„Cercetează-mă, Dumnezeule“!

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! . . . Du-mă pe calea cea veşnică.“ — PSALMUL 139:23, 24.

 1. Cum îi tratează Iehova pe slujitorii săi?

FIECĂRUIA dintre noi îi place să întreţină relaţii cu cineva care este înţelegător, cu cineva care ţine cont de situaţia în care ne aflăm, care ne ajută atunci când greşim, care nu ne cere să facem mai mult decât putem. Iehova Dumnezeu îi tratează în acest mod pe slujitorii săi. Psalmul 103:14 spune: „El ştie din ce sîntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă“. Iar Isus Cristos, care este reflectarea perfectă a Tatălui său, adresează calda invitaţie: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră [sau „Prindeţi-vă cu mine în jugul meu“, NW, nota de subsol] şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“. — Matei 11:28–30.

 2. Arătaţi diferenţa dintre punctul de vedere al lui Iehova şi cel al oamenilor cu privire la a) Isus Cristos, şi b) continuatorii lui Cristos.

² Modul în care îi priveşte Iehova pe slujitorii săi este adesea foarte deosebit de cel al oamenilor. El priveşte lucrurile dintr-un punct de vedere diferit şi ia în consideraţie aspecte despre care alţii nu ştiu, poate, nimic. Când Isus Cristos a fost pe pământ, el a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni“. Cei care nu au exercitat credinţă în el ca fiind Mesia ‘nu l-au băgat în seamă’ (Isaia 53:3; Luca 23:18–21). Totuşi, în ochii lui Dumnezeu, el era ‘Fiul cel iubit al lui Dumnezeu’, căruia Tatăl îi spusese: „Eu te-am aprobat“ (Luca 3:22, NW; 1 Petru 2:4). În rândurile continuatorilor lui Isus Cristos există persoane care sunt desconsiderate deoarece sunt sărace materialiceşte şi suportă multe necazuri. Totuşi, în ochii lui Iehova şi ai Fiului său, astfel de persoane pot fi bogate (Romani 8:35–39; Apocalipsa 2:9). De ce există aceste puncte de vedere diferite?

 3. a) De ce modul în care îi priveşte Iehova pe oameni diferă deseori de cel al oamenilor? b) De ce este deosebit de important pentru noi să examinăm ce fel de persoană este eul nostru lăuntric?

³ În Ieremia 11:20 se dă următorul răspuns: „O DOAMNE . . . care cercetezi rărunchii şi inimile“. El vede ceea ce este în interior, chiar şi acele aspecte ale personalităţii noastre care sunt ascunse ochiilor altora. În examinarea sa, el acordă o importanţă primordială calităţilor şi stărilor care sunt esenţiale în vederea unei bune relaţii cu el şi care ne sunt de folos în modul cel mai durabil. Faptul de a şti acest lucru ne dă siguranţă, însă ne şi îndeamnă să manifestăm seriozitate. Dat fiind faptul că Iehova acordă atenţie eului nostru lăuntric, este important pentru noi să ne examinăm acest eu lăuntric, dacă dorim să dovedim că suntem genul de persoane pe care el le doreşte să existe în lumea nouă promisă de el. Cuvântul său ne ajută să facem această examinare. — Evrei 4:12, 13.

Cât de preţioase sunt gândurile lui Dumnezeu!

 4. a) Ce anume l-a determinat pe psalmist să declare că gândurile lui Dumnezeu erau preţioase pentru el? b) De ce ar trebui să fie preţioase şi pentru noi?

⁴ După ce meditase asupra lărgimii şi adâncimii cunoştinţei pe care o are Dumnezeu despre slujitorii săi, precum şi asupra capacităţii extraordinare a lui Dumnezeu de a furniza orice ajutor de care aceştia ar putea avea nevoie, psalmistul David a scris: „Cît de nepătrunse [preţioase, NW] îmi sînt gîndurile Tale“ (Psalmul 139:17a). Aceste gânduri, dezvăluite în Cuvântul său scris, sunt mult mai înalte decât orice idei care provin de la oameni, indiferent cât de strălucitoare ar putea părea ele (Isaia 55:8, 9). Gândurile lui Dumnezeu ne ajută să ne concentrăm atenţia asupra lucrurilor cu adevărat importante în viaţă, precum şi asupra faptului de a fi plini de zel în serviciul său (Filipeni 1:9–11). Ele ne arată cum să considerăm lucrurile în felul în care o face Dumnezeu. Ele ne ajută să fim cinstiţi cu noi înşine, să recunoaştem în mod sincer ce fel de persoane suntem în realitate în inimă. Eşti tu dispus să faci acest lucru?

 5. a) Ce anume ne îndeamnă Cuvântul lui Dumnezeu să păzim „mai mult decît orice este de păzit“? b) Cum putem trage foloase din relatarea biblică referitoare la Cain? c) Deşi noi nu ne aflăm sub Legea mozaică, cum ne ajută aceasta să înţelegem ce anume îi place lui Iehova?

⁵ Oamenii sunt înclinaţi să pună prea mare accent pe aspectul exterior, dar Scripturile ne sfătuiesc: „Păzeşte-ţi inima mai mult decît orice este de păzit“ (Proverbele 4:23). Atât prin porunci, cât şi prin exemple, Biblia ne ajută să facem acest lucru. Ea ne spune despre Cain că a oferit în mod superficial jertfe lui Dumnezeu în timp ce inima lui era plină de resentimente faţă de fratele său Abel, pe care apoi l-a urât. Iar acest exemplu ne îndeamnă să nu fim la fel ca el (Geneza 4:3–5; 1 Ioan 3:11, 12). Biblia menţionează ascultarea ca fiind o cerinţă a Legii mozaice. Dar ea accentuează totodată şi faptul că cea mai importantă cerinţă a Legii era ca aceia care se închinau lui Iehova să-l iubească din toată inima, cu toată mintea, din tot sufletul şi cu toată puterea; şi tot ea afirma că următoarea poruncă în ordinea importanţei era ca ei să-şi iubească aproapele ca pe ei înşişi. — Deuteronomul 5:32, 33; Marcu 12:28–31.

 6. Aplicând Proverbele 3:1, ce întrebări ar trebui să ne punem?

⁶ În Proverbele 3:1 suntem îndemnaţi nu numai să respectăm poruncile lui Dumnezeu, ci şi să fim siguri că ascultarea este o expresie a ceea ce se află cu adevărat în inima noastră. Trebuie să ne întrebăm fiecare personal: ‘Este valabil acest lucru în cazul ascultării de care dau dovadă faţă de cerinţele lui Dumnezeu?’ Dacă observăm că în anumite privinţe motivaţia sau gândirea noastră are deficienţe — şi nici unul dintre noi nu poate spune că este fără defect — atunci trebuie să ne întrebăm: ‘Ce anume fac eu pentru a îmbunătăţi situaţia?’ — Proverbele 20:9; 1 Ioan 1:8.

 7. a) Cum ar putea modul în care Isus i-a denunţat pe farisei în Matei 15:3–9 să ne ajute să ne protejăm inima? b) Ce situaţii ne-ar putea pretinde să luăm măsuri ferme pentru a ne disciplina mintea şi inima?

⁷ Când fariseii iudei pretindeau că îl onorează pe Dumnezeu, în timp ce promovau cu viclenie o practică a cărei motivaţie era egoistă, Isus i-a denunţat că erau ipocriţi şi a arătat că închinarea lor era zadarnică (Matei 15:3–9). Isus ne-a mai avertizat că pentru a-i plăcea lui Dumnezeu, care vede inima, nu este suficient să ducem o viaţă aparent morală, în timp ce, pentru a ne satisface o dorinţă pătimaşă, ne cufundăm în mod insistent în gânduri imorale. Poate că este necesar să luăm măsuri drastice pentru a ne disciplina mintea şi inima (Proverbele 23:12; Matei 5:27–29). O astfel de disciplinare mai este necesară şi în cazul în care, din cauza muncii laice pe care o prestăm, a obiectivelor legate de instruire sau a preferinţelor noastre în materie de destindere, devenim imitatori ai lumii, permiţându-i acesteia să ne modeleze potrivit normelor ei. Să nu uităm niciodată faptul că discipolul Iacov  li se adresează celor care pretind că îi aparţin lui Dumnezeu, dar care doresc să fie prieteni ai lumii, numindu-i „suflete adultere“. De ce? Deoarece „toată lumea zace în Cel Rău“. — Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15–17; 5:19.

 8. Pentru a trage foloase depline din gândurile preţioase ale lui Dumnezeu, ce este necesar să facem?

⁸ Pentru a trage foloase depline din gândurile lui Dumnezeu asupra acestor probleme şi asupra altora, este necesar să ne rezervăm timp pentru a le citi sau pentru a le asculta. Mai mult decât atât, este necesar să le studiem, să vorbim despre ele şi să medităm la ele. Mulţi cititori ai revistei Turnul de veghere asistă cu regularitate la întrunirile din cadrul congregaţiei Martorilor lui Iehova, cu ocazia cărora se dezbate Biblia. Pentru a face acest lucru, ei răscumpără timp renunţând la alte preocupări (Efeseni 5:15–17). Iar ceea ce primesc în schimb este ceva mult mai valoros decât bogăţia materială. Aşa gândeşti şi tu?

 9. De ce unele persoane care asistă la întrunirile creştine progresează mai rapid decât altele?

⁹ Însă unele persoane care asistă la aceste întruniri fac progrese spirituale mai rapid decât altele. Ele aplică adevărul în viaţa lor într-un mod mai deplin. Cum se explică lucrul acesta? Adesea, un factor major îl constituie sârguinţa cu care îşi efectuează studiul individual. Ele recunosc faptul că nu trăim numai cu pâine; hrana spirituală zilnică este tot atât de importantă ca şi faptul de a servi cu regularitate hrana fizică (Matei 4:4; Evrei 5:14). Astfel, aceste persoane se străduiesc să petreacă fie şi numai puţin timp în fiecare zi pentru a citi Biblia sau publicaţiile care o explică. Ele se pregătesc pentru întrunirile congregaţiei, studiind în prealabil lecţiile şi căutând textele scripturale. Ele nu numai că citesc materialul; meditează asupra lui. În obiceiul lor de studiu se include şi faptul de a gândi cu seriozitate asupra efectului pe care trebuie să-l aibă asupra vieţii lor lucrurile pe care le învaţă. În timp ce spiritualitatea lor creşte, ele ajung să aibă aceleaşi sentimente ca psalmistul, care scria: „Cît de mult iubesc eu Legea Ta! . . . Mărturiile Tale sînt minunate“. — Psalmul 1:1–3; 119:97, 129.

10. a) Cât timp este util să continuăm studierea Cuvântului lui Dumnezeu? b) Cum demonstrează Scripturile acest lucru?

¹⁰ Indiferent că studiem Cuvântul lui Dumnezeu de un an, de 5 ani sau de 50 de ani, acest studiu nu devine niciodată o simplă repetare — cu condiţia ca gândurile lui Dumnezeu să fie preţioase pentru noi. Indiferent cât de mult a învăţat din Scripturi vreunul dintre noi, tot mai există lucruri pe care nu le cunoaştem. „Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!“, spunea David. „Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip.“ Gândurile lui Dumnezeu depăşesc capacitatea noastră de a număra. Dacă am vrea să enumerăm gândurile lui Dumnezeu pe tot parcursul zilei şi am adormi făcând acest lucru, încă ar mai exista multe la care să ne gândim când ne-am trezi dimineaţa. Astfel, David a scris: „Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine“ (Psalmul 139:17, 18). Pe parcursul întregii eternităţi, vom avea încă multe lucruri de învăţat despre Iehova şi despre căile sale. Nu vom ajunge niciodată pe punctul de a şti totul. — Romani 11:33.

Să urâm ceea ce urăşte Iehova

11. De ce este important nu numai să cunoaştem gândurile lui Dumnezeu, dar să şi simţim la fel ca El?

¹¹ Studiul nostru din Cuvântul lui Dumnezeu nu are ca obiectiv doar a ne umple mintea cu informaţii. Pe măsură ce permitem ca gândurile lui Dumnezeu să pătrundă în inima noastră, începem să şi simţim la fel ca El. Şi cât de important este lucrul acesta! Care ar putea fi rezultatul dacă nu am dezvolta astfel de sentimente? Chiar dacă am putea fi în stare să repetăm ceea ce spune Biblia, am putea totuşi considera drept ceva de dorit un lucru care este interzis sau am putea crede că ceea ce ni se pretinde constituie o povară. Este adevărat că, şi în cazul în care urâm ce este rău, am putea avea de dus o luptă din cauza imperfecţiunii umane (Romani 7:15). Dar în cazul în care nu depunem eforturi serioase pentru a ne aduce eul lăuntric în armonie cu ce este drept, ne mai putem oare aştepta să-i fim plăcuţi lui Iehova, „Celui care încearcă inimile“? — Proverbele 17:3.

12. Cât de importante sunt iubirea sfântă şi ura sfântă?

¹² O ură sfântă constituie o puternică ocrotire împotriva comiterii răului, exact la fel cum o iubire sfântă face ca efectuarea a ceea ce este drept să fie un lucru plăcut (1 Ioan 5:3). Scripturile ne îndeamnă de repetate ori să cultivăm atât iubirea, cât şi ura. „Urîţi răul, voi, cei ce iubiţi pe DOMNUL!“ (Psalmul 97:10). „Fie-vă groază de rău şi alipiţi-vă tare de bine“ (Romani 12:9). Facem noi acest lucru?

13. a) Cu care rugăciune a lui David referitoare la distrugerea celor răi suntem întru totul de acord? b) Conform rugăciunii lui David, cine erau acei oameni răi referitor la care s-a rugat să fie distruşi de Dumnezeu?

¹³ Iehova a declarat în mod clar că scopul său este de a-i distruge pe cei răi de pe pământ şi de a întemeia un nou pământ în care va locui dreptatea (Psalmul 37:10, 11; 2 Petru 3:13). Iubitorii dreptăţii aşteaptă cu nerăbdare să vină acest timp. Ei sunt întru totul de acord cu palmistul David care s-a rugat: „O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni ai sîngelui! Ei vorbesc cu răutate despre Tine, îţi iau Numele în deşert, ei, vrăjmaşii Tăi!“ (Psalmul 139:19, 20). David nu nutrea dorinţa de a-i ucide personal pe cei răi. El s-a rugat ca ei să-şi primească răsplata din mâna lui Iehova (Deuteronomul 32:35; Evrei 10:30). Aceştia nu erau persoane care să fi păcătuit în vreun fel numai împotriva lui David personal. Ei îl reprezentaseră în mod greşit pe Dumnezeu, servindu-se de numele său în mod nedemn (Exodul 20:7). Ei declaraseră în mod necinstit că îi slujessc lui, dar se folosiseră de numele lui pentru a-şi promova propriile lor planuri. David nu simţea nici o iubire pentru cei care optaseră să fie adversari ai lui Dumnezeu.

14. Există oameni răi care pot fi ajutaţi? Dacă da, cum anume?

¹⁴ Există miliarde de oameni care nu-l cunosc pe Iehova. Mulţi dintre ei practică fără să ştie lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu le arată că sunt rele. Dacă vor persista în această conduită, ei se vor afla printre cei care vor pieri în necazul cel mare. Totuşi, Iehova nu găseşte plăcere în moartea celui rău şi nici noi nu ar trebui să găsim (Ezechiel 33:11). Atât cât ne mai permite timpul, ne străduim să-i ajutăm pe aceşti oameni să înveţe şi să aplice căile lui Iehova. Ce vom face însă dacă unii manifestă o ură aprinsă faţă de Iehova?

15. a) Cine erau cei pe care psalmistul îi considera „vrăjmaşi“? b) Cum putem demonstra în prezent că îi ‘urâm’ pe cei care se revoltă împotriva lui Iehova?

¹⁵ Referitor la ei psalmistul a spus: „Să nu urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie silă de cei ce se ridică împotriva Ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită, îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei“ (Psalmul 139:21, 22). David îi privea cu dezgust deoarece ei îl urau intens pe Iehova. Printre cei care îşi manifestă ura faţă de Iehova prin faptul că se revoltă împotriva lui, se includ şi apostaţii. Apostazia constituie în realitate o răzvrătire împotriva lui Iehova. Unii apostaţi declară că îl cunosc pe Dumnezeu şi că îi slujesc, însă ei resping învăţăturile sau cerinţele stabilite în Cuvântul său. Alţii pretind că cred în Biblie, însă resping organizaţia lui Iehova şi caută în mod activ să împiedice lucrarea efectuată de aceasta. Când ei optează în mod deliberat pentru o astfel de conduită rea după ce au cunoscut ce este drept, când răul devine atât de înrădăcinat în ei încât constituie o parte integrantă a firii lor, atunci un creştin trebuie să-i urască (în sensul biblic al cuvântului) pe cei care s-au ataşat în mod inseparabil de răutate. Adevăraţii creştini împărtăşesc sentimentele pe care le nutreşte Iehova faţă de astfel de apostaţi; ei nu sunt curioşi să cunoască ideile apostate. Dimpotrivă, ‘le este silă’ de cei care s-au făcut pe ei înşişi duşmani ai lui Dumnezeu, însă îl lasă pe Iehova să execute răzbunarea. — Iov 13:16; Romani 12:19; 2 Ioan 9, 10.

Când Dumnezeu ne cercetează

16. a) De ce dorea David ca Iehova să-l cerceteze? b) În ce priveşte inima noastră, ce anume trebuie să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să observăm?

¹⁶ David nu a dorit să se asemene în nici un fel celui rău. Mulţi oameni încearcă să-şi ascundă eul lor lăuntric, David însă s-a rugat în mod umil: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gîndurile! Vezi dacă este vreo cale rea [a durerii, NW] în mine şi du-mă pe calea cea veşnică!“ (Psalmul 139:23, 24). Când David a vorbit despre inima sa, el nu s-a referit la organul fizic. În armonie cu înţelesul figurativ al acestui cuvânt, el s-a referit la eul său lăuntric, la ceea ce era el în interior. Şi noi trebuie să dorim ca Dumnezeu să ne cerceteze inima şi să observe dacă avem dorinţe, înclinaţii, sentimente, scopuri, gânduri sau motive nepotrivite (Psalmul 26:2). Iehova ne invită: „Fiul meu, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele“. — Proverbele 23:26.

17. a) În loc să ne ascundem gândurile neliniştitoare, ce trebuie să facem? b) Ar trebui să ne surprindă faptul că descoperim înclinaţii rele în inima noastră, şi ce trebuie să facem în privinţa lor?

¹⁷ Dacă în interiorul nostru zac ascunse gânduri neliniştitoare sau care produc durere, cauzate de existenţa unor dorinţe sau a unor motivaţii incorecte sau cauzate de vreo conduită greşită a noastră, atunci vom cere desigur ajutorul lui Iehova pentru a corecta lucrurile. În locul expresiei „vreo cale rea“ traducerea Moffat foloseşte expresia „o conduită greşită“; The New English Bible spune: „Orice cărare care te mâhneşte pe tine [adică, pe Dumnezeu]“. Poate că nici noi nu ne înţelegem clar gândurile neliniştitoare şi astfel nu ştim cum să ne exprimăm problema în faţa lui Dumnezeu, dar el înţelege situaţia noastră (Romani 8:26, 27). Nu trebuie să ne surprindă faptul că în inima noastră există înclinaţii rele; totuşi, nu trebuie să le scuzăm (Geneza 8:21). Trebuie să căutăm ajutorul lui Dumnezeu pentru a le înlătura complet. Dacă îl iubim cu adevărat pe Iehova şi căile sale, ne putem adresa lui pentru a-i cere un astfel de ajutor având încredere că „Dumnezeu este mai mare decît inima noastră şi cunoaşte toate“. — 1 Ioan 3:19–21.

18. a) Cum ne conduce Iehova pe calea cea veşnică? b) Dacă vom continua să urmăm conducerea lui Iehova, ce laudă plină de căldură ne putem aştepta să primim?

¹⁸ În armonie cu rugăciunea exprimată de psalmist, şi anume că Iehova îl va conduce pe calea cea veşnică, Iehova îi conduce, într-adevăr, pe slujitorii săi umili şi ascultători. El îi conduce nu numai pe un drum care poate însemna o viaţă lungă, în sensul că nu vor fi distruşi prematur din cauza comiterii răului, ci îi conduce pe calea care duce la viaţă eternă. El ne face să înţelegem cât de necesară este pentru noi valoarea jertfei de ispăşire a lui Isus. Prin Cuvântul şi prin organizaţia sa, el ne furnizează o instruire vitală, astfel încât să putem înfăptui voinţa sa. El ne accentuează importanţa faptului de a fi receptivi la ajutorul său, astfel încât să devenim şi în interior felul de persoană pe care îl afişăm în exterior (Psalmul 86:11). Şi tot el ne încurajează, oferindu-ne perspectiva unei sănătăţi perfecte într-o lume nouă şi dreaptă, precum şi a vieţii eterne pe care s-o folosim pentru a-i sluji lui, singurul Dumnezeu adevărat. Dacă vom continua să reacţionăm în mod loial la conducerea sa, el ne va spune de fapt aşa cum i-a spus şi Fiului său: „Eu te-am aprobat“. — Luca 3:22, NW; Ioan 6:27; Iacov 1:12.

Cum ai explica?

◻ Modul în care îi priveşte Iehova pe slujitorii săi diferă adesea de cel al oamenilor?

◻ Ce ne poate ajuta să observăm ceea ce vede Dumnezeu atunci când ne examinează inima?

◻ Ce fel de studiu ne ajută să obţinem informaţii şi să ne protejăm inima?

◻ De ce este important nu numai să cunoaştem ce anume spune Dumnezeu, ci şi să împărtăşim sentimentele sale?

◻ De ce ar trebui să ne rugăm personal: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima“?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Când studiezi, străduieşte-te să-ţi însuşeşti gândurile şi sentimentele lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Gândurile lui Iehova sunt „mai multe decît boabele de nisip“

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.