„Continuaţi să lucraţi la salvarea voastră“

„Continuaţi să lucraţi la salvarea voastră, cu teamă şi tremurînd“. — Filipeni 2:12.

 1. a) Cine sau ce îl laudă pe Iehova, fără cuvinte? Cum este posibil acest lucru? b) Cine mai sînt învitaţi să facă astfel?

LUCRĂRILE lui Iehova îl laudă pe Creator: „Laudaţi-l, soare şi lună. Lăudaţi-l, voi, toate, stele de lumină.“ Deşi nu au capacitatea de a vorbi, ele îl laudă, totuşi. La fel fac munţii şi dealurile, plantele şi animalele, păsările şi tîrîtoarele (Psalmi 148:3, 9, 10; 19:1–4). Cum se poate exprima această laudă dacă lipsesc cuvintele? Ea este posibilă deoarece lucrarea oglindeşte personalitatea lucrătorului. Această afirmaţie să referă îndeosebi la lucrările lui Iehova: „Însuşirile sale invizibile, ba chiar şi puterea şi divinitatea sa eternă, se văd cu claritate de la crearea lumii, căci ele pot fi percepute datorită lucrurilor făcute“ (Romani 1:20). Dacă lucrurile create, care nu au darul vorbirii, trebuie să-l laude, cu atît mai mult trebuie s-o facă aceia care au acest dar! De aceea, în mod corespunzător, Psalmi 146–150 încep şi se termină cu strigătul mobilizator: „Lăudaţi-l pe Iah!“

 2. Ce lucrări trebuie să oglindească personalitatea noastră creştină?

² Aşa cum lucrările lui Iehova oglindesc personalitatea sa, tot aşa lucrările noastre oglindesc personalitatea noastră. Dezvăluie ele că sîntem căutători de bogăţii sau că sîntem lăudători ai lui Iehova? Lucrarea cea mai importantă pe care creştinii trebuie s-o facă acum este să împlinească profeţia lui Isus: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor şi atunci va veni sfîrşitul“. Cuvintele cu care el s-a despărţit de discipolii săi au fost: „De aceea, mergeţi şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor şi botezaţi-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfînt, învaţîndu-i să respecte toate lucrurile pe care vi le-am poruncit“ (Matei 24:14; 28:19, 20). Deoarece noi depunem mărturie integrală din casă în casă, lucrare noastră de predicare trebuie să fie de călitate superioară. Dacă facem astfel, putem dobîndi o poziţie excelentă înaintea Regilor Iehova şi Cristos Isus. „Aţi văzut [vre]un om iscusit în lucrarea lui? Înaintea regilor se va aşeza el.“ — Faptele 20:20, 21; Proverbe 22:29.

 3. Cum sîntem instruiţi pentru această lucrare şi de ce trebuie să devenim iscusiţi în efectuarea ei?

³ Biblia a fost dată pentru instruirea şi educaţia necesară, „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie întru totul calificat, perfect echipat pentru orice lucrare bună“. Deci, prin studiul personal şi în grup, prin frecventarea cu regularitate a întrunirilor adunării şi prin participarea la programele de instruire, „fă tot posibilul ca să te înfăţişezi aprobat în faţa lui Dumnezeu, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, şi care mînuieşte corect cuvîntul adevărului“ (2 Timotei 3:17; 2:15). Satan, dumnezeul acestei lumi nelegiuite a urzit o ţesătură gigantică de minciuni religioase pe care o întinde ca un văl peste naţiuni, astfel încît necredincioşii au devenit orbi la strălucitoarea vestea bună a regatului lui Cristos. Dar Cuvîntul lui Iehova este ca o sabie cu două tăişuri, iar Martorii lui Iehova trebuie să fie foarte iscusiţi la mînuirea lui, pentru a tăia în fîşii vălul ca-i orbeşte pe oameni şi a face ca lumina să strălucească în minţile sincere şi în inimile bărbaţilor, femeilor şi copiilor care sînt asemănători oilor. — 2 Corinteni 4:3, 4.

JERTFELE DE LAUDĂ CARE SÎNT ACCEPTATE

 4. Cu ce este asemănată laudă noastră? Ce lipsă este aratată în Maleahi 1:6–8?

⁴ Cuvintele noastre de laudă la adresă lui Iehova sînt asemănate cu jertfele cerute de legea mozaica. „Să-i aducem fără încetare lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său“. Cuvintele spuse mai sînt asemănate cu „taurii tineri ai buzelor noastre“ (Evrei 13:15; Osea 14:2). Trebuia ca jertfele aduse sub lege să fie fără cusur, iar preoţii care ignorau această cerinţă erau mustraţi de Iehova, după cum se arată în Maleahi 1:6–8:

„‘Fiul îşi onorează tatăl iar sclavul, pe marele său stăpîn. Deci, dacă sînt tată, unde este onoarea ce mi se cuvine? Şi dacă sînt mare stăpîn, unde este teama de mine?’ Iehova al oştirilor v-a spus, o, preoţi care îmi dispreţuiţi numele. ‘Iar voi aţi spus: „În ce fel ţi-am dispreţuit numele?“’ ‘Prin faptul că aţi prezentat pe altarul meu pîine pîngărită.’ ‘Iar voi aţi spus: „În ce fel te-am pîngărit?“’ ‘Prin faptul să aţi zis: „Masa lui Iehova este un lucru vrednic de dispreţ“. Şi cînd prezentaţi ca jertfă un animal orb: „Nu-i nimic rău în aceasta.“ Şi cînd prezentaţi un animal şchiop sau bolnav: „Nu-i nimic rău în această.“’ Apropie-l, roga-te, de guvernatorul tău. Va fi el mulţumit de tine, sau te va primi cu amabilitate?’“

 5. Ce putem face ca să aducem jertfe de laudă fără cusur?

⁵ Sînt jertfele noastre actuale, adică „taurii tineri ai buzelor noastre“ şi „rodul buzelor“ noastre, se atît de sănătoase pe cît ne stă în putere s-o facem? Oare am făcut noi — prin studiu, prin instruire şi exercare a capăcităţilor noastre — tot ca ne stă în putinţă ca jertfele noastre de laudă sa fie cît mai bune? Cercetăm noi profunzimea cuvintelor adevărului şi reflectăm asupra lor, pentru a le prezenta într-un mod plăcut semenilor noştri cînd îi vizităm? „Convocatorul, pe lîngă faptul că a devenit înţelept, i-a mai învăţat încontinuu pe oameni cunoştinţa, a chibzuit şi a făcut o cercetare amănunţită pentru a putea pune în ordine multe proverbe. Convocatorul s-a străduit să găzească cuvinte plăcute şi felul de a scrie exact cuvintele adevărului.“ — Ecleziast 12:9, 10.

 6. Cum le putem uşura oamenilor efortul de a accepta mesajul Regatului?

⁶ Oamenilor le vine greu să recunoască faptul că au acţionat greşit şi că trebuie să-şi schimbe modul de gîndire, cu atît mai mult cu cît este vorba de concepţiile lor religioase, bazate mai mult pe sentimente. Încercăm noi, oare, să le uşurăm acest efort? Ne punem în situaţia lor, aşa cum a făcut apostolul Pavel? Iată ce a spus el: „Astfel pentru iudei am devenit ca un iudeu, ca să-i pot cîştiga pe iudei; pentru cei care sînt sub lege, am devenit ca şi unul care este sub lege, deşi eu însumi nu sînt sub lege, ca să-i pot cîştiga pe cei care sînt sub lege. Pentru cei fără lege, am devenit ca unul care este fără lege, deşi nu sînt fără lege faţă de Dumnezeu, ci sub lege faţă de Cristos, ca să-i pot cîştiga pe cei fără lege. Pentru cei slabi am devenit slab, ca să-i pot cîştiga pe cei slabi. Am devenit de toate pentru oameni de toate felurile, pentru a salva cu orice preţ pe unii din ei. Dar fac toate lucrurile de dragul veştii bune, ca să pot am parte de ea, împreună cu alţii.“ — 1 Corinteni 9:20–23.

 7. Cum putem face ca predicărea noastră să suna mai convingător?

⁷ Manifestăm noi oară înţelegere şi amabilitate şi sînt cuvintele noastre asemenea unui balsam? „Acela care este înţelept în inimă va fi numit priceput iar acela care este dulce ca buzele sporaşte puterea de convingere. Cuvintele plăcute sînt ca fagurul de miere; dulci pentru suflet şi tămăduitoare pentru oase.“ Studiem noi în aşa fel încît să dăm dovadă de discernămînt sau de perspicacitatea cînd depunem mărturie despre regatul lui Dumnezeu, sporindu-ne, astfel, puterea noastră de convingere? „Inima celui înţelept face ca gura lui să dovedească perspicacitate şi adaugă spuselor sale putere de convingere“ (Proverbe 16:21, 24, 23). Să reînbunătăţeşte calitatea mîncării care, altminteri, ar fi fără nici un gust, iar Pavel foloseşte această ilustrare pentru a arăta că mîncărea spirituală pe care o oferim altora trebuie să aibă întotdeauna un gust plăcut: „Cuvîntul vostru să fie întotdeauna [exprimat] cu delicateţe, dres cu sare, astfel încît să ştiţi cum trebuie să daţi răspuns fiecăruia“. — Coloseni 4:6.

ÎMPODOBIŢI-VĂ ÎNVĂŢĂTURA CU LUCRĂRI EXCELENTE

 8. Ce anume este important dacă nu vrem să fim condamnaţi ca ipocriţi?

⁸ Pe lîngă lucrările noastre legate de predicarea veştii bune, lucrările noastre care dovedesc că noi trăim practic ceea ce predicăm sînt de o importanţă vitală, pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie. Apostolul Pavel era pe deplin conştient de acest lucru. El i-a demascat pe unii învăţători iudei din timpul său, care se facuseră vinovaţi de această ipocrizie: „Dar tu, care înveţi pe altul, pe tine nu te înveţi? Tu, care predici: ‘Să nu furi!’, furi? Tu, care spui: ‘Să nu comiţi adulter’, comiţi adulter? Tu care îţi manifeşti scîrba faţă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te mîndreşti cu Legea, nu îl dezonorezi oare pe Dumnezeu prin faptul că încalci Legea?“ (Romani 2:21–23). Pavel era perfect conştient de pericolul acesta în cazul său şi a spus: „Îmi tratez trupul cu duritate şi îl conduc ca pe un sclav, că, după ce am predicat altora, să nu fiu cumva cu însumi dezaprobat.“ — 1 Corinteni 9:27.

 9. Cu ce argumente vine în conflict afirmaţii religioasă greşită că „odată salvat, salvat pentru totdeaună“?

⁹ Aceasta arată că Pavel n-a aderat la concepţia pe care multe persoane religioase o susţin astăzi, şi anume: „Odată salvat, salvat pentru totdeauna“. După ce l-am acceptat pe Isus ca salvatorul şi răscumpărătorul nostru şi ne-am dedicat viaţa lui Iehova Dumnezeu, abia atunci am pornit pe calea care duce la salvare şi încă n-am obţinut-o nici într-un caz! De aceea Pavel ne sfătuieşte că continuăm a lucra „la salvarea noastră, cu teamă şi tremurînd“ (Filipeni 2:12). De ce mai trebuie să continuăm a lucra cu teamă şi tremurînd, dacă odată salvaţi am fi salvaţi pentru totdeauna? Pentru că există posibilitatea să cădem de la credinţă, iar pentru unii dintre cei care au căzut este cu neputinţă să se trezească din nou la căinţă, „deoarece ei îl pironesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu“. Or, Isus însuşi a spus că este posibil ca cineva „să-ţi ia coroana“. De asemenea, el a spus următoarele cu privire la „încheierea sistemului de lucruri“: „Cine va răbda pînă la sfîrşit, acela va fi salvat“ (Evrei 6:4–6; Apocalips 3:11; Matei 24:3, 13). Ceea ce contează este poziţia la care o avem la Dumnezeu în momentul de faţă, nu ceea ce am fost — fie în bine, fie în rău — cîndva (Ezechiel 33:12–16). De aceea trebuie să continuăm lucrărea de predicare a Regatului, să continuăm practicarea unei conduite corecte şi să le facem pe amîndouă cu o teamă sănătoasă de a nu da greş.

10. Ce podoabă trebuie să însoţească învăţătura pe care o dăm altora? Care vor fi rezultatele?

¹⁰ Creştinii sînt îndemnaţi să fie moderaţi în obiceiuri, sănătoşi la minte, respectuoşi în comportare, să nu fie calomniatori, să nu facă abuz de băutură, să fie plini de iubire în relaţiile de familie, virtuoşi, cuviincioşi în vorbire şi lucrători buni. Dar de ce toate acestea? „Astfel încît Cuvîntul lui Dumnezeu să nu fie ocărît“, iar creştinii, printr-o astfel de conduită, „să împodobească învăţătura Salvatorului nostru, Dumnezeu, în toate lucrurile“. Adăugînd această podoabă de conduită excelentă la predicarea lor, Martorii lui Iehova devin „un exemplu de lucrări excelente“ (Tit 2:1–10). „Porunceşte acelora care sînt bogaţi în prezentul sistem de lucruri, să nu fie mîndri şi să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne furnizează din belşug toate lucrurile, spre bucuria noastră; să lucreze la ceea ce este bun, să fie bogaţi în lucrări excelente, sa fie generoşi, dispuşi să împartă, adunîndu-şi [astfel] drept comoară sigură un fundament excelent pentru viitor, ca să apuce cu hotărîre adevărata viaţă.“ Aceste instrucţiuni au fost date de Pavel în 1 Timotei 6:17–19.

11. Cărei necesităţi vitale îi serveşte viaţa actuală, în ciuda zilelor foarte puţine şi pline de necazuri pe care ni le oferă?

¹¹ Viaţa actuală — aşa cum o trăieşte lumea — nu poate fi numită pe drept viaţă. „Dar cea care urmăreşte satisfacţia senzuală este moartă, cu toate că ea trăieşte“ (1 Timotei 5:6). Această viaţă serveşte, totuşi, unei necesităţi principale şi unice, adică „să fii bogat în lucrări excelente“, să-ţi „aduni“ un fundament corect pentru viitor, avînd drept scop să apuci „cu hotărîre adevărata viaţă“, în domeniul de guvernare a regatului lui Iehova, sub conducerea lui Cristos. Poţi să ai toate lucrurile pe care ţi le oferă viaţă aceasta, dar dacă nu ai lucrări eccelente, viaţă îţi pare inutilă şi fără valoare. Zilele acestei vieţi sînt foarte puţine şi pline de necazuri şi dureri, supărări şi suferinţe, mîhniri şi dezamăgiri, răutate şi moarte. Zilele acestei vieţi sînt foarte puţine şi totuşi suficiente — dacă ne grăbim — pentru a putea să ne îmbogăţim cu lucrări excelente. Realizarea acestor lucrări ne aduce bucurii şi satisfacţii, pace şi mulţumire, sentimentul unui scop al vieţii, sănătate spirituală şi viaţă eternă.

O LUCRARE RECONFORTANTĂ CARE DUCE LA SALVARE

12. Ce anume este extenuant pentru mărtorii loiali ai lui Iehova, dar ce anume îi reconfortează?

¹² Oricît de ciudată ar părea această afirmaţie, în aceste timpuri ce se disting prin indiferenţă şi opoziţie, totuşi putem spune că reţinerea de-a anunţa Regatul ar însemna pentru martorii conştiincioşi ai lui Iehova secătuirea puterii lor. Pentru ei a vorbi înseamnă uşurare şi reconfortare. Hotărîrea lui Ieremia de a nu mai predica mesajul a fost ca un foc în oasele lui, ceea ce l-a făcut să strige în final: „Sînt extenuat de faptul că l-am ţinut închis — nu-l mai pot suporta“ (Ieremia 20:9, An American Translation). Elihu a simţit nevoie unei descărcări prin exprimarea adevărurilor reţinute de mult timp: „Am multe lucruri de spus şi mintea mă îndeamnă să vorbesc. Mintea mea este ca vinul imbuteliat, gata să ţîşnească, aşa ca [din] burdufurile noi. Trebuie să mă descarc vorbind“ (Iov 32:18–20, Moffat). După ce a efectuat această lucrare, Elihu s-a simţit reconfortat. Dumnezeu s-a simţit reconfortat după ce şi-a încheiat lucrarea de creaţie. Efectuarea lucrării lui Iehova a fost ca o mîncare reconfortantă pentru Isus, iar actuala lucrare de predicare este o lucrare reconfortantă pentru Martorii lui Iehova. Ei se înalţă „cu aripi [ca] de vultur“. — Isaia 40:31.

13. Ce trebuie să facem acum? Cui şi în ce mod îi este de folos lucrul acesta?

¹³ Acum este timpul să studiem Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, să nu ne mai lăsăm modelaţi după acest sistem vechi şi nelegiuit, să ne transformăm prin înnoirea minţii noastre: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile care sînt în lume“. „Lumea trece şi dorinţele ei de asemenea, dar acela ce face voia lui Dumnezeu rămîne pentru totdeauna“ (1 Ioan 2:15, 17; Romani 12:2). Echipează-te ca să-i poţi mîngîia pe cei îndureraţi cu vestea bună a regatului lui Dumnezeu. Îspodobeşte-ţi învăţătura pe care o dai altora cu producerea în viaţa ta personală a roadelor spiritului: — „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blîndeţea, stăpînirea de sine“ (Galateni 5:22, 23). Ajută-i pe cei blînzi să-şi schimbe modul de gîndire, să devină bogaţi în lucrări excelente şi să rămînă veşnic pe un pămînt paradiziac (Psalm 37:11, 29). Ajută-i, de asemenea, să lucreze la salvarea lor, în timp ce tu însuţi continui să lucrezi la propria ta salvare.

14. a) Ce sfaturi se dau pentru a obţine salvarea? De ce sînt ele atît de oportune? b) Aplicîndu-le la propria persoană, ce sîntem capabili să fim şi să facem?

¹⁴ Aceste zile sînt critice şi timpul este scurtat. De aceea îndemnul lui Dumnezeu este: „Predică cuvîntul, fă-o cu însistenţă, în timp favorabil şi în timp neliniştit“. „Fiţi statornici, neclintiţi, întotdeauna ocupaţi din plin în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră în legătură cu Domnul nu este zadarnică.“ „Faceţi-vă lucrul fără zăbavă. Fiţi însufleţiţi de spirit. Serviţi-i lui Iehova ca nişte sclavi“ (2 Timotei 4:2; 1 Corinteni 15:58; Romani 12:11). În toate aceste moduri „continuaţi să lucraţi la salvarea voastră, cu teamă şi tremurînd (. . .) ca să deveniţi ireproşabili şi nevinovaţi, copii ai lui Dumnezeu fără cusur în această generaţie ticăloasă şi perversă, în mijlocul căreia străluciţi ca nişte luminători în lume, ţinîndu-vă strîns de cuvîntul vieţii“. — Filipeni 2:12, 15, 16.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 16]

□ Cum îl laudă pe Iehova lucrările sale?

□ Ce fel de jertfe primeşte Dumnezeu astăzi?

□ Ce putem face pentru a uşura efortul oamenilor de a înţelege mesajul Regatului?

□ Care sînt lucrările excelente cu care trebuie să ne împodobim învăţătura pe care o dăm altora?

□ Care activitate este reconfortantă pentru slujitorii lui Dumnezeu?

□ Ce este cazul să facem acum?

[Text generic pe pagina 13]

Ar trebui să ne întrebăm: cercetăm noi profunzimea cuvintelor adevărului şi reflectăm asupra lor pentru a le prezenta într-un mod plăcut semenilor noştri cînd îi vizităm?

[Text generic pe pagina 14]

Lucrările prin care dovedim practic că trăim în conformitate cu ceea ce predicăm, sînt de o importanţă vitală pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Superbele lucrări ale lui Iehova reflectă personalitatea lui. Lucrările noastre dezvăluie personalitatea noastră.