în zile — Iehova Dumnezeu — şi despre judecata pe care el o face, prin regatul lui Mesia, asupra naţiunilor lumii. Aceasta urma să se întîmple cînd avea să sosească timpul hotărît pentru ca sfinţii să ia în stăpînire regatul. — Daniel 7:1, 9–14, 21, 22, 27.

¹⁵ Daniel a mai avut o viziune, în cel de-al treilea an al domniei lui Belşaţar. În Daniel 8:3–9, profetul întrebuinţează un limbaj figurat, pentru a descrie o succesiune de „fiare“ şi „coarne“ puternice care cresc din capetele acestor „fiare“. Daniel 8:20–25 ne ajută să identificăm aceste fiare cu puterile mondiale din ultimii 2 500 de ani, începînd cu Medo-Persia, apoi Grecia, Imperiul Roman şi în final, sub forma unui corn mic, care creşte pînă cînd puterea lui devine predominantă, Imperiul Britanic, la care s-a asociat mai tîrziu, republica Statele Unite ale Americii. Astfel s-a instaurat o dublă putere mondială.

16. a) Care timp hotărît a sosit şi ce s-a întîmplat în viaţa „sfinţilor“? b) De ce numerele din iunie 1938 ale revistei Turnul de veghere au fost importante pentru poporul lui Dumnezeu?

¹⁶ În 1918 „a sosit timpul hotărît“ pentru ca „sfinţii“ să primească Regatul. Din anul 1919 „sfinţii“ care sînt încă pe pămînt au fost organizaţi pentru a face un anunţ mondial măreţ despre regatul instaurat al lui Mesia (Matei 24:14). Curînd după aceea ei au devenit cunoscuţi pe întregul glob ca „Martorii lui Iehova“, iar o „mare mulţime“ de tovarăşi de lucru au început să li se alăture (Isaia 43:10, 12; Apocalips 7:9). Dar în timpul anilor 1930 s-au adunat norii negri ai persecuţiei. Iehova şi-a îmbărbătat poporul şi l-a reorganizat teocratic, pentru ca el să poată face faţă acestor ameninţări. Numerele din 1 şi 15 iunie 1938 ale revistei Turnul de veghere au cuprins articole de studiu referitoare la „Organizaţie“ care au dat poporului lui Dumnezeu o structură teocratică ce avea să-i servească drept bază pentru activitatea din timpul celui de-al doilea război mondial. — Isaia 60:17.

17. Cu privire la cine s-a împlinit acum Daniel 8:10, 11?

¹⁷ Împlinirea textului din Daniel 8:10, 11 a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial. Cornul mic s-a comportat cu desconsiderare faţă de Iehova Dumnezeu, „Prinţul armatei“. Dar despre ce armată este vorba? Este oare vorba despre armata de aderenţi la mulţimea sectelor religioase ale creştinătăţii? Nu. Acestea nu sînt „obiecte de ură“, deoarece ele însele fac parte din lumea lui Satan (Matei 24:9; Ioan 15:18–20). Daniel se referă aici la o armată mult mai mică, asemănătoare cu forţele de luptă ale lui Ghedeon, care erau foarte mici în comparaţie cu hoardele madianiţilor (Judecători 7:8, 12). Ea este rămăşiţa pămîntească a „armatei“ celor 144 000 de „sfinţi“ care vor domni cu Mielul, Isus Cristos, pe Muntele Sion al „Ierusalimului ceresc“. — Apocalips 14:1–5.

OCUPAREA „UNUI LOC SFÎNT“

18. a) Unde arată Scripturile că se află „un loc sfînt“? b) În conformitate cu Daniel 8:12, ce se întîmplă în acest loc?

¹⁸ Astăzi membrii rămăşiţei ocupă „un loc sfînt“ prin faptul că ei reprezintă pe pămînt „Ierusalimul ceresc“ şi aranjamentul templului. Daniel descrie acest aranjament (în versetul 11) ca fiind „locul stabilit al sanctuarului [lui Iehova]“, aici, pe „scăunelul picioarelor“ Sale, adică pe pămînt (Isaia 66:1). El spune: „Şi jertfă necurmată a fost luată de la el [de la Iehova], iar locul stabilit al sanctuarului său a fost aruncat jos. Şi o armată a fost predată treptat, împreună cu jertfa necurmată, datorită păcatului; şi el a continuat să arunce adevărul la pămînt şi a acţionat şi a avut succes“ (Daniel 8:11, 12). Cum s-a împlinit această profeţie?

19. a) Ce se înţelege aici prin încalcarea cornului mic? b) Cum a continuat el să arunce adevărul la pămînt?

¹⁹ În timpul celui de al doilea război mondial, studenţii fideli ai Bibliei, Martorii lui Iehova, au avut de suferit persecuţii aprige. Acestea au echivalat cu o ‘încălcare’, un efort de a pustii clasa „sanctuarului“ lui Dumnezeu, astfel încît să ia de la Iehova „jertfa necurmată“ a închinării publice zilnice. ‘Încalcarea’ a început în ţările fasciste. Dar în scurtă vreme adevărul a fost aruncat la pămînt pe tot domeniul vast al cornului mic, a cărui putere a devenit predominantă. „Armata“ de vestitori ai regatului şi lucrarea de predicare a adevărului despre regat a fost interzisă în aproape toate ţările Imperiului Britanic. Cînd aceste ţări şi-au mobilizat combatanţii, ele au refuzat să-i scutească de armată pe slujitorii din organizaţia Martorilor lui Iehova. Ele nu au manifestat respect faţă de cei care fuseseră numiţi ca slujitori ai lui Dumnezeu. Pe seama slujitorilor fideli ai lui Iehova din Statele Unite s-au pus fapte josnice şi mitocăneşti împotriva lor.

20. a) Ce asigurare ne dă Daniel 8:14? b) Cum a ieşit victorios locul sfînt? c) Ce evenimente au avut loc în organizaţia lui Iehova în ultimele luni ale celui de-al doilea război mondial?

²⁰ Însă în conformitate cu Daniel 8:13, 14, după o perioadă de două mii trei sute de zile (şase ani, patru luni şi două zeci de zile), „locul sfînt“ va fi adus din nou „la starea sa normală“, sau va „îeşi victorios“ (New English Bible). Într-adevăr, Martorii lui Iehova au fost persecutaţi cu sălbăticie, datorită perseverenţei lor de-a asculta mai mult de Dumnezeu ca guvernator decît de oameni (Fapte 5:29). Dar în timpul ultimelor luni ale celui de-al doilea război mondial, ei şi-au reafirmat hotărîrea de a glorifica stăpînirea lui Iehova şi de a adera la ea, în cadrul organizaţiei lor. În acest scop, în 1944 s-a iniţiat o reorganizare a lucrării şi a structurii Martorilor lui Iehova. Tema numărului din 15 octombrie 1914 al revistei Turnul de veghere a fost: „Organizaţi pentru lucrarea finală“. Acesta şi alte articole din aceaşi perioadă, care au pus accentul pe serviciul teocratic, au arătat că „locul sfînt“ era din nou în stare normală din punctul de vedere al lui Iehova.a

21. Cum a triumfat regatul pînă în acest moment?

²¹ Încercarea răutăcioasă a duşmanului de a pustii şi distruge în totalitate „locul sfînt“ a eşuat. Membrii rămăşiţei „sfinţilor“ de pe pămînt, împreună cu însoţitorii lor, care formează „marea mulţime“, au ieşit victorioşi. Regatul Celui Suprem, Iehova, şi al Cristosului său a triumfat! Ce urmează, atunci, conform Cuvîntului profetic al lui Iehova? Vom vedea în articolul următor.

[Notă de subsol]

CE ÎNŢELEGI PRIN

Daniel 7:22 „a sosit timpul hotărît“?

Daniel 7:27 „sfinţii“ şi „regatul“?

Daniel 8:9 „un alt corn, unul mic“?

Daniel 8:10 „armata cerurilor“?

Daniel 8:11 „Prinţul armatei“?

Daniel 8:12 „Să arunce adevărul la pămînt“?

Daniel 8:14 „Locul sfînt va ieşi victorios“?

NEB

[Textul generic de la pagina 20]

În 1965, cancelarul de atunci al Germaniei Federale, Konrad Adenauer, a declarat: „Îmi vin în minte gînduri şi imagini (...) gînduri din perioada anterioară anului 1914, cînd exista întradevăr pace, linişte şi securitate pe acest pămînt — o perioadă în care n-am ştiut ce este frica ... Securitatea şi liniştea au dispărut din viaţa oamenilor, începînd cu anul 1914.“

[Textul generic de la pagina 21]

În 1980, Harold Macmillan, fostul prim-ministru britanic, a declarat următoarele: „Toate lucrurile mergeau din ce în ce mai bine. Aceasta era lumea în care m-am născut ... Deodată, pe neaşteptate, într-o dimineaţă din 1914, toate au luat sfîrşit.“