Unele persoane susţin acest punct de vedere. Deoarece omul încă tot mai există, ei deduc că orice civilizaţie anterioară trebuiea să-şi fi rezolvat problemele ei mai însemnate. Dar oare aşa stau lucrurile? Henry Kissinger, ministrul de externă al Statelor unite şi fost profesor al universităţii Harvard a declarat:

„Ca istoric trebuie să–mi fie cunoscut faptul că orice civilizaţie care a existat vreodată, în cele din urmă s-a prăbuşit. Istoria furnizează un raport despre străduinţe inteligente, eforturi zadarnice şi dorinţe care, ce-i drept s-au împlinit, dar nu aşa cum s-ar fi aşteptat. De aceea ca istoric, trebuie să trăiesc în cunoştinţa faptului că tragedia este inevitabilă.“

Dar de fapt, oare nu este vorba aici doar de o ipoteză dorită? Este raţional să credem că bărbaţii de stat de astăzi ar putea rezolva problemele mondiale care sînt mult mai complicate decît cele care nu au putut fi rezolvate de politicienii proeminenţi anteriori? Cum judecă perspectivele cetăţeanul de rînd de astăzi? In revista Vision se putea citi:

„Omul de pe stradă crede astăzi că stăpînitorii sînt incapabili să ofere soluţii eficiente pentru problemele cu care este el confruntat direct: inflaţia, şomajul, criza de energie, actele de violenţă ş.a.m.d.“ (Ianuarie 1975, pag. 21.)

Judeci şi tu la fel situaţia? In cine îţi pui încrederea? Avînd în vedere argumentele, oare nu eşti de acord cu faptul că Biblia dă un sfat bun cînd spune: „Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului muritor“? Ps. 146:3. Desigur, noi trebuie să fim în clar cu faptul că avem nevoie de o conducere superioară celei pe care ar putea o oferi oamenii. Dar unde se află o astfel de conducere?