Ei au reacţionat în mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu

“O, să i se aducă mulţumiri lui Iehova pentru bunătatea sa iubitoare şi pentru minunatele sale lucrări faţă de fiii oamenilor“. — PSALM 107:8.

 1. Cum a subliniat  apostolul Ioan în întîia sa scrisoare calitatea iubirii?

„DUMNEZEU este iubire“. Ce pline de semnificaţie sînt aceste cuvinte! Nu este de mirare că apostolul Ioan a considerat necesar să le repete în întîia sa scrisoare (1 Ioan 4:8, 16). Iehova Dumnezeu nu numai că este iubire, ci el mai este totodată şi întruchiparea sau personificarea iubirii.

 2. În ce mod şi–a manifestat Dumnezeu iubirea prin crearea bărbatului şi a femeii, precum şi prin lucrurile cu care i–a prevăzut?

² Să ne gîndim la iubirea lui Dumnezeu manifestată prin modul în care ne–a creat. Cuvintele de apreciere ale lui David sînt cît se poate de potrivite. Ca psalmist inspirat, el a spus: „Te voi lăuda, deoarece sînt minunat făcut, într–un mod care inspiră teamă“ (Psalm 139:14). Astfel, pentru ca să putem trăi în sănătate şi fericire, Dumnezeu ne–a creat posibilitatea de a ne bucura de plăceri nesfîrşite prin intermediul celor cinci simţuri ale noastre — văzul, auzul, gustul, mirosul şi simţul tactil. Cît de frumoasă este creaţia ce ne înconjoară! Cît de minunate sînt multele şi variatele plante şi animale, fără să mai vorbim de splendoarea formelor şi trăsăturilor umane! Dumnezeu ne–a mai pus la dispoziţie şi o delicioasă gamă de fructe, legume, precum şi alte alimente (Psalm 104:13–16). Pe bună dreptate le–a amintit apostolul Pavel locuitorilor din oraşul antic Listra că Dumnezeu «le–a făcut bine, dîndu–le ploi din cer şi anotimpuri roditoare, umplîndu–le pînă la refuz inimile cu hrană şi bucurie». — Fapte 14:17.

 3. Cu ce facultăţi minunate ne–a înzestrat Dumnezeu?

³ Să ne gîndim şi la toate binecuvîntările legate de o viaţă fericită de familie. Mai mult decît atît, să reflectăm la toate plăcerile de care ne putem bucura datorită facultăţilor noastre mintale şi emoţionale: imaginaţie, raţiune, memorie, conştiinţă, şi mai ales capacitatea de a ne închina — toate acestea făcîndu–ne superiori animalelor; nu trebuie să trecem cu vederea nici plăcerea pe care ne–o poate procura muzica. Acestea şi multe alte daruri sînt o manifestare a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi.

 4. Ce manifestări ale iubirii lui Dumnezeu au cunoscut oamenii de la transgresiunea primilor lor părinţi?

⁴ Nu există nici o îndoială cu privire la faptul că Adam şi Eva s–au bucurat de multe şi variate plăceri în starea lor de perfecţiune din grădina Eden (Geneza 2:7–9, 22, 23). Dar atunci cînd ei au neglijat să reacţioneze în mod neegoist la toate aspectele îngrijirii divine de care se bucurau, a respins oare Dumnezeu neamul omenesc? Nicidecum! El a făcut cu promptitudine demersuri pentru a îndrepta toate relele provenite din transgresiunea primilor noştri părinţi (Geneza 3:15). Iehova a manifestat iubire şi prin faptul că i–a tolerat pe imperfecţii descendenţi ai lui Adam (Romani 5:12). Cît timp? Ei bine, timp de aproape 6 000 de ani pînă acum! Dumnezeu a manifestat în mod special iubire prin felul în care i–a tratat pe slujitorii săi. Adevărate sînt cuvintele: „Iehova, Iehova, un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mînie şi abundent în bunătate iubitoare şi adevăr, care păstrează bunătatea iubitoare pentru mii, care iartă eroarea şi transgresiunea şi păcatul“. — Exod 34:6, 7.

 5. Cum a manifestat Iehova răbdare plină de iubire în relaţiile sale cu naţiunea lui Israel?

⁵ Într–adevăr, mare a fost răbdarea de care a dat dovadă Iehova Dumnezeu prin modul în care i–a tratat pe israeliţi din timpul cînd i–a constituit ca naţiune la poalele muntelui Sinai şi pînă cînd, din cauza încăpăţînării lor, i–a respins complet, după cum citim la 2 Cronici 36:15, 16: „Iehova, Dumnezeul strămoşilor lor, trimitea mereu împotriva lor avertismente prin intermediul mesagerilor săi, trimiţînd de repetate ori, deoarece el simţea compasiune faţă de poporul său şi faţă de locuinţa sa. Dar ei tot mereu i–au luat în derîdere pe mesagerii adevăratului Dumnezeu şi au dispreţuit cuvintele sale şi i–au batjocorit pe profeţii săi, pînă cînd furia lui Iehova s–a ridicat împotriva poporului său, pînă ce n–a mai existat nici o vindecare.“ Au existat însă şi dintre aceia care au reacţionat în mod neegoist faţă de iubirea lui Iehova Dumnezeu. Pentru a vedea cum anume au făcut ei lucrul acesta, să examinăm acum viaţa unora dintre ei. Aceştia vor constitui un model de bază pentru a ne arăta modul în care putem noi înşine reacţiona la iubirea lui Iehova într–un mod cu adevărat practic.

Cum a reacţionat Moise într–un mod neegoist

 6. În ce fel a fost Moise un proeminent exemplu, şi în ce calitate a cunoscut el iubirea lui Dumnezeu?

⁶ Moise a fost un exemplu proeminent de om care a reacţionat într–un mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu. Ce extraordinare favoruri i s–au oferit lui Moise în calitate de fiu adoptiv al fiicei Faraonului! El însă a preferat mai degrabă „să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu, decît să aibă bucuria temporară a păcatului, deoarece el a estimat denigrarea lui Cristos ca pe o bogăţie mai mare decît tezaurele Egiptului“ (Evrei 11:25, 26). Moise dorea într–un timp să–şi elibereze fraţii, pe israeliţi, din robia Egiptului. Dar ei n–au apreciat eforturile sale şi nu sosise încă nici timpul ca Dumnezeu să–i elibereze (Fapte 7:23–29). Cu decenii mai tîrziu însă, din cauza credinţei lui Moise, precum şi a dorinţei sale neegoiste de–a–şi ajuta fraţii, Iehova l–a înzestrat cu puterea de–a efectua multe miracole şi de a sluji israeliţilor timp de 40 de ani ca profet, judecător, legislator şi mediator. În aceste însărcinări, Moise a cunoscut de multe ori iubirea lui Dumnezeu faţă de el şi faţă de ceilalţi israeliţi.

 7. Cum a reacţionat Moise la manifestările iubirii lui Dumnezeu?

⁷ Cum a reacţionat Moise la iubirea şi favoarea nemeritată a lui Dumnezeu? A «acceptat el favoarea nemeritată a lui Dumnezeu doar pentru a rata scopul ei»? (2 Corinteni 6:1). Nicidecum! Moise a reacţionat într–un mod neegoist la manifestarea iubirii lui Iehova faţă de el, orientîndu–se întru totul spre Dumnezeu. El privea în permanenţă spre Iehova, fiind în relaţii intime cu Făuritorul său. Cît de binevoitor i–a vorbit Dumnezeu lui Moise atunci cînd i–a mustrat pe Aaron şi pe Miriam pentru că şi–au criticat fratele! Da, Iehova i–a vorbit „gură către gură“ lui Moise, permiţîndu–i să vadă „înfăţişarea lui Iehova“ (Numere 12:6–8). Deşi avea multe privilegii, Moise a continuat să fie cel mai modest dintre oameni şi a îndeplinit poruncile lui Iehova „întocmai“. — Exod 40:16; Numere 12:3.

 8. Cum a demonstrat Moise că era într–adevăr orientat spre Dumnezeu?

⁸ Faptul că Moise era orientat în mod neegoist spre Dumnezeu reiese şi din interesul pe care îl manifesta faţă de numele şi reputaţia lui Iehova, precum şi faţă de închinarea curată. Astfel, în două ocazii, Moise a stăruit cu succes pe lîngă Iehova ca el să arate îndurare faţă de Israel, deoarece era implicat numele lui Dumnezeu (Exod 32:11–14; Numere 14:13–19). Cînd israeliţii au fost implicaţi în cultul idolatru al viţelului, Moise a dat dovadă de zel pentru închinarea curată, lansînd chemarea: „Cine este de partea lui Iehova? La mine!“ Apoi, Moise, împreună cu cei ce erau cu el, au executat 3 000 de idolatri. După aceea, timp de 40 de ani el a răbdat un popor tînguitor şi rebel. Cu certitudine, nu există nici o îndoială că Moise a reacţionat în mod neegoist la iubirea lui Iehova, dîndu–ne un excelent exemplu nouă, celor de azi. — Exod 32:26–28; Deuteronom 34:7, 10–12.

Excelenta reacţie a lui David

 9. (a) Cum a reacţionat David la iubirea lui Iehova Dumnezeu? (b) Asemenea lui David, cum îl putem onora pe Iehova cu lucrurile noastre de valoare?

⁹ Un alt personaj biblic proeminent care constituie un excelent exemplu cu privire la modul de a reacţiona în mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu a fost psalmistul David, al doilea rege al Israelului. Zelul său pentru numele lui Iehova l–a determinat să lupte cu filisteanul batjocoritor, cu uriaşul Goliat, asupra căruia Dumnezeu i–a dat lui David biruinţa (1 Samuel 17:45–51). Acelaşi zel l–a determinat pe David să ducă arca legămîntului la Ierusalim (2 Samuel 6:12–19). Şi nu a fost oare dorinţa lui David de a–i construi lui Iehova un templu, fapt ce constituie o altă expresie a zelului său şi a recunoştinţei sale faţă de iubirea şi bunătatea lui Iehova? Desigur! Faptul că i s–a refuzat acest privilegiu nu l–a împiedicat pe David să se pregătească pentru proiect şi să–l onoreze pe Iehova printr–o contribuţie personală constînd din aur, argint şi pietre preţioase de o deosebit de mare valoare. (2 Samuel 7:1–13; 1 Cronici 29:2–5). Un mod similar de a reacţiona neegoist la iubirea lui Dumnezeu ar trebui să ne determine să–l «onorăm pe Iehova cu lucrurile noastre de valoare», folosindu–ne resursele materiale pentru a promova interesele Regatului. — Proverbe 3:9, 10; Matei 6:33.

10. În ce privinţă este demnă de imitat atitudinea lui David ?

¹⁰ Cu toate că David a comis greşeli grave, pe parcursul vieţii sale el s–a dovedit a fi «un bărbat plăcut inimii lui Iehova» (1 Samuel 13:14; Fapte 13:22). Psalmii săi sînt plini de apreciere faţă de iubirea lui Dumnezeu. The International Standard Bible Encyclopædia spune că David „manifesta tot mai multă recunoştinţă, mai mult decît oricine altcineva menţionat în Sfintele Scripturi“. Psalmistul Asaf a spus că Dumnezeu „l–a ales pe David, slujitorul său, şi l–a luat de la ţarcurile turmei. (. . .) El l–a adus ca să fie păstor peste Iacob, poporul său, şi peste Israel, moştenirea sa. Şi el a început să–i păstorească potrivit cu integritatea inimii sale“ (Psalm 78:70–72). Într–adevăr, atitudinea lui David poate fi imitată.

Isus Cristos, exemplul nostru perfect

11, 12. Cum a demonstrat Isus că era într–adevăr orientat spre Dumnezeu?

¹¹ Desigur că Isus Cristos este supremul exemplu scriptural de om care a reacţionat în mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu. Ce l–a determinat aceasta pe Isus să facă? În primul rînd să–i ofere lui Iehova o devoţiune exclusivă. Nu încape nici o îndoială că Isus era orientat totalmente spre Dumnezeu. Aprecierea sa faţă de iubirea şi bunătatea Tatălui său ceresc l–a determinat să fie un bărbat cu adevărat spiritual. El avea o relaţie strînsă, intimă, cu Dumnezeu. El era un bărbat al rugăciunii şi îi făcea plăcere să–i vorbească Tatălui său ceresc. De repetate ori citim despre Cristos că el se ruga. Într–una din ocazii el s–a rugat o noapte întreagă (Luca 3:21, 22; 6:12; 11:1; Ioan 17:1–26). Ca răspuns la iubirea lui Dumnezeu, Isus trăia adevărul că „omul nu trebuie să trăiască numai cu pîine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova“. În realitate, înfăptuirea voinţei Tatălui său constituia hrană pentru el (Matei 4:4; Ioan 4:34). Nu ar trebui oare să reacţionăm şi noi în mod asemănător la iubirea lui Dumnezeu acordîndu–i o devoţiune exclusivă? 

¹² Reacţionînd în mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu, Isus Cristos îndrepta întotdeauna atenţia spre Tatăl său ceresc. Cînd cineva i s–a adresat cu apelativul de „Bunule învăţător“, el a obiectat, răspunzînd: „Nimeni nu este bun, afară de unul singur, Dumnezeu“ (Luca 18:18, 19). Isus a subliniat de repetate ori că el nu făcea nimic din proprie iniţiativă. El nu a neglijat niciodată ocazia de a înălţa numele Tatălui său, şi, în mod potrivit, şi–a început rugăciunea model cu rugămintea: „Să fie sfinţit numele tău“. El s–a rugat: „Tată, glorifică numele tău“. Şi, cu puţin timp înaintea morţii sale, Cristos i–a spus Tatălui său: „Eu te–am glorificat pe pămînt, încheind lucrarea pe care mi–ai dat–o s–o fac“ (Matei 6:9; Ioan 12:28; 17:4). Desigur că pentru a reacţiona la iubirea lui Dumnezeu, noi trebuie să căutăm să–l glorificăm pe Iehova, rugîndu–ne pentru sfinţirea numelui său.

13. În ce fel l–a îndemnat la acţiune pe Isus iubirea lui Dumnezeu?

¹³ Observaţi acum un al doilea mod în care acţiunile lui Isus au constituit o reacţie neegoistă la iubirea manifestată de Dumnezeu. Ea l–a determinat să iubească dreptatea şi să urască răutatea, aşa cum fusese profeţit în Psalmul 45:7 (Evrei 1:9). El a fost „loial, fără răutate, nepătat, despărţit de păcătoşi“ (Evrei 7:26). Isus i–a provocat pe împotrivitorii săi răutăcioşi să–i aducă dovezi cum că ar fi comis păcat, dar ei n–au avut cum să facă lucrul acesta (Ioan 8:46). Cu două ocazii, ura sa faţă de nelegiuire l–a determinat să cureţe templul de bigoţii lacomi (Matei 21:12, 13; Ioan 2:13–17). Şi cît de biciuitor i–a demascat pe conducătorii religioşi ipocriţi, spunîndu–le chiar că provin de la Diavolul! — Matei 6:2, 5, 16; 15:7–9; 23:13–32; Ioan 8:44.

14. Reacţionînd la iubirea lui Dumnezeu, cum i–a tratat Isus pe discipolii săi?

¹⁴ Un alt aspect în care acţiunile lui Isus erau determinate de iubirea lui Dumnezeu, poate fi observat în modul în care îi trata pe apostoli şi pe ceilalţi discipoli. Cît de iubitor, cît de calm şi îndelung–răbdător era cu ei! Ei trebuie că l–au pus în mod serios la încercare prin rivalitatea lor, discutînd în contradictoriu, pînă chiar şi în noaptea trădării sale, cu privire la cine anume era cel mai mare dintre ei (Luca 22:24–27). Isus s–a dovedit însă întotdeauna blînd şi cu inimă umilă (Matei 11:28–30). Este adevărat că Iuda  l–a trădat, că Petru l–a renegat de trei ori, iar ceilalţi apostoli au fugit atunci cînd o gloată de oameni a venit să–l aresteze. El niciodată însă nu s–a iritat şi nici nu a nutrit vreun resentiment. De unde ştim lucrul acesta? Din faptul că la întîlnirea cu apostolii după învierea sa, el nu i–a mustrat cu asprime pentru că cedaseră fricii. Dimpotrivă, el i–a reconfortat şi i–a întărit în vederea continuării serviciului pentru Regat. — Ioan 20:19–23.

15. Cum a satisfăcut Isus în mod neegoist necesităţile fizice ale oamenilor?

¹⁵ Să analizăm acum un alt mod în care Isus Cristos a reacţionat în mod neegoist la iubirea lui Dumnezeu. El s–a jertfit pe sine spre folosul altora, printr–o moarte dezonorantă şi chinuitoare pe un stîlp de tortură (Filipeni 2:5–8). Isus a satisfăcut necesităţile fizice ale oamenilor, hrănind în mod miraculos mulţimile şi înfăptuind multe vindecări (Matei 14:14–22; 15:32–39). El a pus întotdeauna interesele altora mai presus de propriile sale interese. De aceea el a putut spune: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au loc de dormit, dar Fiul omului nu are unde să–şi plece capul“ (Matei 8:20). Isus era sensibil la acţiunea spiritului atunci cînd emana de la el pentru a înfăptui vindecări miraculoase. Dar el nu a încercat niciodată să obţină vreun profit material de pe urma unei astfel de puteri supranaturale, dovadă fiind cazul cînd o femeie ce suferea de 12 ani de zile de o scurgere de sînge s–a atins cu credinţă de veşmintele lui şi s–a însănătoşit (Marcu 5:25–34). În plus, Isus nu şi–a folosit niciodată puterea supranaturală în folosul său propriu. — Compară cu Matei 4:2–4.

16. În ce fel a satisfăcut Cristos necesităţile spirituale ale oamenilor?

¹⁶ Cu toate că Isus se îngrijea de necesităţile fizice ale oamenilor, vindecîndu–i de boli şi hrănindu–i în mod miraculos, principala motivaţie a serviciului său pămîntesc a fost aceea de a vesti vestea bună a Regatului lui Dumnezeu, de a–i învăţa pe alţii şi de–a forma discipoli. În ciuda uimitoarelor vindecări pe care le–a înfăptuit, el nu era cunoscut cu titlul de Marele Medic sau Făcător de Minuni, ci sub acela de Bunul Învăţător (Matei 4:23, 24; Marcu 10:17). Isus s–a referit la propria–i persoană spunîndu–şi Învăţător, iar discipolii, şi chiar şi duşmanii săi, îl numeau la fel (Matei 22:16; 26:18; Marcu 9:38). Şi ce adevăruri a făcut cunoscute în Predica sa de pe Munte! (Matei 5:1—7:29). Cît de potrivite erau ilustrările sale şi ce impresionante erau parabolele sale profetice precum şi alte profeţii! Nu este de mirare că, într–una din ocazii, soldaţii trimişi să–l aresteze pe Isus nu s–au putut decide să pună mîna pe el! — Ioan 7:45, 46.

17. (a) Cum ne–a oferit Isus un model perfect al iubirii? (b) Ce se va trata în articolul care urmează?

¹⁷ Este mai presus de orice îndoială că Isus ne–a dat un exemplu perfect prin modul său neegoist de a reacţiona la iubirea lui Dumnezeu faţă de noi. Isus i–a acordat Tatălui său ceresc primul loc în viaţa sa şi în sentimentele sale. El a iubit cu adevărat dreptatea, i–a tratat cu iubire pe apostoli şi pe ceilalţi discipoli, trăindu–şi viaţa pentru a satisface necesităţile spirituale şi materiale ale oamenilor. În final, Isus şi–a încoronat serviciul sacru prin aceea că şi–a dat viaţa ca preţ de răscumpărare (Matei 20:28). Dar ce putem spune despre noi înşine? Este adevărat că noi sîntem imperfecţi, întocmai ca Moise şi David. Totuşi, aşa cum ne arată articolul care urmează, există mijloace practice de a–l imita pe acela care este Exemplul nostru de a reacţiona în mod neegoist la manifestările iubirii lui Dumnezeu.

Cum vei răspunde?

◻ De ce putem spune că „Dumnezeu este iubire“?

◻ Cum a reacţionat Moise la manifestările iubirii lui Dumnezeu?

◻ În ce moduri a reacţionat David la iubirea lui Iehova Dumnezeu?

◻ Ce exemplu de a reacţiona la iubirea lui Dumnezeu ne–a dat Isus?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 244]

Ştii cum a reacţionat Moise la iubirea lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 246, 247]

Isus a reacţionat la iubirea lui Dumnezeu efectuînd asupra altora vindecări spirituale şi fizice şi dîndu–şi viaţa ca preţ de răscumpărare