„Cine este ca Iehova, Dumnezeul nostru?“
„Cine este ca [Iehova, NW], Dumnezeul nostru, care Şi-a aşezat locuinţa pe înălţime?“ — PSALMUL 113:5.
1, 2. a) Ce atitudine au Martorii lui Iehova faţă de Dumnezeu şi Biblie? b) Ce întrebări merită să fie analizate?
CEI care îl laudă pe Iehova sînt într-adevăr binecuvîntaţi. Ce privilegiu este să faci parte din această mulţime fericită! Ca Martori ai săi, noi acceptăm sfaturile, legile, învăţăturile, promisiunile şi profeţiile din Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia. Sîntem bucuroşi să învăţăm din Scripturi şi să fim „învăţaţi de [Iehova, NW]“. — Ioan 6:45, NW.
2 Datorită respectului lor profund faţă de Dumnezeu, Martorii lui Iehova pot întreba: „Cine este ca [Iehova, NW], Dumnezeul nostru?“ (Psalmul 113:5). Aceste cuvinte ale psalmistului denotă credinţă. Dar de ce au Martorii o astfel de credinţă în Dumnezeu? Şi, ce motive au ei să-l laude pe Iehova?
Credinţa şi lauda sînt cuvenite
3. Ce sînt psalmii „Hallel“, şi de ce sînt numiţi aşa?
3 Credinţa în Iehova este justificată deoarece el este unicul Dumnezeu. Lucrul acesta este subliniat în Psalmii 113, 114 şi 115, care fac parte dintre cei şase Psalmi „Hallel“. Potrivit şcolii rabinice a lui Hillel, Psalmii 113 şi 114 erau cîntaţi în timpul mesei de Paşte evreiesc, după ce era turnată a doua cupă de vin şi era explicată semnificaţia celebrării. Psalmii 115–118 erau cîntaţi după a patra cupă de vin (compară cu Matei 26:30). Ei sînt denumiţi psalmii „Hallel“ deoarece în ei este folosită în mod repetat exclamaţia Aleluia! — „Lăudaţi-l pe Iah!“
4. Ce semnifică termenul „Aleluia“, şi cît de des apare el în Biblie?
4 „Aleluia!“ este o transliterare a unei expresii ebraice care apare de 24 de ori în Psalmi. În alte locuri din Biblie apare de patru ori o variantă a ei în greceşte, care se referă la bucuria simţită cu ocazia distrugerii Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false, şi la veselia legată de începutul domniei lui Iehova Dumnezeu ca Rege (Apocalipsa 19:1–6). În timp ce vom examina acum trei dintre psalmii „Hallel“, am putea foarte bine să ne imaginăm că intonăm aceste cîntări spre lauda lui Iehova.
Lăudaţi-l pe Iah!
5. La ce întrebare răspunde Psalmul 113, şi cui i se aplică îndeosebi porunca din Psalmul 113:1, 2?
5 Psalmul 113 răspunde la întrebarea: De ce să-l lăudăm pe Iehova? El începe cu următoarea poruncă: „Lăudaţi pe [Iah, NW]! Robii [lui Iehova, NW], lăudaţi, lăudaţi Numele [lui Iehova, NW]! Fie Numele [lui Iehova, NW] binecuvîntat, de acum şi pînă în veac!“ (Psalmul 113:1, 2). „Aleluia!“ Da, „lăudaţi-l pe Iah“! În acest ‘timp al sfîrşitului’, această poruncă se aplică îndeosebi poporului lui Dumnezeu (Daniel 12:4). Începînd de acum şi continuînd pe veşnicie, numele lui Iehova va fi preamărit pe tot pămîntul. Martorii săi declară acum că Iehova este Dumnezeu, că Cristos este Rege şi că Regatul a fost instaurat în cer. Satan Diavolul şi organizaţia lui nu pot împiedica această laudă care i se aduce lui Iehova.
6. În ce fel este lăudat Iehova ‘de la răsărit la apus’?
6 Cîntarea de laudă va răsuna pînă cînd Iehova va face ca ea să umple pămîntul. „De la răsăritul soarelui pînă la apusul lui, fie Numele [lui Iehova, NW] lăudat!“ (Psalmul 113:3). Aceasta înseamnă mai mult decît o adorare zilnică efectuată de anumite creaturi pămînteşti. Soarele răsare în est şi apune în vest, străbătînd tot pămîntul. Oriunde străluceşte soarele, numele lui Iehova va fi în curînd lăudat de toţi oamenii eliberaţi din sclavia religiei false şi a organizaţiei lui Satan. De fapt, această cîntare care nu se va sfîrşi niciodată este cîntată acum de Martorii unşi ai lui Iehova şi de cei care vor fi copiii pămînteşti ai Regelui său, Isus Cristos. Ce privilegiu au ei ca persoane care îi cîntă laude lui Iehova!
Iehova este fără asemănare
7. Care sînt cele două aspecte ale supremaţiei lui Iehova subliniate în Psalmul 113:4?
7 Psalmistul adaugă: „[Iehova, NW] este înălţat mai presus de toate [naţiunile, NW]; slava Lui este mai presus de ceruri“ (Psalmul 113:4). Acest verset se concentrează asupra a două aspecte ale supremaţiei lui Dumnezeu: 1) pentru Iehova, Cel Suprem, care „este înălţat mai presus de toate [naţiunile, NW]“, acestea sînt ca o picătură dintr-o găleată şi ca praful de pe talere (Isaia 40:15; Daniel 7:18); 2) gloria sa este mult mai mare decît cea a cerurilor fizice, căci îngerii înfăptuiesc voinţa sa suverană. — Psalmii 19:1, 2; 103:20, 21.
8. De ce şi cum coboară Iehova ca să ia aminte la lucrurile din cer şi de pe pămînt?
8 Impresionat de poziţia înaltă a lui Dumnezeu, psalmistul a spus: „Cine este ca [Iehova, NW], Dumnezeul nostru, care Şi-a aşezat locuinţa pe înălţime şi care coboară să privească peste ceruri şi peste pămînt?“ (Psalmul 113:5, 6). Dumnezeu este atît de sus, încît trebuie să coboare ca să ia aminte la ceea ce se petrece în cer şi pe pămînt. Deşi Iehova nu este inferior nimănui, nici nu este supus altora, el manifestă umilinţă prin faptul că exercită milă şi compasiune faţă de păcătoşii modeşti. Faptul că el l-a dat pe Fiul său, Isus Cristos, ca „jertfă de ispăşire“ pentru creştinii unşi şi pentru lumea omenirii este o expresie a umilinţei lui Iehova. — 1 Ioan 2:1, 2.
Iehova este plin de compasiune
9, 10. Cum îl ‘ridică Dumnezeu pe sărac ca să-l facă să stea cu prinţii’?
9 Subliniind compasiunea lui Dumnezeu, psalmistul mai spune că Iehova „ridică pe sărac din ţărînă, înalţă pe cel lipsit din gunoi, ca să-l facă să stea împreună cu prinţii, cu prinţii poporului Său. El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe [Iah, NW]!“ (Psalmul 113:7–9). Membrii poporului lui Iehova au convingerea că el îi poate elibera pe cei integri şi nevoiaşi, le poate schimba starea şi le poate satisface nevoile cuvenite şi dorinţele. ‘Cel Înalt şi Impunător reînsufleţeşte spiritul celor de condiţie umilă şi inima celor care sînt zdrobiţi.’ — Isaia 57:15, NW.
10 Cum ‘îl ridică Iehova pe cel sărac, făcîndu-l să stea împreună cu prinţii’? Cînd aceasta este voinţa lui Dumnezeu, el îşi pune slujitorii în poziţii de glorie egală cu cea a prinţilor. El a făcut astfel în cazul lui Iosif, care a devenit administratorul alimentelor Egiptului (Geneza 41:37–49). În Israel, faptul de a sta cu prinţii, sau oamenii cu autoritate din poporul lui Iehova, era un privilegiu de dorit. Asemenea bătrînilor creştini de azi, aceşti oameni se bucurau de ajutorul şi binecuvîntarea lui Dumnezeu.
11. De ce se poate spune că Psalmul 113:7–9 se aplică îndeosebi poporului lui Iehova din timpurile moderne?
11 Dar în ce priveşte faptul de ‘a face din cea stearpă o mamă veselă’? Dumnezeu i-a dat sterilei Ana un fiu — Samuel — pe care ea l-a dedicat serviciului Său (1 Samuel 1:20–28). Mult mai important este faptul că, începînd de la Isus şi de la turnarea spiritului sfînt peste discipolii săi la Penticosta din 33 e.n., femeia simbolică a lui Dumnezeu — Sionul ceresc — a început să dea naştere la copii spirituali (Isaia 54:1–10, 13; Faptele 2:1–4). Şi aşa cum Dumnezeu i-a restabilit pe evrei în patria lor după exilul în Babilon, el a eliberat din captivitatea babiloneană, în 1919, rămăşiţa unsă a ‘Israelului lui Dumnezeu’ şi i-a binecuvîntat atît de mult în sens spiritual, încît cuvintele din Psalmul 113:7–9 li se aplică lor (Galateni 6:16). Ca Martori loiali ai lui Iehova, membrii rămăşiţei Israelului spiritual şi asociaţii lor cu speranţă pămîntească răspund cu entuziasm la cuvintele finale ale Psalmului 113: „Lăudaţi pe [Iah, NW]!“
Dovada naturii unice a lui Iehova
12. În ce fel arată Psalmul 114 natura unică a lui Iehova?
12 Psalmul 114 arată natura unică a lui Iehova citînd evenimente excepţionale cu privire la israeliţi. Psalmistul a cîntat astfel: „Cînd a ieşit Israel din Egipt, casa lui Iacov din mijlocul unui popor de limbă străină, Iuda era locaşul Său cel sfînt şi Israel stăpînirea Sa“ (Psalmul 114:1, 2). Dumnezeu a eliberat Israelul din sclavia egiptenilor, a căror limbă era străină pentru urechile israeliţilor. Eliberarea poporului lui Iehova, popor numit în paralelism poetic Iuda şi Israel, arată că Dumnezeu îi poate elibera pe toţi slujitorii săi de azi.
13. Cum arată Psalmul 114:3–6 supremaţia lui Iehova, şi în ce fel se aplică el la evenimentele petrecute în Israelul antic?
13 Suveranitatea pe care Iehova o exercită peste toată creaţia reiese clar din cuvintele: „Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi, munţii au sărit ca nişte berbeci şi dealurile ca nişte miei. Ce ai tu, mare, de fugi, şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi? Ce aveţi voi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei?“ (Psalmul 114:3–6). Marea Roşie ‘a fugit’ cînd Dumnezeu a deschis o cale prin mijlocul ei pentru poporul său. Israel a văzut atunci mîna puternică a lui Iehova acţionînd împotriva egiptenilor care au murit în apele ce se întorceau la locul lor (Exodul 14:21–31). În urma unei manifestări asemănătoare a puterii divine, rîul Iordan „s-a întors înapoi“ permiţîndu-le israeliţilor să-l traverseze ca să intre în Canaan (Iosua 3:14–16). Cînd s-a instituit legămîntul Legii, ‘munţii săltau ca nişte berbeci’ în timp ce Muntele Sinai fumega şi tremura (Exodul 19:7–18). Avînd în vedere punctul culminant al cîntării sale, psalmistul a prezentat lucrurile sub formă de întrebări, vrînd parcă să spună că marea, rîul, munţii şi dealurile — lucruri neînsufleţite — s-au înspăimîntat în faţa acestor manifestări ale puterii lui Iehova.
14. Ce s-a înfăptuit prin puterea lui Iehova la Meriba şi Cades, şi cum trebuie să-i influenţeze aceste lucruri pe slujitorii săi de azi?
14 Făcînd în continuare aluzie la puterea lui Iehova, psalmistul a cîntat: „Cutremură-te, pămîntule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov, care preface stînca în iaz şi cremenea în izvor de ape“ (Psalmul 114:7, 8). Folosind un limbaj figurativ, psalmistul arată în felul acesta că omenirea trebuie să aibă o teamă respectuoasă faţă de Iehova, Domnul şi Guvernatorul Absolut al întregului pămînt. El este „Dumnezeul lui Iacov“, sau Israel, precum şi al israeliţilor spirituali şi al însoţitorilor pămînteşti ai acestora. La Meriba şi la Cades, în deşert, Iehova şi-a manifestat puterea furnizînd în mod miraculos Israelului apă, ‘prefăcînd stînca în iaz şi cremenea în izvor de ape’ (Exodul 17:1–7; Numeri 20:1–11). Aceste lucruri care ne amintesc de puterea impresionantă a lui Iehova şi de grija sa plină de afecţiune le dau Martorilor săi motive întemeiate de a crede în mod absolut în el.
Deosebit de dumnezeii-idoli
15. Cum se pare că era cîntat Psalmul 115?
15 Psalmul 115 ne îndeamnă să-l lăudăm pe Iehova şi să ne încredem în el. El îi atribuie lui Iehova binecuvîntarea şi ajutorul şi dovedeşte că idolii nu sînt buni de nimic. Se pare că acest psalm era cîntat în mod antifonic. De exemplu, o voce putea cînta: „Cei ce vă temeţi de [Iehova, NW], încredeţi-vă în [Iehova, NW]!“, iar congregaţia putea răspunde: „El este ajutorul şi scutul lor“. — Psalmul 115:11.
16. Ce deosebire se poate stabili între Iehova şi idolii naţiunilor?
16 Gloria nu trebuie să ne fie dată nouă, ci numelui lui Iehova, Dumnezeul bunătăţii nemeritate, sau al iubirii loiale, şi al adevărului (Psalmul 115:1). S-ar putea ca duşmanii să întrebe în batjocură: „Unde este Dumnezeul lor?“ Dar poporul lui Iehova poate să le răspundă: „Dumnezeul nostru este în ceruri, El face tot ce-I este plăcut“ (versetele 2, 3). Idolii naţiunilor însă nu pot face nimic, deoarece ei sînt statui de aur şi argint făcute de mîna omului. Cu toate că au gură, ochi şi urechi, ei sînt muţi, orbi şi surzi. Ei au nas, dar nu pot mirosi, picioare, dar nu pot umbla, şi gît, dar nu pot rosti nici un sunet. Cei care fac idoli neputincioşi, precum şi cei care se încred în aceştia vor ajunge asemenea lor: neînsufleţiţi. — Versetele 4–8.
17. Dat fiind că morţii nu-l pot lăuda pe Iehova, ce trebuie să facem, şi ce perspective avem?
17 Sîntem apoi îndemnaţi să ne încredem în Iehova, care este Ajutorul şi Scutul protector al Israelului, al casei preoţeşti a lui Aaron şi al tuturor acelora care se tem de Dumnezeu (Psalmul 115:9–11). Ca persoane care se tem de Iehova, noi avem un respect profund faţă de Dumnezeu şi o frică sănătoasă de a nu-i displace. Avem, de asemenea, credinţa că „[Cel] care a făcut cerurile şi pămîntul“ îşi binecuvîntează închinătorii loiali (versetele 12–15). Cerurile sînt locaşul tronului său, însă Dumnezeu a făcut pămîntul ca locuinţă eternă a oamenilor loiali şi ascultători. Întrucît morţii — muţi şi inconştienţi — nu-l pot lăuda pe Iehova, noi, cei vii, trebuie să facem acest lucru cu devoţiune şi loialitate absolută (Eclesiastul 9:5). Numai cei care îl laudă pe Iehova se vor bucura de viaţă eternă şi vor putea să-l ‘binecuvînteze pe Iah’ veşnic, vorbindu-l de bine „pînă în veac“. Să ne alăturăm, aşadar, cu loialitate celor care dau ascultare îndemnului: „Lăudaţi pe Iah!“ — Psalmul 115:16–18, vezi nota de subsol.
Minunatele calităţi ale lui Iehova
18, 19. Arătaţi cum se deosebeşte Iehova de dumnezeii falşi prin calităţile sale.
18 Spre deosebire de idolii neînsufleţiţi, Iehova este Dumnezeul cel viu, care posedă calităţi minunate. El este iubirea întruchipată şi este „plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi adevăr“ (Exodul 34:6; 1 Ioan 4:8). Cît de mult se deosebeşte el de crudul dumnezeu canaanit Moloh, căruia i se aduceau ca jertfă copii! Se presupune că imaginea acestui dumnezeu avea corp de om şi cap de taur. Se zice că idolul era încins pînă cînd devenea incandescent, după care copiii erau aruncaţi în braţele lui întinse şi cădeau în cuptorul care ardea dedesubt. Însă iubirea şi îndurarea lui Iehova sînt atît de mari, încît lui nici măcar ‘nu I-au trecut prin minte’ astfel de jertfe umane. — Ieremia 7:31.
19 Printre calităţile principale ale lui Iehova se numără şi justiţie perfectă, înţelepciune infinită şi atotputernicie (Deuteronomul 32:4; Iov 12:13; Isaia 40:26). Dar cum stau lucrurile cu zeităţile mitologice? În loc să practice justiţia, zeii şi zeiţele babiloneene erau răzbunători. Zeităţile egiptene nu erau modele de înţelepciune, ci erau înfăţişate ca avînd slăbiciuni omeneşti. Lucrul acesta nu este surprinzător, deoarece zeii şi zeiţele false erau produsul ‘gîndirii deşarte’ a oamenilor care pretind că sînt înţelepţi (Romani 1:21–23). Se ştie că zeităţile greceşti conspirau una împotriva alteia. De exemplu, în mituri, Zeus a făcut abuz de puterea sa, detronîndu-l pe tatăl său, Cronos, care îşi deposedase şi el tatăl, pe Uranus. Ce binecuvîntare este faptul de a-l sluji şi lăuda pe Iehova, Dumnezeul cel viu şi adevărat, care manifestă în mod desăvîrşit iubire, justiţie, înţelepciune şi putere!
Iehova este demn de laude eterne
20. Care sînt motivele prezentate de regele David pentru ca numele lui Iehova să fie lăudat?
20 Aşa cum arată psalmii „Hallel“, Iehova merită laude eterne. În mod asemănător, cînd David şi compatrioţii săi israeliţi au contribuit la construirea templului, el a spus înaintea poporului: „Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, [Iehova, NW], Dumnezeul părintelui nostru Israel! A Ta este, [Iehova, NW], mărirea, puterea şi măreţia, strălucirea şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, [Iehova, NW], este împărăţia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai presus de orice! De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpîneşti peste toate lucrurile, în mîna Ta este tăria şi puterea şi mîna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm şi preamărim Numele Tău cel slăvit“. — 1 Cronici 29:10–13.
21. Ce dovezi ne furnizează Apocalipsa 19:1–6 despre faptul că Iehova este lăudat de oştile cereşti?
21 Iehova va fi binecuvîntat şi lăudat etern şi în ceruri. Apostolul Ioan a auzit „o mare mulţime în cer“ spunînd: „Lăudaţi-l pe Iah! Salvarea şi gloria şi puterea aparţin Dumnezeului nostru, deoarece judecăţile sale sînt adevărate şi drepte. Căci el a executat sentinţa asupra marii desfrînate [Babilonul cel Mare] care a corupt pămîntul prin fornicaţia ei şi el a răzbunat din mîna ei sîngele sclavilor lui“. Din nou această mulţime a spus: „Lăudaţi-l pe Iah!“ La fel au spus „cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru creaturi vii“. O voce care a ieşit de la tron a spus: „Lăudaţi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toţi sclavii săi, care vă temeţi de el, cei mici şi cei mari“. Apoi Ioan a adăugat: „Am auzit ceva ce era ca o voce a unei mari mulţimi şi ca un zgomot de multe ape şi ca un zgomot de tunete puternice. Ele spuneau: «Lăudaţi-l pe Iah, deoarece Iehova, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, a început să guverneze ca rege»“. — Apocalipsa 19:1–6, NW.
22. Cum va fi Iehova lăudat în lumea nouă promisă de el?
22 Cît de potrivit este ca oştile cereşti să-l laude pe Iehova! În lumea sa nouă care este aproape, cei loiali înviaţi se vor alătura persoanelor care vor supravieţui sfîrşitului acestui sistem, ca să-l laude pe Iah. Munţii cei mai înalţi îşi vor ridica vîrfurile în cîntări de laudă pentru Dumnezeu. Dealurile verzi şi pomii plini de rod îi vor cînta laude. Ba chiar fiecare creatură care are viaţă şi respiră va lăuda numele lui Iehova într-un măreţ cor de „Aleluia“ (Psalmul 148)! Se va auzi şi vocea ta în această mulţime veselă? Se va auzi dacă îi slujeşti în mod loial lui Iah, împreună cu poporul său. Acesta trebuie să fie scopul vieţii tale, fiindcă cine este ca Iehova, Dumnezeul nostru?
Ce veţi răspunde?
◻ De ce să-l lăudăm pe Iehova Dumnezeu?
◻ În ce sens este Iehova fără asemănare?
◻ Ce dovezi există că Iehova este plin de compasiune?
◻ În ce fel se deosebeşte Iehova de idolii neînsufleţiţi şi de zeităţile false?
◻ De ce putem spune că Iehova va primi laude eterne în cer şi pe pămînt?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]
Psalmii „Hallel“ erau cîntaţi în timpul mesei de Paşte