⁷ Însă este nevoie de discernământ ca să auzi această mărturie pentru că „nu există nici vorbe, nici cuvinte; nu se aude nici un glas din partea lor“. Şi totuşi, mărturia tăcută a cerurilor este puternică. „Sfoara lor de măsurat a ieşit pe tot pământul şi declaraţiile lor până la marginile pământului productiv“ (Psalmul 19:3, 4, NW). E ca şi cum cerurile ar întinde ‘sfori de măsurat’ pentru a fi sigure că mărturia lor tăcută a ajuns până la marginile pământului.

 8, 9. Prezentaţi câteva caracteristici impresionante ale soarelui.

⁸ David descrie apoi o altă minune a creaţiei lui Iehova: „În ele [cerurile vizibile], El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din camera sa de nuntă, se aruncă în alergarea sa cu bucuria unui viteaz; răsare de la un capăt al cerurilor şi îşi termină drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura sa“. — Psalmul 19:4–6.

10. a) În ce sens intră şi iese soarele din „cortul“ său? b) Cum aleargă el ca un „viteaz“?

¹⁰ Psalmistul vorbeşte despre soare în limbaj figurativ, înfăţişându-l ca un „viteaz“ care străbate bolta cerească de la un capăt la altul în timpul zilei şi se retrage seara într-un „cort“. Seara, această stea măreaţă dispare la orizont de parcă ar intra într-un „cort“ ca să se odihnească. Dimineaţa, ea se iveşte plină de strălucire, asemenea ‘unui mire care iese din camera sa de nuntă’. Ca păstor, David ştia ce înseamnă frigul cumplit al nopţii (Geneza 31:40). El şi-a amintit cum, dimineaţa, soarele învăluia pământul cu razele sale. Evident, soarele nu era epuizat de „călătoria“ sa zilnică de la est la vest, ci, asemenea „unui viteaz“, era mereu gata să se aventureze într-o nouă călătorie.