“Aruncă–ţi lucrările asupra lui Iehova însuşi“

“Aruncă–ţi lucrările asupra lui Iehova însuşi şi planurile tale vor fi consolidate“ — Prov. 16:3

 1. Ce au recunoscut apostolii ca fiind una din cele mai mari nevoi pe care le au creştinii?

UNUL din lucrurile de care oamenii au nevoie cel mai mult în timpurile noastre este încurajarea. Fiecare se simte descurajat, din cînd în cînd, datorită presiunilor acestei lumi şi din pricina propriilor lui slăbiciuni. Creştinii nu fac excepţie. Apostolul Pavel a descris scopul vizitei sale la o adunare „ca să poată fi un schimb de încurajări printre voi, fiecare prin credinţa celuilalt, atît a voastră, cît şi a mea“ (Rom. 1:12). Cînd creştinii din Ierusalim călătoreau în alte oraşe, ei „îi încurajau pe fraţii lor cu multe cuvinte şi–i întăreau“ (Fapte 15:32; 20:1). Acesta este un model excelent pentru bătrînii şi supraveghetorii din ziua de astăzi. — Compară Filipeni 2:1

 2. Ce ne sfătuieşte Biblia să facem cînd sîntem confruntaţi cu un lucru sau cu o problemă?

² Uneori ai putea avea o problemă sau un lucru de rezolvat care săţi se pară cît un munte. Sau poţi întîmpina o împrejurare foarte nefavorabilă în viaţă. Ce–ar trebui să faci? In loc de a te descuraja şi de a ceda, tu ar trebui să te întorci către „Tatăl îndurărilor delicate şi Dumnezeul oricărei mîngîieri“. (2 Cor. 1:3, 4). Da, „aruncă–ţi lucrările asupra lui Iehova însuşi şi planurile tale vor fi consolidate“. — Prov. 16:3.

 3. Ce înseamnă „a–ţi arunca lucrările asupra lui Iehova“?

³ Totuşi, ce înseamnă „aruncă–ţi lucrările asupra lui Iehova însuşi“? Inseamnă să arunci poverile de pe umerii tăi, ca să zicem aşa, pe ai săi. Fără îndoială, planurile sau dorinţele pe care le ai, trebuie să fie drepte, bune, în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu al adevărului, nu pentru satisfacţie egoistă, răzbunare, etc. Dar, în loc de a simţi că povara apasă asupra ta, pune totul înaintea lui Iehova, încredinţîndu–i pe deplin problema în mîinile sale. Apoi, prin rugăciune şi prin urmarea sfatului Bibliei cu cea mai bună capacitate a ta, priveşte la el pentru realizarea a ceea ce ceri. — Iac. 1:2, 5; Mat. 7:7, 8.

CRESTEREA SI PROSPERITATEA VIN DE LA DUMNEZEU

 4. Pentru ce este esenţial ca un creştin să ţină în minte ‘aruncarea lucrărilor sale asupra lui Iehova’?

⁴ Aceasta este o problemă foarte serioasă. Dacă un creştin n–o face, ar putea începe să se încreadă prea mult în sine însuşi, gîndindu–se, poate nu chiar conştient, despre propria sa importanţă sau capacitate. Dacă planurile sale par să reuşească, el ar putea să–şi acorde credit lui însuşi, ca apoi să constate că „succesul“ său a fost doar temporar sau superficial. Un astfel de succes nu–i aduce glorie lui Dumnezeu şi nu–i ajută într–adevăr pe alţii. Căci, „dacă nu zideşte Iehova casa, este nefolositor că constructorii ei au lucrat din greu la ea. Dacă Iehova însuşi nu păzeşte cetatea, este nefolositor că paznicul a stat treaz“. — Ps. 127:1.

 5. Cum a accentuat apostolul Pavel răul glorificării de sine sau a altor oameni?

⁵ Acest principiu era accentuat de către apostolul Pavel, cînd a scris către adunarea creştină din Corint. Mulţi din această adunare urmau sau glorificau oameni ambiţioşi (2 Cor. 11:4, 5, 13). De asemenea, nu e exclus ca unii să fi dat importanţă exagerată lui Pavel şi lui Apolo (1 Cor. 1:12). Dar Pavel s–a folosit pe sine, pe Apolo şi pe Chifa ca ilustraţii, ca să arate cît de neprotrivit este de a te glorifică pe tine însuţi sau a privi la tine, la vreun om sau la oameni (1 Cor. 4:6). El a zis: „In definitiv, cine este Apolo? Cine este Pavel? Noi sîntem pur şi simplu reprezentanţi sau servi ai lui Dumnezeu ca să vă aducem la credinţă. Fiecare din noi a îndeplinit sarcina care i–a fost trasată de Domnul: „Eu am sădit sămînţa şi Apolo a udat–o; dar Dumnezeu a făcut–o să crească. Astfel, nu grădinarii care au plantat şi au udat contează, ci Dumnezeu care a făcut–o să crească“. — 1 Cor. 3:5–7, New English Bible.

 6. Care va fi rezultatul pentru creştinul care nu–şi ‘aruncă lucrările asupra lui Iehova’?

⁶ Pavel a accentuat apoi că ei au putut să lucreze din greu pentru a zidi pe temelia adevărată care este Isus Christos. Dar dacă n–ar fi reuşit să zidească în mod corect, nu şi–ar fi încredinţat lucrările în mîna lui Iehova şi astfel nu s–ar fi încrezut în el pentru succes — ar fi constatat, spre ruşinea lor, că zidiseră lucruri fără valoare, lucruri care nu vor suporta încercarea lui Dumnezeu. — 1 Cor. 3:10–15.

 7. Pentru ce trebuie un creştin să vegheze asupra sa pentru a vedea ca el să nu se încreadă în sine însuşi sau să–şi acorde credit lui însuşi?

⁷ Motivul pentru ce creştinii trebuie să fie foarte vigilenţi cu ei înşişi, este că există la om înclinaţia de a se încrede în el însuşi şi de a acţiona independent. Dumnezeu a zis la scurt timp după potopul din zilele lui Noe: „Inclinaţia omului este rea din tinereţea să“ (Gen. 8:21). Această înclinaţie am moştenit–o cu toţii de la Adam care a apucat a cale independentă, pentru a–şi face toate lucrurile pe cont propriu, în comformitate cu propria sa îndrumare a problemelor. Dar el în realitate a ajuns sub dominaţia Diavolului. — Gen. 3:5.

SA INALTAM NUMELE LUI DUMNEZEU, NU AL NOSTRU

 8. Ce ar trebui să fie motivul principal la tot ce facem?

⁸ Numele lui Dumnezeu şi acela al Fiului său trebuie să fie sfinţit în tot ceea ce fac creştinii. Aceasta înseamnă că scopul nostru trebuie să fie de a face cunoscut şi de a înălţa suveranitatea lui Dumnezeu, dreptatea sa, mila sa şi alte calităţi excelente ale sale (1 Petr. 3:15). Dacă nu facem aceasta, fie noi, fie altcineva va fi creditat pentru ceea ce a făcut, fără rezultat bun. Un exemplu că Dumnezeu a înregistrat acest fapt, scoţîndu–l în relief, este găsit într–o situaţie care s–a desfăşurat după aşezarea lui Israel în Tara Promisă.

 9. Cum au experienţat israeliţii rezultatele ‘aruncării lucrărilor lor asupra lui Iehova’?

⁹ Pe timpul acela, profetul credincios Samuel judeca Israelul. Deoarece oamenii ezitau între închinarea lui Iehova şi aceea a altor dumnezei, ei au suferit mult din mîinile duşmanilor lor. Dar Samuel i–a îndrumat pe calea dreaptă. El le–a poruncit să pună la o parte dumnezeii falşi care erau în mijlocul lor. Ei l–au ascultat şi au început să–l servească numai pe Iehova. Astfel, ‘aruncîndu–şi lucrările asupra lui Iehova’, li s–a acordat o victorie decisivă asupra duşmanilor lor înverşunaţi, filistenii. — Sam. 7:3, 4, 10–14.

10, 11. Chiar după ce Iehova i–a călăuzit aşa de bine, cum de israeliţii n–au reuşit să–l înalţe şi să se încreadă în el?

¹⁰ Chiar aşa, după ce au experimentat în realitate propriile lor insuficienţe şi faptul că erau cu totul dependenţi de Iehova pentru binecuvîntări, mai tîrziu, cînd Samuel îmbătrînise, ei au cerut un rege. Ei au zis: „Pune un rege peste noi ca să ne judece asemenea tuturor naţiunilor“. Cînd Samuel s–a rugat lui Dumnezeu cu privire la această chestiune, răspunsul lui Iehova a fost: „Nu pe tine te–au lepădat, ci pe mine m–au lepădat ca rege peste ei“. — 1 Sam. 8:4–7.

¹¹ Samuel i–a avertizat apoi asupra apăsării pe care o vor suferi sub domnia unui rege uman, dar ei au răspuns: „Nu, ci să fie un rege peste noi, ca să fim şi noi ca toate naţiunile; regele nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cîrmui în războaiele noastre“. — 1 Sam. 8:10–20.

12. Prin faptul că nu şi–au ‘aruncat lucrările asupra lui Iehova’, la ce rezultate i–a condus experienţa lor?

¹² Israeliţii a dezvăluit aici adevărata stare a inimii lor, privind la oameni pentru a le aduce sucess în planurile lor. Ei n–au avut credinţă pentru ‘a–şi arunca lucrările asupra lui Iehova’. Puţin mai tîrziu, Dumnezeu şi–a manifestat nemulţumirea, întrucît a făcut să cadă o ploaie chiar în ziua în care ei erau la secerişul grînelor lor (1 Sam. 12:17, 18). După aceea, Israel a suferit mult sub regii lui, cu excepţia cîtorva bărbaţi credincioşi, cum au fost David, Iosia şi Ezechia. Acesta era un rezultat al nerecunoaşterii că Iehova era regele lor adevărat.

SA PUNEM TOTUL IN MIINILE LUI DUMNEZEU

13. In ceea ce întreprindem ca servi ai lui Dumnezeu, cum ar trebui să ne comportăm faţă de aceasta?

¹³ Din acest exemplu noi putem vedea că Iehova este implicat în orice problemă care confruntă pe servii lui Dumnezeu şi în toate acţiunile lor. In primul rînd noi trebuie să avem în minte voia lui Iehova şi numele său. Apoi noi putem pune problemele înaintea lui şi ştim că consolidarea fermă a planurilor noastre este în mîinile sale. Dacă dă rezultate, lui Dumnezeu i se cuvine laudă. Dacă lucrurile au luat altă întorsătură de la ceea ce am plănuit noi, noi putem să ştim încă că el face sau permite ceea ce este mai bun pentru noi. — Rom. 8:28.

14. Ce este rău cînd în calitate de creştini atribuim o realizare oarecare capacităţii sau ingeniozităţii noastre?

¹⁴ In lume, succesul unei persoane este adesea direct proporţional cu capacitatea şi ingeniozitatea sa, în aşa fel încît persoane individuale îşi acordă lor înşile credit pentru realizările lor. Dar în serviciul lui Dumnezeu aceasta nu este aşa. De altfel, măsura poziţiei unei persoane de partea lui Dumnezeu va fi capacitatea sau personalitatea sa. In realitate, persoana care se încrede cel mai puţin în personalitatea sau capacitatea sa este aceea pe care Dumnezeu o binecuvintează. Apostolul a zis: „Noi avem această comoară în vase de lut, pentru ca puterea dincolo de ceea ce este normal să poată fi a lui Dumnezeu şi nu a noastră înşine“ (2 Cor. 4:7, compară 2 Cor. 12:9). Creştinii trebuie să vegheze în orice timp ca să nu cadă în tendinţa naturală a cărnii imperfecte, uitînd că ei sînt ‘pur şi simplu servii lui Dumnezeu’, care sădesc şi udă sămînţa, dar că Dumnezeu este acela care face să crească. — 1 Cor. 3:6, 7.

15. Cum se bazează realizările în servirea lui Dumnezeu pe acelaşi principiu ca funcţionarea cu succes a corpurilor noastre?

¹⁵ Partea pe care o efectuează Dumnezeu cînd îi servim poate fi comparată cu modul de funcţionare al corpurilor noastre. Organele pe care le–a destinat Dumnezeu pentru noi funcţionează fără ca noi să fim conştienţi de activitatea lor. Noi putem doar să explicăm în parte cum lucrează ele. De asemenea, hrana pe care o obţinem creşte doar cu puţin efort din partea noastră şi în unele cazuri deloc, totuşi, ea este plină cu toţi factorii vitali nutritivi. Soarele, ploaia, solul şi sămînţa îşi îndeplinesc sarcinile majore. Astfel, în realitate, viaţa noastră este cu totul dependentă de lucrurile pe care ni le furnizează Dumnezeu. El face practic toată lucrarea. Serviciul nostru lui Dumnezeu se bazează pe acelaşi principiu. Apostolul Petru zice: „Dacă serveşte cineva, să–i servească ca dependent de puterea pe care i–o dă Dumnezeu: aşa încît în toate Lucrurile Dumnezeu să poată fi glorificat prin Isus Christos“. — 1 Petr. 4:11, compară Matei 6:25–31.

EXEMPLUL EXCELENT AL LUI AVRAAM

16. Cum trebuia Avraam să–şi ‘arunce lucrările asupra lui Iehova’ în legătură cu sămînţa promisă?

¹⁶ Avraam este un exemplu excelent al unui om care, fără reţinere, ‘şi–a aruncat lucrările asupra lui Iehova’; el avea doar cuvîntul promisiunii lui Iehova că Dumnezeu va face o mare naţiune din el şi că prin el vor fi binecuvîntate toate familiile pămîntului. (Gen. 12:2, 3). Apostolul Pavel atrage atenţia asupra credinţei lui Avraam, zicînd:

“(El [Araam] este tatăl nostru al tuturor după cum este scris: ‘Eu te–am numit să fii tată al multor naţiuni’). Aceasta era înaintea Aceluia în care el avea credinţă, chiar a lui Dumnezeu care–i face pe morţi vii şi cheamă lucrurile care nu sînt ca şi cînd ar fi. Deşi împotriva oricărei speranţe, totuşi, bazat pe speranţă, el avea credinţă că putea să devină tatăl multor naţiuni, în armonie cu ceea ce s–a spus: „Aşa va fi sămînţa tă’. Si, cu toate că nu slăbise în credinţă, el a luat în seamă corpul său propriu, acum deja fără putere, întrucît era de aproximativ 100 de ani, şi de asemenea, amorţirea pîntecelui Sarei. Dar din cauza promisiunii lui Dumnezeu, el nu s–a clătinat din lipsă de credinţă, ci a devenit puternic prin credinţă să, dînd glorie lui Dumnezeu şi fiind pe deplin convins că ceea ce el promisese, va fi în stare să şi ducă la îndeplinire. De aceea, ‘aceasta i s–a socotit ca dreptate’“. — Rom. 4:16–22.

17. Cum şi–a aruncat Avraam lucrările asupra lui Iehova, cînd Dumnezeu i–a cerut să sacrifice pe acela prin care trebuia să vină sămînţa?

¹⁷ Avraam ştia că Dumnezeu va trebui să intervină pentru naşterea unui fiu din el şi din soţia sa Sara. El ştia că era complet neputincios. Dar aceasta n–a făcut pe Avraam să fie disperat. Cînd i s-a născut un fiu, Avraam a ştiut că aceasta a avut loc printr–o minune a lui Iehova, care a restabilit puterile de reproducere ale lui şi ale Sarei. Aceasta a întărit pe mai departe credinţa sa. Acum, el ştia că prin acest fiu trebuia să vină sămînţa. Ce a făcut el cînd Dumnezeu i–a cerut să sacrifice pe acest fiu? Acest lucru trebuie să–i fi cauzat mare uimire lui Avraam. El putea să fi cauzat mare uimire lui Avraam. El putea să fi considerat această cerere „chiar prea mult“. Dar el s–a dat pe sine absolut în mîinile lui Iehova, după cum se relatează în cartea biblică Evrei:

“Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! El, căruia i se spusese: ‘In Isaac vei avea o sămînţă care–ţi va purta numele!’ Căci se gîndea că Dumnezeu poate să–l învieze chiar şi din morţi; şi, la drept vorbind, ca înviat din morţi l–a primit înapoi“. — Evrei 11:17–19, TNR.

DUMNEZEU POATE SA–TI INCUNUNEZE CALEA CU SUCCES

18, 19. Avînd în vedere dările de seamă acestea, de ce ar trebui să apucăm misiuni grele ori probleme cu curaj şi încredere?

¹⁸ După citirea unei astfel de dări de seamă, cum poate cineva dintre noi să creadă, în orice ocazie, că noi trebuie să ne încredem în propria noastră putere, poziţie sau capacitate pentru a realiza ceva în serviciul lui Dumnezeu? Serveşte ca încurajare înviorătoare să ştim că dacă ne punem implicit încrederea în Iehova şi ascultăm de el, aşa cum a făcut Avraam, noi nu trebuie să ne îngrijim de rezultat, indiferent cît de dificilă arfi lucrarea sau problema înaintea noastră. Aceasta ar putea fi o problemă de cîştigarea celor necesare pentru familia noastră. Sau, o văduvă cu copii tineri ar putea să fie necăjită, încercînd să–i crească în „disciplina şi îndemnul serios al lui Iehova“. (Efes. 6:4) Sau, poate problema este găsirea timpului necesar pentru serviciul de teren. Unii ar putea să simtă agitaţie în legătură cu mersul de la uşa la uşa şi în legătură cu înăţarea oamenilor din Biblie. Adu–ţi aminte că ‘tu poţi face toate lucrurile prin cel ceţi dă putere’. (Filip. 4:13). Tine minte că Iehova Dumnezeu şi Isus Christos sînt de partea ta. Tu poţi răbda „ca văzînd pe Acela care este invizibil“, exact aşa după cum a făcut Moise cînd a fost pus în faţa unei sarcini enorme de a conduce aproximativ 3 milioane de sclavi israeliţi afară din Egipt, printr–o pustie dezolantă — o sarcină cu totul peste capacitatea omenească. (Evr. 11:27–29). Moise trebuia „să–şi arunce întreaga povară asupra lui Iehova“. Apoi Iehova a făcut lucrarea. Cu siguranţă, problemele noastre nu sînt mai grele decît aceea la care a trebuit să–i facă faţă Moise.

¹⁹ Iată pentru ce ne sfătuieşte Biblia „să ne rugăm fără încetare“ Tot la fel şi creşterea spirituală trebuie să fie atribuită lui Dumnezeu, şi să „perseverăm în rugăciune“. In acest mod noi putem ‘să aruncăm lucrările noastre asupra lui Iehova’, continuînd să privim la el pentru a face ca planurile noastre să fie ferm stabilite (1 Tes. 5:17; Rom. 12:12). Aşa cum a făcut Isus, noi vom sfinţi atunci numele lui Iehova şi vom recunoaşte ca aducînd într–adevăr rezultate, dîndu–i crezare şi laude pentru ceea ce este realizat.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Că corpul nostru funcţionează şi că creşte hrană trebuie să fie atribuit lui Dumnezeu. Noi însumi putem contribui la aceasta numai puţin ori nimic.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Tot la fel şi creşterea spirituală trebuie să-i fie atribuită lui Dumnezeu.