Studiul 18

Îmbunătăţeşte-ţi răspunsurile

 1, 2. De ce trebuie să ne străduim cu toţii să dăm răspunsuri bune?

¹ Fiecare creştin trebuie să dezvolte capacitatea de a da răspunsuri bune. Apostolul Pavel a scris: „Cuvîntul vostru să fie totdeauna cu [bunăvoinţă, NW], dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia“ (Col. 4:6). Şi este firesc ca noi să ne străduim să ne îmbunătăţim răspunsurile. Cînd dăm un răspuns bun, avem o adevărată satisfacţie: „Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui; şi ce bun este un cuvînt spus la timpul potrivit!“ — Prov. 15:23.

² Simţi tu nevoia de a-ţi îmbunătăţi răspunsurile? Eşti pe deplin satisfăcut de participarea ta la întrunirile congregaţiei? Sau există vreo îmbunătăţire care, dacă ai face-o, ţi-ar aduce realmente multă bucurie? Există momente în ministerul de teren cînd ai dori să fi tratat o anumită situaţie într-un mod diferit? Lucrul acesta este valabil pentru toţi, aşa că este profitabil să vedem împreună cum ne putem îmbunătăţi răspunsurile.

 3, 4. Cum este posibil să se facă mai multe comentarii ca răspuns la o singură întrebare pusă în timpul unei întruniri?

³ Întrunirile congregaţiei. În majoritatea congregaţiilor Martorilor lui Iehova se poate observa că unii sînt întotdeauna pregătiţi să răspundă la întrebările puse la studiul Turnului de veghere, la studiul de carte al congregaţiei sau la recapitulările orale în cadrul Şcolii de minister teocratic. Faptul acesta nu este întîmplător. Ei au, poate, experienţa unor ani de studiu şi asociere cu poporul lui Iehova; dar, în majoritatea cazurilor, un factor important este şi pregătirea curentă. Chiar şi noii asociaţi pot să dea răspunsuri bune, cu condiţia să studieze materialul în prealabil. — Prov. 15:28.

⁴ Dacă răspunzi primul la o întrebare, de obicei este bine să nu o iei pe ocolite, ci să răspunzi direct la ea. Dar dacă cineva a dat deja răspunsul la întrebare, nu considera că discuţia s-a încheiat. Pentru alte comentarii în jurul aceleiaşi întrebări, tu poţi aplica una din următoarele sugestii: dezvoltă răspunsul, arătînd cum sprijină textele scripturale citate în paragraf răspunsul dat; arată în ce fel se aplică în viaţa noastră ideile discutate. Dacă materialul vorbeşte despre stările mondiale sau despre practicile religiei false, ai putea menţiona o experienţă sau o situaţie locală care ilustrează exactitatea afirmaţiilor din paragraf. Asemenea comentarii îmbogăţesc discuţia.

 5. De ce este de preferat să dăm răspunsuri scurte şi cu propriile cuvinte?

⁵ De obicei, cînd răspunsurile sînt scurte şi la obiect, au mai multă greutate şi se întipăresc mai bine în mintea auditorilor. Asemenea răspunsuri sînt recomandabile în majoritatea cazurilor. Dacă cineva se pierde printre ideile întregului paragraf, nu se scoate nimic în evidenţă, iar ascultătorii nu ştiu care este răspunsul clar la întrebare. În plus, comentariile cele mai utile sînt cele pe care le formulăm cu propriile cuvinte. Asemenea comentarii îl ajută pe cel care răspunde să îşi însuşească bine ideile, iar faptul că le exprimă altfel decît în paragraf le poate ajuta unora dintre auditori să sesizeze idei care lor le-au scăpat. Temele pe care le prezinţi la Şcoala de minister te ajută să îţi dezvolţi această capacitate.

 6. Cum ne putem îmbunătăţi promptitudinea în a răspunde la întrebări?

⁶ Ai putea să faci şi tu îmbunătăţiri în ce priveşte promptitudinea în a răspunde? Aceasta pretinde pregătire prealabilă. Evită să faci însă această pregătire în timpul citirii paragrafului sau în timp ce alţii fac comentarii, deoarece în felul acesta vei pierde o bună parte a foloaselor întrunirii. Fă-ţi obiceiul de a-ţi marca dinainte răspunsurile. Dacă ai subliniat cîteva cuvinte-cheie, în loc să subliniezi expresii lungi şi propoziţii, va fi suficientă o privire rapidă pentru a-ţi aduce aminte răspunsul şi pentru a fi gata să-l exprimi. Dacă întrebarea pusă la un paragraf este împărţită în părţile „a“ şi „b“, indică pe margine care idee se referă la partea „a“ şi care la „b“, pentru a evita să o iei înaintea conducătorului studiului cu comentariile pe care le faci. Chiar dacă materialul nu are întrebări pregătite, dar se dezbate cu participarea auditoriului, este întotdeauna util să subliniezi ideile care ţi se par mai importante. Aceasta îţi va da posibilitatea să comentezi spontan şi astfel vei contribui la însufleţirea discuţiei. După ce ai răspuns o dată la studiu, nu te abţine să mai răspunzi, gîndindu-te că acum îi poţi lăsa pe alţii să o facă. Fii întotdeauna gata să oferi un comentariu liber.

 7. De ce trebuie să fim cu toţii conştienţi de responsabilitatea noastră de a face comentarii la întruniri?

⁷ Poate că unii ezită să răspundă din timiditate, gîndindu-se că alţii vor face comentarii mai bune. Dar Biblia ne îndeamnă să preţuim responsabilitatea care ne revine. Apostolul Pavel a scris: „Să ţinem cu fermitate la declaraţia publică a speranţei noastre, fără să şovăim . . . Şi să ne preocupăm unii de alţii, pentru a ne îndemna la iubire şi la lucrări excelente, nepărăsind întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci încurajîndu-ne unii pe alţii“ (Evr. 10:23–25, NW). Prin răspunsurile noastre noi îi îndemnăm pe alţii la iubire şi la lucrări excelente, încălzindu-le inima şi încurajîndu-i. În plus, ne procurăm şi nouă înşine foloase, căci simţim bucuria de a da, ceea ce ne încurajează.

 8–12. Menţionaţi unele sugestii cu privire la modul în care putem face faţă obiecţiilor care se ridică în ministerul de teren.

⁸ Răspunsuri la obiecţiile din ministerul de teren. Dacă eşti perseverent în studiul individual şi participi cu regularitate la întruniri vei constata că nu prea ai dificultăţi în a răspunde la întrebările care se ridică în ministerul din casă în casă. Dar dacă nu ştii să răspunzi la o întrebare, nu ezita să-i spui locatarului lucrul acesta. Apoi propune-i să-ţi permită să te informezi şi revino. Dacă persoana este sinceră, ea va accepta cu bucurie propunerea ta.

⁹ Pe lîngă astfel de întrebări, uneori te poţi izbi şi de obiecţii. Cum le vei face faţă? Înainte de a răspunde la obiecţii, este util să cunoşti ceva cu privire la modul de a gîndi al persoanei. Ai putea să o întrebi de ce a ridicat această obiecţie. De exemplu, cineva ar putea să spună că noi nu credem în Cristos, dar, în realitate, este vorba doar de o confuzie, din cauză că noi nu credem în dogma Trinităţii. Numeroase obiecţii sînt rezultatul unor asemenea neînţelegeri. Este important să ajungem la o înţelegere reciprocă a semnificaţiei unor termeni-cheie înainte de a începe discuţia. De fapt, uneori lucrul acesta este suficient pentru a înlătura obiecţia şi pentru a face inutile orice alte explicaţii suplimentare.

¹⁰ Atunci cînd se ridică o obiecţie, este de asemenea util ca, în loc să adoptăm o atitudine de adversari, să arătăm, pe cît posibil, că şi pe noi ne interesează chestiunea respectivă. În consecinţă, departe de a considera o obiecţie drept un lucru dezagreabil, consider-o ca pe un punct de interes real pentru locatar. Avînd în minte lucrul acesta, i-ai putea spune că eşti bucuros că a ridicat această problemă. Consider-o drept un punct de la care să poţi relua conversaţia, drept o cheie cu ajutorul căreia să-i poţi deschide locatarului mintea ca să primească adevărurile Bibliei. De ce nu ai exersa lucrul aceasta în cadrul Şcolii de minister, incluzînd în temele tale situaţii care să pretindă să faci faţă obiecţiilor?

¹¹ Uneori, în timp ce vorbeşti cu o persoană care te ascultă cu interes, altcineva poate să ridice obiecţii, cu scopul de a întrerupe discuţia. Într-o asemenea situaţie, ai putea să arunci povara argumentării obiecţiei asupra celui ce a ridicat-o. Isus Cristos a recurs la contraîntrebări pentru a-şi reduce la tăcere împotrivitorii care încercau să se opună predicării sale (Mat. 22:41–46). Să nu uităm deci că responsabilitatea dovedirii unei aserţiuni cu privire la vreo chestiune îi revine celui ce a făcut-o. De exemplu, dacă un locatar îţi spune: „Voi nu credeţi în Trinitate“, pe un ton care dă de înţeles că pentru creştini este obligatoriu să accepte această doctrină, i-ai putea răspunde: „Eu cred tot ce ne învaţă Biblia. Sînteţi amabil să-mi arătaţi cu ajutorul Bibliei de ce trebuie să cred în această dogmă?“ Apoi, povara argumentării pentru a susţine ceea ce consideră a fi un adevăr îi revine celui ce a ridicat obiecţia.

¹² Dacă obiecţia este ridicată de cineva care pretinde că acceptă Scripturile, răspunsul cel mai convingător va fi cel extras direct din Cuvîntul lui Dumnezeu. El va avea mult mai multă greutate decît orice am putea spune noi personal. Desigur, atunci cînd dăm un răspuns trebuie să rămînem întotdeauna calmi şi politicoşi, indiferent de atitudinea celui care ne întreabă. Acesta este comportamentul adecvat pentru un ministru al lui Dumnezeu.

13, 14. Cum pot fi tratate întrebările pe care le pun elevii cu ocazia studiilor biblice la domiciliu?

¹³ La studiile biblice. În general studiile biblice se desfăşoară într-o atmosferă amicală şi destinsă, care îl face pe cel care studiază să se simtă la largul său şi îl stimulează să discute. Astfel, după ce ai răspuns la o întrebare a elevului fă-ţi un obicei din a-l întreba dacă este satisfăcut de răspunsul pe care i l-ai dat. Anumite puncte pot să rămînă încă neclare în mintea sa. Dacă nu eşti sigur de un anumit răspuns, propune-i să accepte să faci cercetări. Dacă ai nevoie de un ajutor în plus, poţi să-l întrebi pe un vestitor mai experimentat. Nu uita însă niciodată că ajutîndu-l pe elev să obţină o înţelegere mai profundă a mesajului Bibliei, poate că îl ajuţi să facă primii săi paşi pe calea vieţii, la fel cum evanghelizatorul Filip l-a ajutat pe eunucul etiopian, răspunzînd la întrebările sale. — Fapte 8:26–39.

¹⁴ Cu timpul va fi poate de preferat să nu răspunzi la toate întrebările ridicate în timpul studiului biblic, ci să le ignori pe cele care vor fi tratate ulterior în materialul care va fi studiat. De asemenea, pentru a-l ajuta pe elev să facă progrese, este bine să-i arăţi cum să găsească singur răspuns la întrebări, făcînd cercetări el însuşi. Ai putea să-l îndrumi să recurgă la asemenea auxiliare biblice pentru studiu cum sînt indexurile publicaţiilor Watch Tower sau să-i recomanzi să citească un capitol potrivit din cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pămînt. Întreabă-l mai tîrziu dacă a găsit răspunsul şi dacă l-a înţeles. Dacă ai în vedere creşterea spirituală a elevului, nu te vei limita doar la a răspunde la întrebările sale.

15–18. Care ar trebui să fie atitudinea noastră cînd sîntem interogaţi de autorităţi?

¹⁵ Cînd eşti chemat în faţa autorităţilor. Vorbind despre persecuţie, apostolul Petru a declarat: „« . . . sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.» Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndeţe şi cu [un respect profund, NW]“ (1 Pet. 3:14, 15). Se poate întîmpla să fim chemaţi în faţa unui tribunal sau a unui funcţionar autorizat să ne chestioneze cu privire la credinţa noastră şi să ne ceară să ne-o justificăm. „Sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn“, ne sfătuieşte apostolul. Asigură-te deci că-i acorzi în adîncul inimii cel mai profund respect Domnului Isus Cristos şi că recunoşti că el ocupă o poziţie sacră, care nu trebuie profanată. Atunci nu vei avea nici un motiv de a te nelinişti. Dacă îi sîntem plăcuţi Celui pe care Dumnezeu l-a uns ca Rege peste întregul pămînt, nu avem de ce să fim tulburaţi de modul în care ar putea să reacţioneze oamenii care ocupă poziţii înalte.

¹⁶ Totuşi, în armonie cu sfatul dat în Romani 13:1–7, fii respectuos faţă de autorităţi. Chiar dacă cel care te chestionează pare a se îndoi de motivele tale sau se exprimă în mod duşmănos cu privire la Martorii lui Iehova, nu replica în mod dur (Rom. 12:17, 21; 1 Pet. 2:21–23). Adu-ţi aminte că te afli acolo pentru a depune mărturie. N-ar fi oare posibil ca unul dintre aceşti funcţionari să reacţioneze la răspunsul tău? Nu s-ar putea oare să rezulte cel puţin o atitudine mai favorabilă faţă de lucrarea noastră de predicare? Permite ca limbajul şi modul de a te comporta să reprezinte bine calea adevărului! — Mat. 10:18–20.

¹⁷ Uneori ar fi mai înţelept să spunem foarte puţine lucruri. În acest caz îl vom imita pe apostolul Pavel şi vom permite pur şi simplu ca adversarii noştri să poarte povara dovedirii acuzaţiilor lor (Fap. 24:10–13). Sau chiar ne-am putea decide să păstrăm tăcerea. S-ar putea ca aceasta să fie cea mai bună cale atunci cînd oameni răi caută să ne întindă capcane sau să ne batjocorească, deoarece nu au dorinţa sinceră de a primi răspuns la întrebări (Luca 23:8, 9). Ai putea aprecia, de asemenea, că este mai prudent să păstrezi tăcerea, deoarece observi că eşti chestionat cu scopul ca, prin intermediul tău, să li se aducă prejudicii fraţilor Martori. Psalmistul David a declarat: „Îmi voi pune frîu gurii cît va sta cel rău înaintea mea“ (Ps. 39:1, 2). Îndeosebi în ţările în care există o opoziţie aprigă faţă de creştinismul adevărat, trebuie să recunoaştem că este necesar să fim în măsură să distingem între „un timp pentru a tăcea“ şi „un timp pentru a vorbi“. — Ecl. 3:7, NW.

¹⁸ Comentînd în legătură cu capacitatea slujitorilor lui Iehova de a răspunde la întrebări, un ziar britanic a spus: „Toate acţiunile Martorilor sînt motivate de o raţiune scripturală. De fapt, unica lor doctrină fundamentală este aceea de a recunoaşte Biblia în totalitate, literalmente şi exclusiv adevărată. Şi în aceasta se pare că rezidă cea de-a doua forţă a lor: Ei ştiu să răspundă la toate întrebările“. De fapt, Cuvîntul lui Dumnezeu şi încrederea pe care o avem în el explică această capacitate de a răspunde la întrebările care îi tulbură pe oameni. Toată onoarea şi consideraţia pentru aceasta îi revine lui Dumnezeu. Dar căutînd să ne îmbunătăţim răspunsurile, noi îi aducem mai multă glorie lui Iehova, ne înmulţim propria bucurie şi îi ajutăm pe alţii să afle calea care duce la pace cu Dumnezeu.