Capitolul 2

Activitatea spiritului sfînt în domeniul invizibil ceresc

 1. De ce este important pentru noi să ştim cum activează spiritul sfînt în domeniul ceresc invizibil?

Omul se interesează, după cît se pare îndeosebi de modul în care spiritul sfînt al lui Dumnezeu este activ în domeniul material vizibil sau, cu alte cuvinte, în universul cunoscut lui. Dar tocmai ceea ce se întîmplă în domeniul ceresc invizibil, are o influenţă mai mare asupra afacerilor oamenilor. Felul în care spiritul sfînt va fi activ în viitorul apropiat, ba chiar în generaţia noastră, stă în strînsă legătură cu evenimentele care se petrec în domeniul invizibil, fiind de–o mare importanţă pentru oameni. Astfel, ar trebui să avem dorinţa să înţelegem cum acţionează spiritul sfînt pe acest tărîm.

 2. Cum reiese din Psalmul 104:29, 30 că omenirea este dependentă de domeniul ceresc invizibil?

² Cu toate că omul modern nu prea recunoaste lucrul acesta, omenirea este totuşi dependentă de domeniul ceresc invizibil. Ce s–ar întîmpla cu noi dacă Dumnezeu, Creatorul, s–ar întoarce de la noi, aşa încît să fie oarecum „mort“ faţă de noi? Psalmistul a avut dreptate, cînd a zis către Dumnezeu: „Dacă îţi ascunzi faţa, ele intră în consternare. Dacă îţi retragi spiritul ele mor şi se întorc la ţărîna lor. Dacă îţi trimiţi spiritul ele sînt create; şi înoieşti astfel faţa pămîntului“ (Psalm 104:29, 30). De aceea, cel mai important obiect de studiu pentru oameni, nu este omul în sine, ci Dumnezeu, Creatorul. Lucrurile pe care ni le descoperă Dumnezeu despre domeniul ceresc invizibil, merită tot interesul nostru.

 3. Pentru ce ar fi mărginită şi neraţional de a accepta că Dumnezeu este în cer singur şi fără societate?

³ Un lucru n–ar trebui să–l uităm niciodată: „Dumnezeu este un SPIRIT“, sau „Dumnezeu este spirit“ (Ioan 4:24, LN, Luther). Prin urmare, el locuieşte într–un domeniu spiritual. Este el acolo absolut singur, fără societate? Nu. Ar fi îngust şi neraţional de a accepta că Dumnezeu ar fi capabil să creeze numai lucruri materiale, vizibile pentru noi şi că el n–ar fi creat nimic în domeniul ceresc invizibil. Natural, asemenea creaţii destinate unui tărîm superior, ar trebui să fie de natură mai înaltă decît creaţiunea pămîntească, creaţiune de care aparţinem şi noi oamenii.

 4. Pentru ce nu este dependent de lumina soarelui domeniul ceresc invizibil?

⁴ Dacă ne gîndim la toate lucrurile minunate pe care ni le–a dat Dumnezeu aici în sfera materială şi încercăm apoi să ne imaginăm mulţimea lucrurilor măreţe pe care le–a creat el pe tărîm spiritual, sîntem cuprinşi de veneraţie. Acolo, nimic nu este destinat să fie iluminat de soarele sistemului nostru solar. Acolo niciodată nu domneşte noaptea. Creatorul Soarelui purtător de lumină este el însuşi o sursă de lumină, un soare ceresc. Atît literal cît şi în sens figurativ, în privinţa morală, i se potrivesc cuvintele: „Dumnezeu (este) lumină şi în legătură cu el nu există deloc întuneric“ (1 Ioan 1:5). Cu mult timp înainte de exprimarea acestor cuvinte de către scriitorul biblic Ioan, psalmistul a spus despre Creator că el ar fi tot aşa de plăcut ca şi lumina solară a zilei. „El a scris IEHOVA DUMNEZEU este un soare şi un scut favoare şiglorie sînt lucrurile pe care le dă el. Iehova însuşi nu va reţine nici unul din lucrurile bune celor ce umblă în ireproşabilitate“ (Psalm 84:11).

 5. Ce fel de persoane se află în preajma lui Dumnezeu, în domeniul ceresc invizibil şi în ce măsură se deosebesc ele de oameni?

⁵ Nu este numai raţional, ci şi în armonie cu Sfînta Scriptură de a crede că Dumnezeu are în apropierea sa, în domeniul spiritual invizibil, persoane de natură spirituală înzestrate cu raţiune. El poate intra oricînd în legătură cu ele. Acestea îl pot vedea exact aşa cum le vede şi el. Deoarece sînt de o natură superioară, supraomenească, ele nu sînt descompuse sau desfiinţate la vederea lui Dumnezeu. Ele pot sta în legătură nemijlocită cu Dumnezeu şi îi pot servi în prezenţa sa (Luca 1:19). Nu unui înger, ci unui om i–a zis Dumnezeu: „Tu nu poţi vedea faţa mea, căci nici un om nu mă poate vedea şi totuşi să trăiască“. (Exod 33:20). Dumnezeu a spus aceste cuvinte chiar profetului lui, Moise.

 6. Cum au venit în existenţă aceşti îsoţitori spirituali ai lui Dumnezeu, conform cu Apocalips 4:11?

⁶ Dar cum au venit în existenţă aceşti însoţitori spirituali ai lui Dumnezeu? Sau cum a venit în existenţă prima pereche umană? Noi cităm aici, ca răspuns, cuvintele pe care le–au exprimat persoanele văzute de către scriitorul biblic Ioan, într–o viziune, în timp ce se închinau lui Dumnezeu în cer. Cuvintele lor sună: „Tu eşti demn, Iehova, da tu, Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, onoarea şi puterea, fiindcă tu ai creat toate lucrurile şi ele există şi au fost create datorită voinţei tale“ (Apocalips 4:11).

 7, 8. Ce nu are un spirit conform cuvintelor pe care le–a exprimat Isus în ziua învierii şi ce–a făcut el cu corpul în care s–a arătat ucenicilor?

⁷ Prima pereche umană a fost creată de Dumnezeu în aşa fel încît să fie alcătuită din carne şi sînge. Dar mult mai înainte, Dumnezeu a creat pe însoţitorii săi ca spirite şi le–a acordat astfel o natură supraomenească. În legătură cu aceasta, Isus ne-a dat explicaţie după ce a înviat din moarte. El s–a arătat ucenicilor lui într–o cameră zăvorîtă din Ierusalim. Pentru a putea face aceasta, el şi–a luat un trup asemănător celui în care murise. Ucenicii lui credeau însă că vedeau un spirit. De aceea le–a spus el mai apoi următoarele: „Un spirit nu are carne şi oase, cum vedeţi că am eu“ (Luca 24:36–39).

⁸ După ce înviatul Isus a vorbit cu aceşti ucenici uluiţi, el a dispărut. El s–a dematerializat, adică şi–a descompus trupul lui material, inclusiv îmbrăcămintea. El nu şi–a luat acest trup şi îmbrăcămintea cu el în sfera spirituală. Dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi reieşit de aici că persoanele spirituale din cer au totuşi carne şi oase, sau cel puţin glorificatul Isus Christos (1 Corinteni 15:50).

 9. De ce natură au fost însoţitorii cereşti ai lui Dumnezeu încă de la început?

⁹ Avînd în vedere toate aceste realităţi, trebuie să acceptăm că Dumnezeu, Domnul, i–a făcut deci de la bun început pe însoţitorii săi cereşti creaturi spirituale. El nu a transferat vreo creatură alcătuită din carne, sînge şi oase, de pe pămînt în domeniul ceresc invizibil, pentru a avea astfel societate. Apostolul creştin Pavel a descris ce fel de persoane a creat Dumnezeu în cer: „El face pe îngerii lui spirite şi pe servii lui publici flăcări de foc“ (Evrei 1:7). In acest loc, apostolul Pavel l–a citat pe psalmistul David, conform căruia Iehova „face pe îngerii lui spirite, iar pe slujitorii lui flăcări mistuitoare“. (Psalm 104:4). Cuvîntul scris al lui Dumnezeu atestă, conform celor spuse, că Dumnezeu are putere să creeze atît creaturi spirituale cît şi creaturi umane.

10. Cum reiese din Geneza 1:26 că înaintea creaturilor umane au fost create persoane spirituale?

¹⁰ Creaturile spirituale au fost create înaintea omului. Aceasta reiese din cuvintele lui Dumnezeu relatate în cel dintîi capitol al Bibliei. Acolo citim: „Dumnezeu a zis mai departe: ‘Să facem oameni după chipul nostru, după asemănarea noastră; şi ei să–şi ţină în supunere peştii mării, creaturile zburătoare ale cerului, animalele domestice, tot pămîntul şi toate animalele mişcătoare, care se mişcă pe pămînt’“. (Geneza 1:26). Cînd Dumnezeu a spus ‘să facem om după chipul nostru’ el nu şi–a vorbit lui însuşi, de parcă ar fi fost un dumnezeu compus din două sau trei persoane. El a vorbit cel puţin unei alte persoane cereşti, despărţite şi diferenţiate de el şi el a invitat această persoană spirituală să dea maştere împreună cu el la o creatură pămîntească umană.

11. Cum reiese din Iov 38:1–7 că pe timpul creerii omului, în preajma lui Dumnezeu se afla mai mult decît o persoană?

¹¹ Pe timpul creerii bărbatului şi a femeii, în preajma lui Dumnezeu a existat mai mult decît o singură persoană spirituală. Dumnezeu crease persoane spirituale încă înainte de crearea pămîntului. Credinciosul Iov, din ţara Uţ, a fost făcut atent la aceasta, cînd Dumnezeu i–a zis: „Unde te–ai aflat tu atunci cînd am întemeiat pămîntul? Spune–mi dacă ai pricepere. Cine i–a stabilit măsurile, dacă ştii . . ., sau cine i–a pus piatra unghiulară, atunci cînd stelele dimineţii jubilau împreună şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu au început să aclame aprobativ?“ (Iov 38:1–7). Aceasta s–a întîmplat cu multe milenii înainte de partea finală a celei de–a şasea zile de creare a lui Dumnezeu, timpul în care Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia (Geneza 1:27–31). Prin urmare, aceşti „fii ai lui Dumnezeu“, care au jubilat de bucurie, n–au fost mai întîi pe pămînt ca oameni şi transferaţi apoi în cer, în prezenţa lui Dumnezeu. Ei au fost de la începutul existenţei lor creaturi spirituale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu n–a populat cerul cu locuitori tereştri.

12. În ce raport stau oamenii faţă de îngeri în ce priveşte treaptade existenţă şi capacităţile lor?

¹² Aceşti „fii ai lui Dumnezeu“ asemenea lui, îl depăşesc pe om. De aceea a zis psalmistul David, după ce recunoscuse măreţia lui Dumnezeu: „Ce este omul muritor ca să–l păstrezi în memorie şi fiul pămînteanului ca să te îngrijeşti pentru el? De asemenea, te–ai apucat să–l faci cu puţin mai mic decît cei asemenea lui Dumnezeu“ (Psalm 8:4, 5). Cine sînt aceşti „asemenea lui Dumnezeu“? Ei sînt îngeri, căci un alt scriitor biblic a explicat cuvintele din Psalmul 8:5 în Evrei 2:6–9, scriind: „Tu l–ai aşezat cu puţin sub îngeri“. Deci în ce priveşte treapta de existenţă şi capacităţile, omul va fi întotdeauna mai mic decît aceşti „fii Dumnezeu“, îngerii din cer.

ADUNARI ALE PERSOANELOR SPIRITUALE IN CER

13. Unde găsim primul raport despre nişte adunări în cer şi cine le–a prezidat?

¹³ Din cînd în cînd, au loc adunări ale „fiilor lui Dumnezeu“, iar Dumnezeu, Cel Preaînalt, le prezidează. El ne–a revelat acest lucru în Cuvîntul său scris. Primele rapoarte despre asemenea adunări în cer sînt consemnate în primele două capitole ale cărţii lui Iov. „Acum a venit ziua [în partea timpurie a vieţii lui Iov] în care fiii adevăratului Dumnezeu au intrat pentru a se înfăţişa înaintea lui Iehova, iar Satan se afla de asemenea printre ei. Iehova a zis către Satan: ‘De unde vii?’ Satan i–a răspuns lui Iehova, zicînd: ‘De la cutreierarea pămîntului şi de la plimbarea pe el’“. Cîteva versete mai tîrziu, în capitolul următor, se raportează despre o a doua adunare, pe care a ţinut–o Iehova cu fiii săi cereşti, adunare la care a fost prezentă, de asemenea, persoana spirituală, numită Satan (Iov 1:6, 7; 2:1, 2). Aceste adunări, invizibile pentru ochii omeneşti, îşi au scopul lor, iar Dumnezeu, Cel Atotputernic, se îngrijeşte pentru o desfăşurare ordonată. Toţi cei prezenţi trebuie să–i dea socoteală unde au fost şi ce au făcut. Chiar şi spiritul numit Satan trebuia să fie respectuos, deşi el este aşa cum îl înfierează numele lui: un împotrivitor înverşunat.

14. La ce fel de adunări din cer se referă textul din Evrei 11:22, 23?

¹⁴ Despre aceste adunări ale fiilor spirituali ai lui Dumnezeu în cer, citim în Evrei 12:22, 23: „Voi [creştinii evrei] v–aţi apropiat de muntele Sion şi de oraşul viului Dumnezeu, Ierusalimul ceresc, şi de miriadele de îngeri din adunarea generală“. Toate aceste miriade de îngeri care sînt credincioşi Tatălui lor ceresc şi care nu–l imită pe Satan, constiruie o unică mare familie cerească a lui Dumnezeu.

15. Cu ce cuvinte s–a referit Pavel în Efeseni 3:14, 15 la această familie cerească şi în ce relaţie stau membriiei unii faţă de alţii?

¹⁵ La această familie cerească se referă scriitorul biblic Pavel. Într–o scrisoare către creştinii care l–au recunoscut pe Iehova drept tatăl lor ceresc, el a scris: „De aceea, îmi plec genunchii înaintea Tatălui, căruia orice familie din cer şi de pe pămînt îi datoreşte numele“ (Efeseni 3:14, 15). Fiecare familie îşi datoreşte numele tatălui ei ceresc. Astfel, ar trebui să facă cinste acestui nume. Deoarece „fiii lui Dumnezeu“ cereşti, au toţi acelaşi tată, ei sînt fraţi.

16. Ce adunare din cer a văzut Mica într–o viziune, în a doua jumătate a secolului X î.e.n.?

¹⁶ In a doua jumătate a secolului al X–lea î.e.n., a avut loc în cer o adunare, despre care profetul israelit Mica a avut o, viziune. El a descris această viziune celor doi regi aliaţi, Ahab şi Iosafat, după cum urmează: „Ascultă cuvîntul lui Iehova: ‘Cu siguranţă, văd pe Iehova stînd pe tronul său şi întreaga oştire a cerului stînd lîngă el, la dreapta şi la stînga lui’. Si Iehova a spus: ‘Cine va amăgi pe Ahab, ca el să se suie şi să cadă la Ramot–Ghilead?’ Si unul a vorbit într–un fel şi altul altfel. In cele din urmă, a înaintat un spirit, a stat în fata lui Iehova şi a zis: ‘Eu însumi îl voi amăgi’“ (1 Regi 22:19–21).

17. Din ce fel de persoane a constat oştirea care se afla atunci în preajma lui Dumnezeu?

¹⁷ Să observăm că îngerul care a adoptat o metodă eficace pentru a–l amăgi pe răul rege Ahab să se suie şi să cadă în bătălie, este desemnat ca un „spirit“. Aceasta indică că întreaga „oştire“, de la dreapta şi de la stînga lui Dumnezeu, constă, de asemenea, din spirite, adică creaturi inteligente care se deosebesc de noi, oamenii.

18, 19. Ce judecată prevăzută pentru secolul XX a văzut Daniel într–o viziune?

¹⁸ Sîntem conştienţi de faptul că încă cu multă vreme înainte, a fost prevăzută pentru secolul XX, desfăşurarea unei proceduri judecătoreşti care trebuie să aibă loc în cer? Profetul Daniel a primit o minunată viziune despre această judecată, atunci cînd s–a găsit ca rob captiv în Babilon, înainte cu peste 2 500 de ani. El descrie viziunea, după cum urmează:

¹⁹ „După aceea, m–am uitat mai departe în viziunile de noapte şi iată, un al patrulea animal înfricoşător, înspăimîntător şi neobişnuit de puternic. . . . m–am uitat mai departe pînă cînd au fost aşezate tronuri şi Cel Bătrîn de zile s–a aşezat. . . . Erau prezenţi acolo mii de mii care făceau serviciu necontenit şi de zece mii de ori zece mii, care stăteau încontinuu drept înaintea lui. Curtea s–a aşezat şi cărţi au fost deschise. . . . M–am uitat mai departe în viziunile nocturne, şi iată că pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului; şi el a obţinut intrare înaintea Celui Bătrîn de zile şi a fost adus aproape, chiar înaintea Lui. Si lui i–au fost date domnia, demnitatea şi regalitatea, pentru ca toate popoarele, neamurile şi limbile să–i servească. Domnia sa este pentru un timp neprevăzut şi nu va trece, iar împărăţia sa nu va fi ruinată“ (Daniel 7:7–14).

20. Care fiu ceresc al lui Dumnezeu, indicat în profeţie lui Daniel ca „un fiu al omului“, este inalt onorat?

²⁰ Există oare în cer un alt fiu spiritual al lui Dumnezeu, care să fie atît de mult onorat ca şi cel indicat în viziunea lui Daniel ca „un fiu al omului“? Nu. Cine este deci acest fiu spiritual? Psalmistul ne ajută să–l identificăm. In Psalmul 89:26, 27 se zice: „El însuşi îmi zice: ‘Tu eşti tatăl meu, dumnezeul meu şi STINCA mîntuirii mele’. De asemenea, eu însumi îl voi pune ca întîi–născut, ca cel mai înalt rege al pămîntului“. Această exprimare a lui Iehova nu se referă la regele David, cu care Dumnezeu încheiase un legămînt privitor la o împărătie veşnică pentru dinastia lui regală şi nici la urmaşul regal al lui David, Solomon. Nici unul dintre aceşti împăraţi n–a fost întîiul născut al tatălui său. (Psalm 89:28–37; 2 Samuel 7:4–17). Faptele de mai tîrziu arată că Iehova s–a referit aici, în mod profetic, la propriul lui „întîi–născut,“ la Fiul, care se afla de timp neprevăzut lîngă Iehova Dumnezeu, înainte de crearea omului.

21. Avînd în vedere afirmaţia din Apocalips 3:14, putea avea Dumnezeu în cer vreo femeie, atunci cînd el a produs pe „întîiul său născut“?

²¹ Freşte, unii se pot întreba: Dar cum ar putea avea Dumnezeu un „întîi–născut“, dacă în cer el n–are absolut nici o femeie? Răspunsul la această întrebare ni–l dă chiar acest „întîi–născut“. In ultima carte a Bibliei, şi anume în Apocalips 3:14, se zice: „Aceste lucruri le zice Amin, martorul credincios şi adevărat, începutul creaţiunii lui Dumnezeu“. Aceste cuvinte au fost rostite de înviatul şi glorificatul Isus Christos, „martorul credincios şi adevărat“, unul care nu minte. El însuşi a zis că este „începutul creaţiunii lui Dumnezeu“. Prin urmare Dumnezeu nu putea avea vreo femeie înaintea aceluia pe care l–a creat ca cel dintîi.

22. Cum l–a indicat Isus pe Dumnezeu, deşi Isus este o creaţiune?

²² Cu toate că Isus este o „creaţiune“, şi nu copilul unei mame, el vorbeşte necontenit despre Dumnezeu, ca despre Tatăl său. (Apocalips 3:21; 14:1). El l–a indicat pe Tatăl său, de asemenea, ca Dumnezeul său. Conform spuselor din Apocalips 3:12, el a zis: „Cel ce biruieşte — pe acela îl voi face o coloană în templul tatălui meu . . . şi voi scrie pe el numele dumnezeului meu“. Aceasta este în concordanţă cu cuvintele pe care le–a spus el în ziua învierii lui, Mariei Magdalena, în apropierea mormîntului gol: „‘Du–te dar la fraţii mei şi spune–le ‘Mă sui la tatăl meu şi tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.’“ (Ioan 20:17). Aceasta a fost la 16 Nisan, anul 33 e.n., în a treia zi după ce el strigase pe stîlpul de tortură pe care a fost executat: „Tată, îmi încredinţez spiritul în mîinile tale“ (Matei 27:46; Marcu 15:34; Luca 23:46; Psalm 22:1; 31:5).

„UNICUL FIU NASCUT“

23. Ce loc ocupă Isus Christos, ca „fiul singur–produs“ al lui Dumnezeu în creaţiune?

²³ Drept ce s–a indicat Isus Christos pe el însuşi, atunci cînd a vorbit cu fruntaşul iudeu Nicodim? Citim: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît a dat pe ‘Unicul său Fiu născut’, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie nimicit, ci să aibă viaţă vesnică“ (Ioan 3:16). Prin aceea că el s–a indicat pe sine ca „unicul Fiu născut“ al lui Dumnezeu, el s–a dat să fie recunoscut şi ca „întîiul–născut“ al lui Dumnezeu. Acest „întîi–născut“, acest „Unic Fiu născut“, a fost primul şi ultimul, pe care Dumnezeu l–a creat singur şi nemijlocit, din nimic. Isus s–a indicat, după cum zice, chiar ca „începutul creaţiunii lui Dumnezeu“, iar apostolul Pavel a arătat o denumire asemănătoare. El a scris: „El este imaginea Dumnezeu nevăzut, cel întîi–născut din toată creaţiunea“ (Coloseni 1:15). Toate lucrurile care au fost aduse în existenţă, după ce Dumnezeu l–a creat pe „cel întîi–născut din toată creaţiunea“, au fost celelalte creaţiuni. Cînd Dumnezeu a creat aceste alte creaţiuni, el a colaborat cu unicul său Fiu născut.

24. Prin cine a creat Dumnezeu toate celelalte lucruri, conform spuselor din Coloseni 1:15, 16, şi Ioan 1:1–3?

²⁴ In armonie cu aceasta, apostolul Pavel, după ce l–a menţionat mai întîi pe „întîiul–născut din toată creaţiunea“ a scris următoarele: „Prin el au fost create toate celelalte lucruri din cer şi de pe pămînt, vizibile şi invizibile“ (Coloseni 1:16). Acum putem înţelege şi cuvintele apostolului Ioan din Ioan 1:1–3: „La început era Cuvîntul [greceşte: logos] şi Cuvîntul [logos] era la Dumnezeu şi Cuvîntul [logos] un dumnezeu. Toate lucrurile au venit în existenţă prin el şi fără de el n–a venit în existenţă nici măcar un singur lucru“. Din ultima carte a Bibliei, care a fost scrisă tot de Ioan, aflăm că glorificatul Isus Christos poartă titlul de „Cuvîntul lui Dumnezeu“, şi nu Dumnezeu, Cuvîntul: „Iar numele cu care este numit el, este Cuvîntul lui Dumnezeu“ (Apocalips 19:13).

25. De ce şi în ce privinţă deţinea Logos o poziţie de frunte?

²⁵ Persoanei numită „începutul creaţiunii lui Dumnezeu“, i–a fost atribuită demnitatea şi dreptul unui „întîi–născut“, a unui „Fiu unic născut“ al lui Dumnezeu. Ca „întîi–născut“ el avea o poziţie defrunte faţă de toţi ceilalţi fii ai lui Dumnezeu de mai tîrziu (Coloseni 1:18). De această poziţie favorizată a ţinea şi faptul că el a adus în existenţă prin colaborare cu tatăl său ceresc „toate celelalte lucruri“ din cer şi de pe pămînt.

26. De ce creaturile spirituale, care au fost aduse în existenţă prin Logos, nu sînt desemnate ca fiii acestuia?

²⁶ Atunci cînd Cuvîntul sau Logosul a fost întrebuinţat pentru a aduce în existenţă nenumăraţii „fii ai lui Dumnezeu“, spiritul sfînt al lui Dumnezeu, al tatălui său, trebuia să fi acţionat plin de putere în el şi prin el. Acest spirit a fost activ cu el şi pentru el. Pe atunci el trebuia să fi fost tot aşa de activ ca şi mai tîrziu, cînd Isus a trăit ca om perfect de pămînt efectuînd vindecări miraculoase. De aceea a zis Isus că scotea demoni cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu (Luca 11:20; Matei 12:28). Deoarece spiritul lui Iehova a fost activ în cer prin Logos, „fiii lui Dumnezeu“, care au venit în existenţă prin el, nu–l privesc pe el, ci pe Iehova Dumnezeu, drept creatorul şi tatăl lor. Ei nu sînt desemnaţi ca fii ai lui Logos. Ei sînt numiţi „fiii adevăratului Dumnezeu“ (Iov 1:6; 2:1; 38:7).

27. Către cine a zis Dumnezeu la crearea omului: „Să facem . . .“, şi pentru ce a fost potrivit să zică aceasta?

²⁷ De aceea, cînd Dumnezeu a zis în a şasea zi de creere: „Să facem oameni după chipul nostru, conform asemănării noastre“, el a vorbit evident către „întîiul său născut“, către „Unicul său Fiu născut (Geneza 1:26–31). Iar cînd a plănuit să creeze îngerii, mai prejos decît heruvimii şi serafimii, el ar fi putut să zică deopotrivă către acest Fiu: „Să facem . . .“. Iehova Dumnezeu, fiind Cel Preaînalt şi Creatorul tuturor lucrurilor, a hotărît ce lucruri trebuiau să vină în existenţă. Ingerii trebuiau să fie fiii săi. Ca un tată prevăzător, el a stabilit timpul încare să aibă şi alţi fii spirituali cereşti. Numai prin spiritul său, puterea sa activă, puteau fi produse alte creaţiuni.

28. Care „fii ai lui Dumnezeu“ au fost vizibili la intrarea grădinii, pentru Adam şi Eva, după izgonirea lor din paradis şi prin ce a fost ţinută în mişcare ‘sabia care se învîrtea încontinuu’?

²⁸ Intr–o bună zi nişte fii — heruvimi ai lui Dumnezeu, au fost vizibili la intrar-rea grădinii Eden. Pentru ce? Ei bine, prima pereche umană, Adam şi Eva, se răsculase împotriva lui Dumnezeu şi fusese izgonită din patria ei paradisiacă. Heruvimii au fost postaţi la intrarea grădinii, pentru a împiedica pe cei doi păcătoşi să se întoarcă în grădină şi să încerce astfel să scape de pedeapsa capitală. (Geneza 3:24). Ceea ce au văzut Adam şi Eva acolo, au fost heruvimi întrupaţi. Fără îndoială, ‘sabia care se învîrtea încontinuu’ la intrarea grădinii, a fost menţinută în mişcare prin spiritul sfînt al lui Dumnezeu, cu scopul de a păstra la distanţă pe oamenii nesfinţi.

29. Ce fel de fii al lui Dumnezeu a văzut Isaia într–o viziune, dar apoi Ezechiel?

²⁹ In secolul VIII î.e.n., profetul Isaia a văzut în viziune o altă grupă de „fii ai lui Dumnezeu“, anume serafimii. Aceşti serafimi îi serveau lui Iehova Dumnezeu în templul său (Isaia 6:1–7). In anii care au urmat mai apoi, profetul Ezechiel a primit o viziune în Babilon, în care a văzut heruvimi (Ezechiel 1:1–25; 9:3; 10:1–20; 11:22).

30, 31. De unde reiese că heruvimii se deplasează repede, cînd îi trimite Dumnezeu şi în legătură cu care guvernare joacă ei un rol?

³⁰ Heruvimii desemnaţi ca „creaturi vii“, trebuie să se deplaseze cu o viteză foarte mare, atunci cînd îi trimite Dumnezeu. Astfel, cînd Dumnezeu a fost implorat cu o ocazie, pentru ajutor, „[el] a călătorit pe un heruvim, a zburat într–acolo, şi s–a repezit pe aripile unui spirit“ (Psalmul 18:10).

³¹ Evident, în sfera spirituală trebuie străbătute distanţe uriaşe într–un timp foarte scurt. Distanţa n–a fost un impediment pentru ca regelui Ezechia din Ierusalim, să–i fie acordat un ajutor urgent, atunci cînd el mersese în templu în timpul unei crize naţionale şi se rugase: „O, Iehova al oştirilor, dumnezeul lui Israel, care îţi ai tronul pe heruvimi, tu singur eşti adevăratul Dumnezeu, da, al tuturor împărăţiilor pămîntului“ (Isaia 37:14–37). Heruvimii sînt supuşi în aşa fel lui Iehova Dumnezeu, ca şi cum el ar sta pe ei. Ei vor juca un rol şi în legătură cu împărăţia sa, care va aduce omenirii un ajutor urgent într–un moment de mare restrişte. Acetse realităţi binecuvîntate sînt în concordanţă cu cuvintele introductive ale psalmului profetic: „Iehova însuşi a devenit rege. Să se cutremure popoarele! El şi–a aşezat tronul său pe heruvimi. Să se clatine Pămîntul!“ (Psalmul 99:1 şi 80:1). Poziţia superioară, pe care o ocupă Iehova în raport cu heruvimii, se reliefează, de aemenea, expresiv în legătură cu chivotul legămîntului, pe care trebuia să–l construiască profetul Moise (Evrei 9:5).

32. Cum se poate recunoaşte din chivotul legămîntului construit de Moise, poziţia pe care o ocupă Iehova în comparaţie cu heruvimii?

³² In această ladă sau chivot au fost păstrate obiecte sfinte. Ea avea un capac care era dominat de doi heruvimi de aur, a căror aripi întinse acopereau scaunul harului sau capacul ispăşirii. Cînd mai tîrziu această ladă a fost pusă în Sfînta Sfintelor a Tabernacolului şi apoi în Sfînta Sfintelor a Templului, deasupra aripilor heruvimilor apărea o lumină supranaturală (lumina Sechina) (Exod 25:10–22; 2 Regi 19:15). In acest mod Iehova a fost reprezentat ca’ tronînd peste heruvimi şi dînd de acolo instrucţiuni. Moise putea raporta din propria–i experienţă: „De cîte ori intra Moise în cortul întîlnirii pentru a vorbi cu el, auzea atunci glasul care vorbea cu el de deasupra capacului aflat pe lada mărturiei, din locul dintre cei doi heruvimi; şi astfel vorbea cu el“. (Numeri 7:89)

UN LOC INVIZIBIL AL ACTIVITATII

33. Cum se face că activitatea locuitorilor cerului depăşeşte cu mult pe cea a locuitorilor pămîntului?

³³ Cerul nu este un fel de ţară a huzurelii, în care fiecare poate sta pe nouraşi plutitori şi să–şi bălăbănească picioarele. Acolo trăieşte cea mai activă persoană dintre toate fiinţele, sursa centrală a tuturor forţelor dinamice! Spiritul său sfînt sau forţa sa activă străbate în întregime cerurile invizibile. Activitatea locuitorilor acestui domeniu care servesc lui Iehova, depăşeşte cu mult orice activitate de aici de pe pămînt. In serviciul lui Iehova, a Suveranului universal, trebuiesc străbătute distanţe care sînt incomparabil mai mari decît orice distanţe care se pot concepe aici pe Pămînt sau între Pămînt şi Lună. Există mult mai mult de făcut decît numai de a fi îndreptată atenţia asupra planetei noastre relativ mică, Pămîntul. Să ne ferim de primejdia de a deveni orbi faţă de aceste activităţi din cer, numai fiindcă ochiiinoştri slabi nu le pot vedea! Avem toate temeiurile să le vedem cu ochii credinţei (Evrei 11:1, 27).

34, 35. Cum dă de înţeles psalmistul David, că el a recunoscut capacităţile superioare ale îngerilor, şi ce putem învăţa de la ei?

³⁴ In acord cu planurile lui Dumnezeu, Domnul, fiii săi spirituali duc o viaţă foarte activă. Ei sînt în stare să înfăptuiască mult mai mult decît noi, oamenii. Ei sînt supraomeneşti. Noi nu putem măsura puterea lor. După istoria biblică, ei au fost capabili, cu ajutorul spiritului sfînt, să facă multe lucruri pentru care nu există nici, o explicaţie ştiinţifică.

³⁵ David şi–a dat seama de capacităţile lor supraomeneşti, atunci cînd a zis despre ei: „Binecuvîntaţi pe Iehova, o, voi îngerii săi, tari în putere, care împliniţi voia lui, ascultînd de glasul cuvîntului lui“ (Psalm 103:20, 21). Prin faptul că aceste oştiri de îngeri fac voia lui Iehova, ei ne dau nouă, oamenilor, un exemplu demn de urmat. Dacă aceste creaturi puternice supraomeneşti nu se socotesc prea mari să–i servească Creatorului lor, atunci noi, aceşti minusculi oameni, cu viaţa trecătoare, n–ar trebui să ne înfumurăm şi să ne închipuim că nu sîntem răspunzători faţă de Iehova nici în cea mai mică măsură şi astfel să ne răsculăm împotriva lui. Mult mai bine ar fi pentru noi să–l binecuvîntăm.

36. Cum se face simţit pretutindeni în cer spiritul sfînt şi pentru ce nu va fi tulburată unitatea care domneşte acolo?

³⁶ Spiritul sfînt care provine de la Dumnezeu, se face remarcat pretutindeni în ceruri. De aceea Unicul său Fiu născut, heruvimii săi, serafimii săi şi toţi îngerii săi, servesc din dragoste unui dumnezeu viu şi adevărat. Spiritul său, pe care îl dă el tuturor acestor servi loiali, cauzează printre ei „unitatea spiritului în legătura unificatoare a păcii“, ca să se aplice cuvintele din Efeseni 4:3 asupra lor. Ei toţi colaborează sub conducerea lui Iehova Dumnezeu Cel Preaînalt. Prin serviciul lor unit în legătură cu toate însărcinările lor, de o natură foarte variată, ei îi aduc, propriu–zis, închinare. Această unitate în serviciu şi închinare nu va fi destrămată niciodată, nici măcar de demoni.

37. Cine ocupă un loc de frunte în cer în închinarea şi serviciul lui Dumnezeu şi cu ce cuvinte a fost recunoscut acest lucru în viziunea despre care raportează Ioan în Apocalips 5:11–14?

³⁷ In acest serviciu şi în închinarea lui Dumnezeu, „întîiul–născut“ al lui Iehova, „Unicul său Fiu născut“, ocupă un loc de frunte. El a fost gata chiar, să servească aici pe pămînt ca miel de jertfă. Oştirile cereşti de îngeri nu apreciază cu nimic mai puţin această autojertfire, decît noi, creştinii. Ca o întărire la cele spuse, apostolul Ioan a primit o viziune despre o scenă din cer, care îşi găseşte împlinirea în secolul XX:

„M–am uitat şi am auzit o voce de mulţi îngeri în jurul tronului, a creaturilor vii şi a persoanelor mai în vîrstă, iar numărul lor era miriade şi mii, care vorbeau cu voce tare: ‘Mielul care a fost sacrificat este demn să primească puterea şi bogăţia, înţelepciunea şi tăria, cinstea, slava şi binecuvîntarea’. Si pe fiecare creatură care este în cer, pe pămînt, sub pămînt şi pe mare şi tot ce este în ea, le–am auzit zicînd: ‘A celui ce şade pe tron şi a Mielului să fie binecuvîntarea, cinstea, slava şi puterea pentru totdeauna şi veşnic’. Si cele patru creaturi vii au zis apoi: ‘Amin’ şi persoanele bătrîne s–au aruncat cu faţa la pămînt şi s–au închinat“ (Apocalips 5:11–14).

38. Ce hotărîre trebuie să luăm noi, avînd în vedere această viziune şi ce trebuie să facem pentru a fi prevăzuţi cu spiritul sfînt?

³⁸ Ce să facem noi, care sîntem acum pe pămînt, adică pe suprafaţa Pămîntului şi încă nu „sub pămînt“, în mormînt? Noi trebuie să ne decidem. Vom avea vreo parte la împlinirea acestei viziuni profetice, ataşîndu–ne miriadelor de miriade de îngeri sfinţi şi dînd fiului lui Dumnezeu asemănător cu un miel, cinstea cuvenită şi fiind devotaţi din inimă celui ce şade pe tron, lui Iehova Dumnezeu? Dacă facem aceasta de bunăvoie, atunci vom fi prevăzuţi cu spirit sfînt, la fel ca oştirile cereşti glorioase, de Iehova Dumnezeu, dătătorul oricărui dar desăvîrşit (Iacov 1:17).