Sănătatea noastră spirituală şi „rinichii“

 1. Din ce cauză putem să ne bucutăm că rinichii noştri funcţionează normal?

BUNASTAREA noastră corporală depinde în mare măsură de starea rinichilor noştri. Cu cît trăim mai mult, cu atît mai mult sîntem convinşi de acest fapt. Rinichii noştri se pot face remarcaţi în corpul nostru prin dureri violente, care s-ar putea datora unor oarecare deranjamente în funcţionare. Ar putea fi, aşadar, să ne cadă greu să ne sculăm şi să mergem drept. Si, cu toate acestea, am dori, în interesul sănătăţii corpului nostru, să nu ne pierdem rinichii. Dacă s-ar pricinui o pagubă gravă la amîndoi rinichii sau dacă i-am pierde pe amîndoi, aceasta ar însemna moartea pentru noi. Nu putem fi veseli că avem doi rinichi şi că amîndoi lucrează corect?

 2. Din ce cauză este recomandabilă uneori examinarea rinichilor şi cu ce sînt aduşi în legătură rinichii în Biblie?

² Dacă mergem la medic, el prescrie poate, ca să se facă examinare temeinică rinichilor noştri. Deoarece ea joacă un rol important pentru bunăstarea noastră corporală, o examinare a activităţii lor ar putea fi necesară. Medicina curativă ştie de cînd este cunoscută construcţia anatomică a corpului omenesc. Cu mult timp înainte, un rege, care cugeta în mod ştiinţific, a scris mai multe proverbe. Natural, el avea, de asemenea, ceva de spus cu privire la inimă, ficat, cu privire la rinichi şi oase. El a declarat: „O inimă liniştită este viaţa organismului de carne, dar gelozia este putrezirea oaselor“ (Prov. 14:30). El a vorbit, de asemenea, că omul poate simţi un sentiment reconfortant în rinichi (Prov. 23:16). Deja în timpurile din vechime, rinichii n-au fost puşi numai în legătură cu sănătatea corpului ci şi cu bunăstarea spirituală. Deoarece bunăstarea spirituală este mai importantă decît cea corporală, ea merită să fie ocrotită.

 3. Ce fel de minune a corpului uman aminteşte psalmistul faţă de Creator în Psalmul 139:12–14?

³ Rinichii se numără printre minunile remarcabile ale corpului uman. Regele David din Ierusalim i-a amintit în mod expres într-o cîntare, pe care a compus-o el. Drept mulţumire faţă de Creator, el a spus: „Nici chiar întunericul nu este întunecos pentru tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina. Tu mi-ai tocmit rinichii; tu m-ai ţesut în pîntecele mamei mele. Te laud, fiindcă sînt făcut minunat, în mod care inspiră groază. Lucrările tale sînt minunate, după cum sufletul meu prea bine ştia aceasta“ (Ps. 139:12–14).

 4. Ce-a voit psalmistul David să accentueze prin faptul că a amintit rinichii?

⁴ Din ce cauză a amintit regele David în mod expres rinichii? Deoarece el a voit să accentueze ceva în mod deosebit. El a scos în evidenţă cît de adînc poate pătrunde spiritul şi puterea de vedere a lui Iehova, anume în seol, groapa generală a omenirii. Dumnezeu poate vedea pînă în străfundurile corpului omenesc, pînă la rinichi, care sînt aşezaţi dedesuptul inimii şi sub diafragma bazei coloanei vertebrale. Si cînd Dumnezeu a format embrionul şi l-a ţesut în pîntecele mamei lui David, el a putut să privească pînă în străfundul acestor organe. Pentru privirea sau pentru spiritul său creator n-a existat nici o piedică. Iov cel greu bolnav s-a referit la starea adîncă a acestor organe sensibile, cînd a spus: „Rinichii mei adînc în mine (sau textual „în inima mea“) au încetat să mai funcţioneze“ (Iov 19:27 NW; Zunz).

 5. (a) Prin ce accentuează şi mai mult poziţia adîncă a rinichilor, care sînt ascunşi ochilor omeneşti? (b) In ce măsură rinichii nu sînt partea componentă cea mai neînsemnată a jertfei, care a fost adusă lui Dumnezeu în timpurile din vechime?

⁵ Noi ne gîndim şi la aceea că rinichii, în funcţie de mărimea persoanei, sînt înconjuraţi de un strat de grăsime, în grosime de cel puţin un centimetru. Aceasta subliniază doar starea adîncă a acestui organ, care este ascuns ochilor omeneşti. Deoarece rinichii sînt acoperiţi cu un strat gros de grăsime, ei erau o parte componentă de mare valoare a jertfelor de animale, care au fost aduse lui Iehova, în vechime, de poporul său. De exemplu, citim în darea de seamă despre prima jertfă de animale că, fiul lui Adam, Abel, fratele lui Cain, a jertfit „unele din oile întîi născute ale turmei sale, da, părţile cele grase ale lor“ (Gen. 4:4). Aceasta a inclus rinichii. Chiar şi în legătură cu jertfele, pe care le aduceau israeliţii lui Iehova, sînt iaraşi amintiţi „cei doi rinichi şi grăsimea, care este în ei“ (Lev. 3:4, 10, 15; 4:9; 7:4; 8:16). Grăsimea rinichilor ardea bine şi dădea un miros plăcut. Rinichii nu erau, aşadar, o parte componentă neînsemnată a jertfei, care a fost adusă lui Dumnezeu.

 6. Care organe discutate aici ar fi incluse în jertfa amintită în Rom. 12:1, pe care o aduc creştinii?

⁶ In Romani 12:1, apostolul Pavel a îndemnat pe creştini, care au avut parte de îndurările cordiale ale lui Dumnezeu, să-şi „aducă trupurile lor ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu“. O astfel de jertfă include atît rinichii, cît şi inima. Aceşti creştini şi-ar pune pe drept inima şi rinichii lor în serviciul lui Dumnezeu.

IN BIBLIE, INIMA SI RINICHII SINT PUSE IMPREUNA IN LEGATURA

 7, 8. Cum este influenţată inima prin reacţia rinichilor?

⁷ In Biblie, inima şi rinichii sînt puse întotdeauna în legătură. Aceasta lasă să se recunoască că aceste organe şi în corpul uman stau în legătură unele cu altele.

⁸ Cît de bine lucrează inima, se poate recunoaşte din activitatea rinichilor, care arată dacă circulaţia sîngelui este în regulă. Stim că rinichii, ca organ de separare, îndeplinesc o sarcină importantă la curaţirea sîngelui. Dacă ne găsim sub împovărare emoţională, rinichii noştri reacţionează la aceasta şi produce hormoni care strîmtează vasele de sînge. Prin aceasta se măreşte tensiunea arterială şi inima bate mai repede. De asemenea, în privinţă spirituală, Biblia aduce inima şi rinichii în legătură unii cu alţii.

 9. In ce calitate examinează Iehova rinichii noştri, şi ce perspective de viaţă depind de rezultatul examinării?

⁹ Un exemplu pentru aceasta găsim în Ieremia 17:10, unde citim: „Eu Iehova, cercetez inima şi încerc rinichii, ca să dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor lui“. Iehova întreprinde o astfel de încercare nu ca medic, ci în calitate judecătorească. El nu cercetează starea fizică a rinichilor, ci starea morală şi spirituală, care stau în corelaţie cu aceste organe ale corpului. In acest sens trebuie înţelese cuvintele din Psalmul 7:9: „Dumnezeu ca cel drept încearcă inima şi rinichii“. După cum viaţă noastră de acum depinde în mare măsură de starea rinichilor noştri, tot aşa viaţa noastră veşnică în Impărăţia lui Dumnezeu, care se apropie, aduce cu sine dreptatea, pacea şi sănătatea corporală perfectă, depinde de ceea ce oglindeşte inima noastră şi rinichii noştri în faţa lui Dumnezeu, Judecătorul, despre noi. Ce ne va da el fiecăruia din noi pe baza felului nostru de viaţă? Ce rod al faptelor noastre descoperă el, pe baza căruia hotărăşte ce merităm noi? Vom fi noi nimiciţi, sau vom primi viaţă veşnică?

10. Cu ce a comparat Ieremia pe Iehova, cînd acesta a devenit duşman pentru Israel, şi la ce a dus rănirea rinichilor?

¹⁰ Noi n-am dori ca Iehova Dumnezeu să fie duşmanul nostru (Iac. 4:4: Isaia 63:10). Israeliţilor li s-a întîmplat aceasta. Profetul Ieremia s-a exprimat atunci ca şi cînd el ar fi reprezentat întreaga naţiune Israel, pe timpul dărîmării Ierusalimului prin armatele babiloniene, în anul 607 î.e.n. El a comparat pe Iehova cu un arcaş în război şi a scris: „Si-a încordat arcul (pentru a-l folosi), şi m-a pus ţintă săgeţii lui. In rinichi mi-a înfipt săgeţile din tolba lui“ (Plng. 3:12, 13). Săgeţile care, prevăzute cu cîrlige, au fost trimise asupra unui fugar şi au pătruns adînc în rinichii acestuia, a însemnat pentru fuga moartea. O astfel de rănire mortală a poporului reprezentat prin Ieremia, a însemnat moartea pentru împărăţia lui Iuda ca naţiune independentă cu un rege din linia lui David în Ierusalim. Ce trist!

11. Pentru a scăpa de săgeţile lui Iehova în „necazul cel mare“ care stă înaintea noastră, examinarea cărora din organele noastre trebuie s-o luăm în serios?

¹¹ Noi trăim astăzi „zilele din urmă“ ale Creştinătăţii, care a fost preumbrită prin necredinciosul Ierusalim şi împărăţia lui Iuda. Pentru ca să evităm săgeţile lui Iehova în „necazul cel mare“, care este iminent, trebuie să avem grijă de „rinichii“ noştri. N-ar trebui să luăm uşor cercetarea şi încercarea lui Iehova a acestor organe vitale. Ce va constata el adînc înăuntrul nostru, ca să zicem aşa în rinichi, cu privire la starea noastră morală şi spirituală? Este ea rea, sau constituie ea pentru noi o condiţie favorabilă ca să putem cîştiga viaţă veşnică? Ar trebui să păstrăm sănătoşi rinichii noştri — figurat vorbind, sediul a ceea ce sîntem în realitate. Din această cauză trebuie să avem grijă ce mîncăm şi ce bem. Aceasta este valabil nu numai în privinţa rinichilor literali, ci şi în privinţă spirituală.

12, 13. (a) Cu ce este adăpată adunarea creştină şi cu ce rezultat? (b) Cu privire la ce dorinţă după băutură a îndemnat apostolul Petru pe creştinii din Asia Mică?

¹² In 1 Corinteni 12:13 citim: „Căci cu adevărat noi toţi am fost botezaţi printr-un singur spirit într-un singur corp, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi şi noi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur spirit“.

¹³ Acest „singur spirit“ este spiritul lui Dumnezeu. Noi sîntem încurajaţi ca el să ni se dea în măsura necesară (Luca 11:13). Dacă toţi membrii adunării creştine beau din acest „singur spirit“, armonia şi unitatea adunării sub Isus Cristos, Capul ei, vor fi păstrate. Acest spirit ne înviorează ca o băutură (Rom. 12:11). Apostolul Petru a scris creştinilor din Asia Mică: „Si ca nişte copilaşi de curînd născuţi să dezvoltăm o dorinţă după laptele nefalsificat, care aparţine Cuvîntului, pentru ca prin el să puteţi creşte spre mîntuire (1 Pet. 2:2). Copiii în creştere, natural, mai tîrziu sînt înţărcaţi şi încep să mănînce hrană tare (Evr. 5:14).

14. Pentru a dobîndi viaţă veşnică, la ce trebuie să creştem şi prin ce?

¹⁴ Pentru a putea cîştiga viaţă veşnică, trebuie să devenim creştini maturi, adulţi. Pentru aceasta trebuie să ne hrănim din întregul Cuvînt al lui Dumnezeu şi n-ar trebui să ne mărginim la învăţăturile biblice fundamentale. La hrana noastră ar trebui să apărţină şi învăţăturile mai grele ale Bibliei, sfatul ei, îndemnurile ei, precum şi instrucţiunile ei pentru creştinii adulţi. Toate acestea ne influenţează pînă în străfundul esenţei noastre creştine. Regele David a amintit sfatul lui Dumnezeu, cînd a scris: „Firul conducător a căzut peste mine în locuri plăcute. Cu adevărat (propria mea) posesiune s-a dovedit agreabilă pentru mine. Voi binecuvînta pe Iehova, care m-a sfătuit. De fapt, în decursul nopţilor, rinichii m-au corectat“ (Psalm 16:6, 7).

15. Cît de adînc a pătruns „sfatul“ lui Iehova în inima lui David şi prin ce a fost el mustrat, ca să zicem aşa, în decursul nopţilor?

¹⁵ Noi constatăm aici că psalmistul David nu ţine seama de inimă şi aminteşte rinichii, care sînt aşezaţi mai adînc. Rinichii literali, în sine, nu l-au corectat pe David. Aceasta s-a întîmplat prin „sfatul“, pe care i l-a dat Dumnezeu. Dar acest „sfat“ al lui Dumnezeu a cuprins existenţa lui David, el pătrunsese pînă în străfundul personalităţii acestui închinător al lui Iehova. Deoarece David şi-a însuşit „sfatul“ atît de adînc în sine, el a rămas acolo. Deoarece „sfatul“ era adînc încastrat sau înrădăcinat înlăuntrul său, el a devenit într-o anumită măsură o parte componentă a lui David. Alţi oameni n-ar putea s-o smulgă sau s-o elimine de acolo.

16. Cum a putut David să fie mustrat în „timpul nopţilor“ şi în ce mod?

¹⁶ Deoarece „sfatul“ s-a fixat atît de adînc în inimă, el a fost asemănat cu „rinichii“. Astfel văzute lucrurile, David a putut să fie corectat de rinichi; ei puteau să-i arate o cale mai bună sau o soluţie corectă. Dacă el era culcat în pat noaptea, a putut să fie corectat în acest mod, căci el era singur cu gîndurile sale şi spiritul lui Dumnezeu a putut să facă să-i intre în conştiinţă sfatul, pe care Iehova i l-a dat în timpul zilei. In acest mod, David putea să se vadă aşa cum era într-adevăr.

17. Ce reprezintă rinichii, şi ce cunoaşte Iehova, aşadar, dacă îi examinează?

¹⁷ In timp ce „inima“ reprezintă sediul motivelor şi afectiunii, „rinichii“ reprezinţă, aşadar, sediul a ceva personal. A ce, deci? A personalităţii adevărate a cuiva. Personalitatea cuiva influenţează motivele sale. Dacă Dumnezeu priveşte, aşadar, acest sediu al personalităţii, el cunoaşte adevărata comportare fundamentală a respectivului. „Rinichii“ influenţează, de asemenea, figurat vorbind, „inima“. Dacă ne însuşim „sfatul“ lui Iehova şi ni-l aplicăm sincer asupra noastră înşine, asupra personalităţii noastre, promovăm sănătatea noastră spirituală. Sîntem curăţaţi, ca să fim „adevăraţi“.

18, 19. (a) Din ce cauză am putea noi oamenii să apărem altfel decît Dumnezeu? (b) In ce măsură era Iehova mult îndepărtat de rinichii unor anumite persoane, a căror gură era aproape de el?

¹⁸ Oamenii ar putea să-şi facă o anumită imagine despre noi, totuşi, Dumnezeu, a cărui privire de încercare pătrunde suprafaţa şi împrejurările exterioare şi cercetează cele mai adînci locuri în noi, ne vede aşa cum sîntem în realitate. Bunăstarea şi prestigiul social nu înseamnă întotdeauna că respectivul se găseşte într-o bună relaţie cu Dumnezeu şi este familiarizat intim cu el. Dacă nu sîntem atenţi, ar putea să se întîmple ca să fim asemănaţi cu acei israeliţi care, aparent, se bucurau de favoarea şi sprijinul lui Dumnezeu, dar interior se indepărtaseră de el. In Ier. 12:2, se spune despre ei: „Tu (Dumnezeu) i-ai plantat; ei au prins şi rădăcini. Ei merg permanent înainte; ei au produs chiar şi roade. Tu eşti aproape în gura lor, totuşi, foarte departe în rinichii lor“.

¹⁹ Dacă, aşadar, pentru astfel de persoane, totul decurge fără piedici, ei ar putea să ia Cuvîntul lui Dumnezeu în gură şi să vorbească mult de Dumnezeu. Totuşi, adînc în interiorul lor — într-adevăr în Eul lor ascuns — nu există nici o legătură intimă cu Dumnezeu. El nu joacă nici un rol în realitate în viaţa lor intimă. El este „foarte departe de rinichii lor“. „Sfatul“ său n-a fost plantat înăuntrul lor. Dacă ei persecutau, aşadar, pe creştini, nu erau mustraţi de „rinichii“ lor.

EXAMINAREA SI DIAGNOSTICUL CORECT

20. Cum ar trebui să lăsăm rinichii noştri să lucreze, în loc de a lăsa inima noastră să se umple de amărăciune împotriva Organizaţiei lui Dumnezeu?

²⁰ Ar putea, aşadar, ca toţi făţarnicii religioşi, atît timp cît Dumnezeu permite, să aibă succes în privinţă materială şi în măsura în care este vorba de popularitatea lor. Departe să fie de noi, în schimb, să invidiem bunăstarea şi progresul lor în lume. Noi apreciem mai presus valorile spirituale, valori care, într-adevăr contează la Dumnezeu şi înseamnă favoarea şi recunoaşterea sa. Psalmistul Asaf, un muzician al templului, şi-a pus, în timpul din vechime, probleme false. El a interpretat greşit apărenţa exterioară şi a apucat pe o cale greşită. El a spu: „Inima mea era amărîtă, iar rinichii mei au simţit o durere sfîşietoare, şi eu eram fără raţiune şi nu puteam recunoaşte, eu am devenit din punctul tău de vedere ca un dobitoc“ (Psalm 73:21, 22). Este mult mai bine să ne lăsăm mustraţi de rinichii noştri, decît să simţim adînc în noi o durere sfîşietoare. N-am dori ca inima noastră să se amărască faţă de organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu, ca şi cînd ar fi stricată. De asemenea, nu voim să devenim ca animale neraţionale din punctul de vedere al lui Dumnezeu.

21. De cine sîntem supuşi unei examinări, în calitate de creştini, după 1 Pet. 4:17 şi Apocalips 2:23?

²¹ Să ţinem minte, aşadar, că noi astăzi sîntem supuşi unei examinări deosebite. De la întemeierea adunării creştine la Rusaliile anului 33 e.n. — cînd această adunare a început să bea dintr-un „singur spirit“ (spiritul turnat al lui Dumnezeu) — nu are loc numai o examinare prin Iehova (1 Pet. 4:17). Sîntem examinaţi sau încercaţi, de asemenea, de Isus Cristos, Capul numit al adunării creştine. In mesajele pe care Isus Cristos cel glorificat le-a trimis la cele şapte adunări nominal indicate din Asia Mică, a declarat printre altele, avertizînd: „Toate adunările vor cunoaşte că eu sînt cel ce cercetez gîndurile cele mai adînci şi inima şi eu vă voi răsplăti fiecăruia după faptele lui“ (Apoc. 2:23).

22. (a) Ce este arătat prin faptul că ochii lui Isus sînt „asemenea unei flăcări de foc“? (b) Ce ne asigură examinarea inimii şi a rinichilor de către Iehova şi Isus Cristos, şi ce putem să facem, aşadar, cu încredere?

²² Să nu uităm, aşadar, că privirea sa cercetătoare pătrunde pînă în inima noastră, ba chiar mai departe, pînă jos în rinichi. In Apocalips 2:18 spune despre ochii săi că sînt „asemenea unei flăcări de foc“, cu care arată că dispune de o capacitate de vedere excepţională, o privire clară cu care poate pătrunde la mari adîncimi. In această privinţă el se aseamănă lui Iehova Dumnezeu, care ‘cercetează inima şi încearcă rinichii’ (Ier. 17:10). Aşadar, ştim că toţi, care-şi descoperă cazul lor juridic lui Iehova Dumnezeu, vor fi judecaţi drept, căci „Iehova al oştirilor judecă cu dreptate; el încearcă rinichii şi inima“ (Ier. 11:20). Dacă, aşadar, ne cercetăm în mod corect motivele inimii noastre şi examinăm ce fel de personalităţi creştine sîntem noi în realitate, putem descoperi liniştit cazul nostru juridic lui Iehova şi ne putem încrede că el, Cel drept intervine pentru noi.

23. De cine am dori să devenim justificaţi ca nevinovaţi şi cînd?

²³ Natural, n-am dori ca justificarea noastră să fie pusă pe primul loc ca şi cînd ea ar fi pentru noi de o însemnătate mai mare. N-am dori să ne justificăm pe noi înşine, ci am dori ca şi Iov, să fim justificaţi de Iehova, Judecătorul cel drept (Iov 19:25–27). Dacă însă după un examen de conştiinţă pe baza Cuvîntului lui Dumnezeu sîntem convinşi de nevinovăţia noastră, putem fără a ne teme că ni se pune ceva în sarcină să prezentăm „cazul nostru juridic“ înaintea lui Dumnezeu şi să aşteptăm „ziua răzbunării sale“. Dacă mărturisim totul, putem să spunem Judecătorului suprem: „Tu . . . Iehova al oştirilor, încerci pe cei drepţi; tu vezi rinichii şi inima. Fie ca eu să văd răzbunarea asupra lor (persecutătorii noştri), căci ţie mi-am descoperit cazul meu juridic“ (Ier. 20:11, 12). In acea „zi de răzbunare“, săgeţile lui Iehova nu vor pătrunde în rinichii noştri, ci în aceia ai persecutătorilor noştri şi le cauzează o rană mortală (Ier. 46:10; Plng. 3:13).

24. Ce poziţie au persoanele, care îşi păstrează integritatea, la o încercare de către Iehova, după cum este reprezentată aceasta prin David?

²⁴ Creştinii care-şi păstrează integritatea faţă de Iehova Dumnezeu, urează bun venit cercetării şi încercării sale. Ei se roagă întocmai ca psalmistul David, care a spus: „Judecă-mă (sau: ‘fă-mi dreptate’), o Iehova căci am umblat în propria mea integritate nevătămată şi m-am încrezut în Iehova, ca să nu mă clatin. Examinează-mă o, Iehova, şi pune-mă la încercare; purifică-mi rinichii şi inima“ (Ps. 26:1–3) NW, Jerusalemer Bibel).

25. Despre ce s-a rugat David, cînd a adus cererea sa lui Iehova pentru a-i purifica rinichii, şi ce încredere avea el?

²⁵ David n-a umblat numai în integritatea sa ci, în acelaşi timp, şi în adevărul lui Dumnezeu. De asemenea noi avem nevoie astăzi de adevărul lui Dumnezeu pentru a putea umbla în integritate faţă de el. David n-a voit să fie numai examinat şi încercat, ci a dorit, de asemenea, să fie purificaţi rinichii săi. El a voit ca Dumnezeu să-l treacă, de asemenea, ca persoană, printr-o încercare înfocată, să fie purificat ca aurul şi argintul prin foc. David era convins că Iehova în ciuda unei examinări temeinice, n-ar găsi la el nici un fel de „zgură“, nici un fel de necurăţie şi nici un fel de stare spirituală bolnavă; Dumnezeu n-ar descoperi, ca să zicem aşa, nici un fel de piatră la rinichi.

26. Despre ce putem noi astăzi, care ţinem tare la integritatea noastră de asemenea, să ne rugăm lui Iehova, şi cu ce fel de încredere?

²⁶ De asemenea, noi astăzi, care ţinem în mod sincer la integritatea noastră, putem să-l rugăm pe Dumnezeu, de asemenea, să ne examineze temeinic, aşa cum se purifică metalul prin foc. Cum aşa? Deoarece putem fi încrezători că printr-o astfel de încercare, care pătrunde adînc, să nu fie dată la iveală nici „drojdie“, nici un păcat, care ar dovedi că am fi stricaţi în interiorul nostru, murdăriţi şi secularizaţi sau deveniţi asemenea lumii şi că ne lipseşte integritatea creştină.

27. Ce stare a lucrurilor îi pricinuieşte lui Iehova o mare bucurie, dacă ne examinează?

²⁷ Ce constată Iehova, aşadar, dacă examinează „rinichii“ noştri? Să sperăm că, în privinţă spirituală, sîntem sănătoşi, în măsură în care se referă la adevărata noastră personalitate. Aceasta ne furnizează dovadă că am procedat în mod înţelept, ceea ce hotărît ne aduce aprobarea lui Dumnezeu. Iehova se va bucura atunci adînc în inima sa. El vorbeşte despre sine ca despre un tată omenesc, care are rinichi şi ne spune: „Fiul meu, dacă inima ta a devenit înţeleaptă, inima mea se va bucura. Si rinichii mei se vor veseli, dacă buzele tale vorbesc dreptate“ (Prov. 23:15, 16).

28. In ce măsură vom avea grijă ca în calitate de închinători şi martori ai lui Iehova să fim curaţi şi ce putem spera cu privire la rezultatul examinării?

²⁸ Da, pentru a înveseli pe Tatăl nostru ceresc, vom pune inima şi rinichii noştri în serviciul său sfînt. Ca închinători şi martori ai săi vom fi curaţi pînă în străfundurile personalităţii noastre. Atunci nu vom avea de ascuns nici un fel păcat secret înaintea lui (Ps. 19:12– 14). Nu ne vom teme de examinarea sa decisivă, indiferent de adîncimea la care merge. Deoarece nu prezentăm nici un fel de lipsă, examinarea rinichilor noştri de către Iehova, va rezulta pentru folosul nostru veşnic. Cu bucurie ne va confirma că sîntem „sănătoşi tun“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Rinichii reprezintă adevărata noastră personalitate, a ceea ce sîntem într-adevăr.