5. De unde urma Iehova să-şi exercite din nou dominaţia asupra lumii la sfîrşitul vremilor păgînilor? Cărei întrebări sosise atunci timpul să-i dea răspuns şi în ce mod a făcut-o?

⁵ Ţinînd seama de cele de mai sus, înseamnă că „Ierusalimul de sus“ urma să fie implicat atunci cînd Iehova avea să reînceapă să-şi exercite dominaţia asupra lumii, la sfîrşitul vremilor păgînilor, în distrugătorul an 1914. La acea dată, sosise timpul ca Iehova să răspundă prin fapte întrebării pe care David o ridicase odinioară, sub inspiraţie divină, în Psalmul 2:1–6:

„Pentru ce au fost naţiunile în tumult şi grupurile naţionale au murmurat încontinuu un lucru deşert? Regii pămîntului iau poziţie şi înalţii funcţionari înşişi s-au adunat în masă ca un singur om, împotriva lui Iehova şi împotriva Unsului său [Mesia], spunînd: ‘Să le rupem legăturile şi să aruncăm funiile lor departe de noi!’ Acela însuşi care şade în ceruri va rîde; Iehova însuşi îi va batjocori. În vremea aceea el le va vorbi în mînia sa şi îi va tulbura în nemulţumirea sa aprinsă, spunînd: ‘Eu, da eu l-am instalat pe regele meu pe Sion, muntele meu cel sfînt.’“ — Vezi de asemenea Fapte 4:24–26.

7. Ce poziţie nouă ocupă Mesia cu privire la pămînt din momentul în care a fost întronat în 1914? Prin ce a fost concretizată această nouă poziţie?

⁷ Întronarea lui Mesia la dreapta lui Iehova chiar în acel an a marcat începutul prezenţei sale invizibile relativ la pămîntul nostru. De ce oare? Deoarece, în calitatea sa de Rege de curînd instalat al pămîntului, era absolut necesar ca el să-şi îndrepte atenţia spre domeniul său pămîntesc, ocupat de duşmanii care aspirau la dominaţia mondială. „Toiagul forţei“ sale a fost, aşadar, îndreptat din „Ierusalimul de sus“, spre planeta noastră. Din ordinul lui Iehova, Regele a început să subjuge „în mijlocul duşmanilor săi“ de pe pămînt. De altfel, cu ocazia războiului din cer, tot spre pămînt au fost aruncaţi şi Diavolul şi demonii acestuia. — Apocalips 12:7–17.

8. Ce „semn“ i-au cerut lui Isus apostolii? Potrivit Psalmului 2:1, în ce stare urmau să se găsească naţiunile la apariţia acestui semn?

⁸ „Semnul“ pe care Mesia Isus l-a descris drept o dovadă a „prezenţei“ sale invizibile a devenit evident la sfîrşitul vremilor păgînilor, în 1914. Cu puţin timp înaintea morţii sale de martir, apostolii l-au întrebat pe Isus: „Spune-ne cînd se vor întîmpla aceste lucruri, — şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii epocii“? (Matei 24:3, The Emphasised Bible, de J.Rotherham: The Emphatic Diaglott, de Benjamin Wilson; Young’s Literal Translation; New World Translation). Potrivit Psalmului 2:1, naţiunile urmau să fie în tumult, agitate, în momentul în care Dumnezeu îl întrona pe Isus Mesia în Sionul ceresc sau Ierusalimul de sus.

9. a) Au asistat apostolii în primul secol la o nenorocire unică prin amploare? b) În ce mod s-au împlinit în timpurile apostolilor evenimentele enunţate de Isus şi consemnate de Matei în cap. 24:7–15?

⁹ Nu ştim dacă Isus s-a gîndit sau nu la Psalmii 2:1 şi 110:1–4 atunci cînd a răspuns apostolilor săi. În orice caz, răspunsul său corespunde profeţiilor enunţate de regele David. Mai mult decît atît, este impresionant faptul că, începînd cu anul 1914, asistăm la o implicare spectaculoasă a acestui răspuns, comparativ cu realizarea pe care a avut-o în cei 37 ani care s-au scurs din momentul în care apostolii au pus întrebarea şi pînă la distrugerea Ierusalimului de către legiunile romane, în anul 70 e.n. Indiscutabil, acea teribilă nenorocire care s-a abătut asupra naţiunii iudaice nu a rămas unică prin amploare. Ea a fost depăşită de exemplu de înspăimîntătoarea exterminare a peste 6 milioane de evrei în timpul regimului nazist al lui Hitler, înainte şi în timpul celui de al doilea război mondial. Distrugerea Ierusalimului nu a constituit „un (...) necaz aşa cum n-a mai survenit de la începutul lumii pînă acum, (...) şi nici nu va mai surveni.“ (Matei 24:21). Apostolii care îl întrebaseră pe Isus au asistat totuşi la o realizare în mic a profeţiei. Pînă la sfîrşitul primului secol al erei noastre ei au cunoscut foamete, cutremure de pămînt, epidemii, războiae, persecuţii, iar în final devastarea „Ierusalimului de astăzi“. Cu toate acestea, ei nu trebuia să se plîngă de aceste lucruri, deoarece Ierusalimul de sus continua să rămînă în picioare.