Să menţinem unitatea creştină în relaţiile de afaceri
„Iată ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască într-o strînsă unitate!“ — PSALM 133:1.
1. De ce este demnă de dorit unitatea creştină?
ÎNTR-ADEVĂR este ‘bine şi plăcut ca fraţii creştini să locuiască împreună în unitate’, mai ales în epoca noastră bîntuită de dezbinare. Este într-adevăr minunat să trăieşti acolo unde există o unitate adevărată. Unitatea aduce cu sine legături strînse şi iubire frăţească între oameni, iar tovărăşia celorlalţi procură bucurie. În schimb, dezbinarea este neplăcută; ea dă naştere la resentimente, la ură şi la răcire a relaţiilor între cei care se asociază.
2. Cum întăreşte atitudinea noastră comună faţă de principiile Bibliei unitatea frăţească, fie chiar şi în problemele de afaceri?
2 Cînd creştinii se angajează în afaceri cu alţi slujitori ai lui Iehova, atitudinea lor comună cu privire la principiile Bibliei trebuie să le întărească unitatea frăţească. Supraveghetorul unei congregaţii a Martorilor lui Iehova exprimă această idee prin următoarele cuvinte: „În timp ce lumea este din ce în ce mai puţin demnă de încredere, este înviorător să lucrezi cu tovarăşi creştini care se conduc după anumite principii. Nu trebuie să stăm în permanenţă ‘la pîndă’. Asociaţii corecţi şi cinstiţi sînt foarte rari în sistemul actual. De aceea, este foarte plăcut să lucrezi cu nişte oameni integri, care nu fumează, care nu folosesc un limbaj murdar, oameni care exercită stăpînire de sine şi a căror motivaţie principală nu este lăcomia.“
3. (a) Care sînt cîteva dintre situaţiile care îi implică pe tovarăşii de credinţă în relaţii de afaceri? (b) Care sînt principiile care ar trebui să reglementeze aceste relaţii?
3 Care sînt cîteva dintre relaţiile de afaceri în care creştinii ar putea să se asocieze? De exemplu, doi sau mai mulţi creştini decid să se asocieze pentru a se lansa într-o afacere. Un creştin ar putea să-l aibă ca patron pe unul dintre fraţii săi. De asemenea, există situaţii în care un creştin să propună un produs sau un serviciu altor credincioşi. Oricare ar fi relaţiile de afaceri existente între creştini, acţiunile lor vor fi călăuzite după acele principii din Cuvîntul inspirat al lui Iehova care se referă la cinste şi integritate. În felul acesta, unitatea frăţească şi bucuria de a lucra împreună se vor intensifica. — 1 Corinteni 10:31.
4. Ce pericol îi ameninţă pe creştinii care sînt în relaţii de afaceri?
4 Totuşi, există un pericol: s-ar putea ca unii să renunţe la respectarea nobilei concepţii creştine. Poate că ei vor începe să se preocupe în mod exagerat de interesele lor personale (Filipeni 2:4). Pentru ei banii ar putea deveni mai importanţi decît unitatea creştină. Dar egoismul în afaceri riscă să ne ruineze relaţiile cu fraţii şi cele cu Iehova. Or, noi nu am vrea niciodată să se întîmple lucrul acesta. — Ioan 13:34, 35; Evrei 13:5; 1 Timotei 3:2, 3; 1 Ioan 3:16; 4:20, 21.
Importanţa unui acord în termeni precişi
5. Cum reiese valoarea unui acord în termeni precişi din modul de a proceda al lui Avraam cu ocazia cumpărării unui teren?
5 Pentru a evita orice neînţelegere în relaţiile de afaceri, să vedem cum a cumpărat Avraam un teren. El „i-a cîntărit lui Efron cantitatea de argint despre care vorbise în auzul fiilor lui Het, patru sute de sicli în circulaţie la comercianţi. Astfel, cîmpul lui Efron, care era la Macpela, (. . .) şi peştera care era în el (. . .) i-au fost confirmate lui Avraam ca proprietate a sa cumpărată în faţa fiilor lui Het, printre toţi aceia care intrau pe poarta oraşului său.“ Acesta nu era un aranjament făcut în particular la mica înţelegere, ci un acord în termeni precişi confirmat în faţa martorilor. Nu exista nimic neclar cu privire la ce anume fusese cumpărat şi la ce preţ. — Geneza 23:2–4, 14–18.
6. Cum pot încheia creştinii în termeni precişi afacerile importante?
6 În mod asemănător creştinii vor proceda înţelept dacă vor încheia în termeni precişi afacerile importante. Dacă este vorba de o vînzare, cele două părţi vor vrea poate să specifice în scris ce anume s-a vîndut, la ce preţ, modul în care se face plata, cînd şi cum trebuie livrat obiectul vînzării, precum şi orice altă condiţie asupra căreia s-a căzut de acord. Dacă este vorba de efectuarea unui serviciu, cei doi creştini vor formula poate în scris ce anume trebuie făcut, cînd trebuie terminat lucrul respectiv, preţul stabilit şi alţi factori. Fiecare dintre cele două părţi va primi cîte un exemplar al documentului cu dată şi semnătură. Un astfel de document scris este îndeosebi important cînd este vorba de o asociere pentru afaceri. El le va ajuta pe cele două părţi să înţeleagă în mod clar relaţiile lor şi să trăiască în armonie cu următorul sfat al lui Isus: „Cuvîntul vostru Da să însemne Da, iar Nu al vostru Nu“ (Matei 5:37). Pentru chestiuni mai complicate, va fi poate recomandabil să se apeleze la o persoană competentă pentru întocmirea unui contract scris.
7. (a) Ce alte lucruri mai trebuie luate în considerare la încheierea unui acord în scris? (b) Cu ce spirit trebuie să se angajeze creştinii în probleme de afaceri?
7 Cînd îşi formulează acordurile scrise părţile ar trebui să se gîndească nu numai la obiective, ci şi la eventualele consecinţe, de exemplu la modul de anulare a contractului dacă lucrul acesta devine necesar (Proverbe 21:5). Orice afacere comportă un risc şi nici un document nu poate prevedea toate împrejurările care pot să apară. Dacă împrejurările se schimbă, ar putea fi necesară o modificare sau o renegociere a acordului. Cu timpul ar putea chiar să devină evident pentru un creştin că s-a angajat prea uşor într-o afacere şi că trebuie să iasă din ea într-un mod onorabil. Totuşi, aceasta nu ar trebui să fie un mijloc de a fugi de răspunderea faţă de datoriile generate de cheltuielile sale excesive sau de proasta lui administrare. El va trebui să discute despre această chestiune pentru a vedea dacă acordul poate fi anulat şi la ce reglementare financiară se poate recurge, dacă aceasta este necesară. Totuşi, se înţelege de la sine că un creştin conştiincios va face tot ce îi stă în putinţă în mod rezonabil pentru a-şi onora obligaţiile contractuale, chiar dacă pentru aceasta el trebuie să-şi schimbe pentru un timp modul de viaţă (2 Tesaloniceni 3:12). Dacă doreşte să umble în mod ireproşabil şi să practice dreptatea, un creştin se va strădui să-şi îndeplinească obligaţiile care decurg din înţelegerea făcută, chiar dacă lucrul acesta nu este avantajos pentru el, şi aceasta cu scopul de a-şi păstra aprobarea lui Iehova. „El a jurat cu privire la ceea ce este rău [pentru el însuşi] şi totuşi nu schimbă [nimic]“ (Psalm 15:1–4). În acest gen de afaceri, slujitorii lui Iehova trebuie să vegheze ca ‘toate lucrurile lor să fie făcute cu iubire’. — 1 Corinteni 16:14.
8. De ce este bine să se calculeze costul înainte de a se intra în afaceri?
8 Astfel, înainte ca cineva să se angajeze într-o afacere, este bine să calculeze costul (Luca 14:28–30). Cineva ar putea să se aventureze plin de optimism în marea comerţului dar să naufragieze pe stîncile ei ascunse. De exemplu, unii au crezut că ar putea şi ei realiza aceleaşi beneficii ca patronii lor dacă s-ar angaja ei înşişi în afaceri similare pe cont propriu. Dar nu şi-au dat seama că nu este de loc uşor să conduci gestiunea unei întreprinderi în această lume aflată într-o nemiloasă concurenţă. Anual, în întreaga lume, zeci de mii de întreprinderi dau faliment. Realitatea este că, după ce au trecut prin decepţii amare în urma angajării în diverse afaceri comerciale, mulţi creştini şi-au găsit uşurare într-un serviciu cu un salariu fix.
Respectaţi-vă partenerii de afaceri
9. Care sînt unele modalităţi în care creştinii îşi pot acorda respect reciproc la muncă?
9 „Să aveţi iniţiativa în a vă arăta onoare unii altora“ zice Romani 12:10. Lucrătorii creştini care fac lucrul acesta nu vor căuta să profite de faptul că patronul este şi el un Martor nici nu-şi vor însuşi atitudinea lumească spunîndu-şi că dacă patronul îşi poate permite lucrul acesta, el trebuie să tolereze lipsurile angajaţilor săi. Dimpotrivă, ei îi vor acorda respectul cuvenit patronului prin comportament şi muncă sîrguincioasă (1 Timotei 6:2). La rîndul lor, patronii creştini îi vor respecta pe angajaţii lor Martori prin felul în care îi tratează şi le vorbesc. Patronul nu ar trebui să se simtă niciodată superior unui frate de credinţă, angajat al său, ci trebuie să-şi aducă aminte că amîndoi sînt sclavi ai lui Iehova, egali în ochii Săi (Efeseni 6:9). De asemenea, atît patronul cît şi lucrătorul, ar trebui să-şi amintească mereu sfatul pe care îl găsim la Galateni 6:10: „Să facem ceea ce este bine cu privire la toţi, dar în special cu privire la cei care ne sînt înrudiţi în credinţă.“
10. Cum este favorizat respectul reciproc prin intermediul smereniei?
10 Cînd abundă umilinţa, nu este de loc greu să dai dovadă de respect. De exemplu, unui bătrîn smerit dintr-o congregaţie creştină nu îi va fi greu ca în cadrul muncii laice să fie supus directivelor unui alt creştin care nu are aceleaşi privilegii în cadrul congregaţiei. La rîndul său, patronului smerit nu îi va fi greu să facă acelaşi lucru ascultînd de angajatul său, bătrîn în congregaţie, în ceea ce priveşte activităţile acesteia. De fapt, din moment ce „toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“, smerenia îi va împiedica, atît pe unul cît şi pe celălalt, să devină exagerat de critici sau să pretindă perfecţiune unul de la altul. — Romani 3:23; 12:3.
11. Cum se pot dovedi raţionali creştinii în afaceri?
11 Biblia mai porunceşte spunînd: „Caracterul vostru raţional să fie cunoscut de toţi“ (Filipeni 4:5). Nu ar fi de loc raţional ca în afaceri, un creştin să aştepte favoruri speciale sau un lucru de cea mai bună calitate la un preţ cît mai scăzut numai pentru simplul motiv că este vorba despre un frate de credinţă. Un creştin nu ar trebui să aibă pretenţii la zile libere mai multe sau la alte privilegii, cum ar fi folosirea maşinii sau a vreunui vehicul, numai pentru faptul că patronul îi este un tovarăş de credinţă. Probabil că îi vor fi acordate favoruri, sau vreun lucru de calitate la un preţ redus, precum şi zile libere, dar nicidecum nu ar trebui să le pretindă. Pretenţiile neraţionale pot cauza antipatii între creştini şi daune relaţiilor dintre ei. — Proverbe 18:19.
12. La ce trebuie să fim atenţi atunci cînd depunem mărturie la locul de muncă?
12 Creştinii doresc să facă cunoscută vestea bună a Regatului lui Dumnezeu oamenilor necredincioşi, dar la locul de muncă ei trebuie să fie atenţi să nu facă lucrul acesta decît numai în momentele corespunzătoare (Ecleziast 3:1, 7). Ei nu vor face lucrul acesta în timpul programului decît numai cu permisiunea patronului. În caz contrar, acesta s-ar putea supăra fapt care ar putea aduce dezonoare numelui lui Iehova şi poporului său (1 Timotei 6:1). Timpul potrivit pentru mărturie ar putea fi de exemplu pauza de masă sau alte pauze. Tot la fel dacă mai mulţi Martori lucrează împreună, ei nu vor căuta să discute problemele teocratice în timpul orelor programului de lucru.
Să ne analizăm mobilurile
13. Cum şi-au privit Pavel şi gazdele sale din Corint propria lor ocupaţie laică?
13 Pe vremea cînd era în Corint, apostolul Pavel s-a asociat cu Acuila şi Priscila care l-au găzduit (Fapte 18:1–3). Ei lucrau pentru a-şi procura cele necesare vieţii, dar lucrul acesta era subordonat obiectivului lor principal: promovarea închinării la Iehova. Evident ei nu puteau fi acuzaţi că ‘ar fi crezut că devoţiunea sfîntă este un mijloc de cîştig [material]’ (1 Timotei 6:5). Toţi trei au fost binecuvîntaţi din plin de către Iehova şi sînt menţionaţi în mod aprobativ în Biblie. — Romani 16:3–5.
14. (a) De ce este bine să se examineze mobilurile înainte de a intra în vreo afacere? (b) În ce fel şi-au rezolvat problemele trei Martori?
14 Examinîndu-şi cu atenţie mobilurile înainte de a începe o activitate comercială, un creştin poate evita multe probleme. De exemplu, un creştin ar putea dori să obţină mai mult timp liber pentru a promova interesele Regatului în timp ce un comerciant ar putea dori să-şi îmbunătăţească propriul nivel de trai. Unul ar putea avea dorinţa să-şi reinvestească profiturile pentru a-şi extinde afacerile, în timp ce altul este dispus să plătească taxe mari nemaifăcînd nici o investiţie, pentru a evita alte complicaţii. Într-o ţară, trei Martori ai lui Iehova, care erau şi rude între ei, s-au asociat într-o afacere. Însă mai tîrziu, au început să aibă puncte de vedere diferite cu privire la sarcinile ce le reveneau. Soluţia a constat în hotărîrea comună de a se despărţi şi de a-şi împărţi clienţii între ei. În felul acesta şi-au salvat atît relaţiile spirituale cît şi cele de rudenie. Ei au dat ascultare sfatului biblic de a urmări „lucrurile care favorizează pacea şi pe acelea care sînt spre edificare reciprocă“. — Romani 14:19.
15. De ce trebuie să ne analizăm în mod special motivele în problemele privitoare la bani?
15 O deosebită atenţie trebuie acordată analizării propriilor motive în problemele financiare. „Un om al faptelor fidele“, ne asigură Biblia, „va primi numeroase binecuvîntări, dar cel care se grăbeşte să cîştige bogăţii nu va rămîne inocent“ (Proverbe 28:20). Creştinul care „se grăbeşte să cîştige bogăţii“ riscă să piardă din vedere un lucru mult mai important: fraternitatea creştină. Lucrul acesta ar putea crea discordie în cadrul congregaţiei deoarece unii ar putea rămîne contrariaţi văzînd că persoana respectivă pune interesele materiale mai presus de cele ale Regatului. De fapt Biblia ne avertizează: „Cei care sînt hotărîţi să fie bogaţi cad în ispită, într-un laţ şi în multe dorinţe absurde şi dăunătoare, care îi cufundă pe oameni în distrugere şi ruină. Căci iubirea de bani este rădăcina oricărui fel de lucruri dăunătoare şi alergînd după această iubire unii s-au abătut de la credinţă şi s-au străpuns singuri, peste tot cu multe dureri.“ — 1 Timotei 6:9, 10.
16. Cum trebuie să ne comportăm întotdeauna în afaceri?
16 „Iubirea de bani“ îl poate rătăci pe un creştin de la credinţă, tentîndu-l, de exemplu, să adopte metode mai puţin etice sau chiar necinstite. Cînd alţi creştini au de-a face cu astfel de persoane, pot să apară dezacorduri. Prin asemenea practici creştinul îşi pune în pericol relaţia cu Iehova. Pentru a rămîne în bune relaţii de afaceri cu cineva, nu trebuie pierdut din vedere faptul că înşelătoria în afaceri „este ceva detestabil pentru Iehova“ (Proverbe 11:1; 20:23). Creştinul va dori în schimb să poată spune aşa cum a spus apostolul Pavel: „Sîntem convinşi că avem o conştiinţă onestă, dorind să ne comportăm cinstit în toate lucrurile.“ — Evrei 13:18.
Rezolvarea problemelor în afaceri
17. Cum pot fi rezolvate problemele minore care apar în afaceri?
17 În orice relaţii de afaceri între fraţi pot apărea probleme. Unele probleme minore pot fi rezolvate simplu, aplicînd principiul din 1 Petru 4:8 care spune: „Mai presus de toate să aveţi o iubire profundă unii pentru alţii, deoarece iubirea acoperă o mulţime de păcate.“ Dacă problemele nu pot fi rezolvate în felul acesta, nu trebuie lăsate să se agraveze. Lucrul acesta ar putea duce la pierderea respectului reciproc şi la ruperea relaţiilor. Adesea soluţia constă într-un schimb de idei, sincer şi deschis, înainte ca situaţia să se înrăutăţească. Cuvîntul lui Dumnezeu ne sfătuieşte să aplanăm imediat neînţelegerile. — Matei 5:23–25; Efeseni 4:26, 27.
18. Ce trebuie să facă un creştin atunci cînd consideră că a fost grav păgubit de către un alt creştin?
18 Însă dacă un creştin consideră că a fost grav păgubit în afaceri de către un frate de credinţă, vor trebui întreprinşi exact paşii indicaţi la Matei 18:15–17. Primul pas sau al doilea ar trebui să rezolve problema. În caz contrar, al treilea pas pretinde o examinare a problemei de către bătrîni. În cazul acesta, bătrînii nu-i vor îndemna nicidecum pe fraţii în cauză să recurgă la organele judecătoreşti oficiale. Dacă un creştin îl cheamă în instanţă pe fratele său, ar însemna, după cum a zis Pavel, ‘o fatală înfrîngere pentru voi’. El a mai spus: „De ce nu vă lăsaţi mai degrabă nedreptăţiţi? De ce nu vă lăsaţi mai degrabă înşelaţi?“ (1 Corinteni 6:1–8). Este mai bine să suferim o pierdere financiară decît să aducem ocară asupra numelui lui Dumnezeu şi asupra congregaţiei pierzînd totodată unitatea frăţească în urma faptului că am intentat un proces fratelui nostru. Natural că în cazul în care s-a comis vreun act necinstit, congregaţia s-ar putea să fie nevoită să ia măsuri chiar dacă nu s-a recurs la vreo instanţă judecătorească.
19. La care excelente exemple biblice se pot bătrînii referi cînd sînt nevoiţi să dea sfaturi relativ la afaceri?
19 Cînd bătrînii sînt nevoiţi să dea sfaturi creştinilor care au probleme în relaţiile de afaceri, le pot atrage atenţia acestora asupra altruismului de care a dat dovadă Avraam atunci cînd bunele sale relaţii cu Lot erau ameninţate. Decît să rişte să le deterioreze pe acestea, Avraam, deşi mai bătrîn, i-a oferit lui Lot întîietatea de a-şi alege teritoriul (Geneza 13:5–11). Bătrînii s-ar mai putea încă referi şi la cazul lui Zacheu. Acesta a fost imediat gata să dea săracilor jumătate din averile sale iar din cealaltă jumătate să-i despăgubească împătrit pe cei de la care a luat ceva prin acuzaţii false. — Luca 19:1–10; vezi şi 1 Corinteni 10:24.
20, 21. Ce trebuie să avem mereu în vedere referitor la activităţile laice?
20 Este îmbucurător să vezi cum îşi rezolvă creştinii problemele survenite în afaceri urmînd atenţi sfaturile Bibliei. În felul acesta unitatea lor nu se pierde chiar dacă afacerile au dat faliment. Asemenea rezultate îmbucurătoare pot fi obţinute dacă se are mereu în vedere că pentru un creştin activitatea laică ocupă un loc secundar faţă de interesele Regatului şi ale unităţii frăţeşti. Este corect de asemenea cînd cineva îşi aranjează în aşa fel problemele de afaceri încît să poată dedica şi mai mult timp lucrurilor mai importante legate de activitatea în serviciul Regatului. — Matei 6:33; compară Filipeni 1:9, 10.
21 Aşadar, lucrul cu adevărat important în viaţă este relaţia noastră cu Iehova şi cu fraţii noştri creştini (Matei 22:36–39). Niciodată nu am dori ca aceasta să fie distrusă de influenţele lumii sau de problemele de afaceri, fiindcă absolut nimic nu poate fi comparat cu relaţia noastră cu Iehova şi nimic nu poate egala frumuseţea fraternităţii noastre unită!
Recapitulare
◻ Cum pot fi relaţiile comerciale îmbunătăţite prin ascultarea de Cuvîntul lui Dumnezeu?
◻ De ce este înţelept să se redacteze un acord în termeni precişi în cazul unor afaceri importante?
◻ Cum pot da dovadă creştinii de un respect reciproc atunci cînd lucrează împreună?
◻ De ce trebuie să ne examinăm mobilurile atunci cînd ne angajăm în vreo afacere?
◻ Ce atitudine trebuie să manifestăm atunci cînd trebuie să rezolvăm anumite probleme intervenite în afaceri?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]
Avraam a întărit cumpărarea unui teren printr-un acord în termeni precişi cu Efron
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Cîştigarea mijloacelor de existenţă avea o importanţă secundară pentru Pavel, Acuila şi Priscila