Psalmii

Iehova, un refugiu de încredere

CE POTI face atunci cînd se săvîrşeşte o gravă violare a legii şi a ordinii, cînd pare a nu mai exista nici o posibilitate de a se face dreptate? Spre cine te vei îndrepta? Psalmistul David a avut cîndva de întipinat o asemenea situaţie. El şi-a pus întreaga sa încredere în Cel Preaînalt, spunînd: „In Iehova mi-am găsit refugiul“. (Ps. 11:1) Dar era practic lucrul acesta?

Unii nu gîndeau aşa. Ei îl sfătuiau pe David şi pe asociaţii săi să fugă în munţi sau să îşi caute refugiu într-o peşteră, cu grabă păsării ce se află în primejdie. Dar psalmistul nu şi-a plecat urechea la sfaturile lor pentru că împrejurările acelui timp erau de aşa natură că fuga ar fi indicat o lipsă de credinţă în Iehova şi în faptul că el este cel care oferă siguranţă. El le-a spus sfătuitorilor săi: „Cum îndrăzniţi să ziceţi sufletului meu (mie): ‘Fugi ca o pasăre la munţii voştri (plural, referindu-se, evident, la David şi la asociaţii săi)?!’“ — Ps. 11:1

De ce îl sfătuiau unii în felul acesta pe David? Motivul era: „Căci iată, cei răi îşi încordează arcul, îşi ţin săgeata pregătită pe coarda arcului, ca să tragă din umbră în inima celor drepţi. Cînd înseşi temeliile sînt dărîmate, ce trebuie să facă cei drepţi?“ (Ps. 11:2, 3) După spusele lor, cei răi aveau arcurile pregătite să tragă în cei drepţi, făcînd-o „din umbră“, de sub vălul întunericului. Ei nu ţineau numai arcul ci aveau chiar şi săgeata pregătită pe coardă, ţintită spre cei cu inima înclinată spre dreptate. Ca urmare, sfătuitorii lui David puteau argumenta în continuare: ‘Temeliile pe care se sprijină societatea — dreptatea, legea şi ordinea — sînt dărîmate. Aşa că ce altă alegere ar putea face cel drept decît să fugă? El nu poate schimba nimic; nu poate decît să se supună tratamentului care i se aplică’.

Care a fost răspunsul lui David? „Iehova este în templul său cel sfînt. Iehova — în ceruri este tronul său. Ochii săi privesc, lumina ochilor săi examinează pe fiii oamenilor. Iehova însuşi îl examinează atît pe cel drept cît şi pe cel rău, iar sufletul său urăşte pe oricine iubeşte violenţa. El va face să cadă în torente peste cei răi, capcane, foc şi pucioasă şi un vînt dogorîtor, aceste fiind paharul ce li se cuvine ca parte. Căci Iehova este drept; el iubeşte actele de dreptate. Cei drepţi vor privi faţa sa.“ — Ps. 11:4–7

David era sigur că nu va privi în zadar spre Iehova. El a înţeles că Cel Preaînalt, Cel care îşi are tronul in cele mai inalte ceruri, veghează. Ochii lui Iehova pătrund pînă în inima lucrurilor. Nimic nu scapă observaţiei sale. Pentru că ochii lui Iehova sînt asupra celor drepţi, el ştie de ce au ei nevoie şi de aceea poate veni în ajutorul lor. Pe de altă parte, Cel Preaînalt îi urăşte pe oamenii violenţi şi, în consecinţă, examinarea pe care le-o face le este, desigur, fatală. Trebuie să vină momentul în care cei răi vor fi siliţi să bea paharul judecăţilor lui Iehova, asemănătoare capcanelor, focului, sulfului şi vîntului dogorîtor care veştejeşte vegetaţia. Nu va exista nici o scăpare de executarea judecăţilor lui Dumnezeu. Va fi ca şi cum ar cădea capcane şi laţuri asemenea unei ploi torenţiale de sus din cer. Pentru că Iehova însuşi este drept şi iubeşte actele de dreptate, cel drepţi se vor bucura de o măreaţă salvare. Va fi ca şi cum Iehova şi-ar îndrepta faţa spre ei, ca o expresie de iubire şi aprobare. In felul acesta ei vor vedea faţa lui Dumnezeu ca oameni care se vor bucura de binecuvîntarea şi favoarea sa.

Cuvintele psalmistului pot fi într-adevăr un izvor de mîngîiere în timpurile noastre critice. Există, fireşte, şi timpuri cînd noi fugim în mod întelept din faţa primejdiei, aşa cum a făcut şi David cînd a părăsit în fugă Ierusalimul din pricina revoltei lui Absalom. (2 Sam. 15:14) Chiar şi Isus Cristos şi-a sfătuit discipolii: „Cînd vă persecută într-un oraş, fugiţi în altul.“ (Mat. 10:23) Dar expresiile psalmistului ne îndeamnă să evităm acţiunile nechibzuite care reflectă lipsă de credinţă în Iehova. Continuînd să privim spre Cel Presînalt ca refugiu al nostru, ne vom asigura aprobarea sa. El nu ne va înşela aşteptările. — Rom. 8:38, 39